Skip to main content

Cornel Nistorescu, episodul II: Multinaţionalele sfârşesc prin a te acapara. Devii o piesă dintr-un mecanism

 

paginademedia.ro prezintă al doilea episod din interviul acordat de Cornel Nistorescu. Despre Ringier, multinaţionale şi presa tabloidă, în TREI filme, în parteneriat cu HappyFish TV şi transcrierea lor completă.

Publicitate

Pe scurt, din episodul II:

  • Jurnalistica de personalitate nu prea încape într-o multinaţională, te tunde şi te pune conform pătrăţicii.
  • Am ajuns să aud oameni care spun că, dacă nu ai jucat într-un film porno, nu eşti vedetă.
  • Despre pseudovedete: Sunt inofensive, trec ca fluturii de lampă.
  • Marile puteri nu au nevoie de jurnalişti care să le fie parteneri şi să le pună probleme.
  • Nu fac parte din categoria susţinătorilor fanatici. Ăsta a fost ghinionul vieţii mele.
  • În România e loc destul pentru media serioasă, făcută profesionist.

Partea I: Despre Ringier şi dacă s-ar întoarce la Evenimentul zilei

[pageview http://paginademedia.ro/interviuri/nisto/cod_nistorescu6.html]

Multinaţionalele sfârşesc prin a te acapara, consideră Cornel Nistorescu. Nici jurnalistica la patron nu-ţi lasă prea mult sau îţi lasă până îl atingi la interes sau la prieteni. La modul ideal, ar face un ziar pe cont propriu.

Partea a II-a: Jurnalistica de personalitate nu încape într-o multinaţională

[pageview http://paginademedia.ro/interviuri/nisto/cod_nistorescu7.html]

Scad tirajele tipărite în toată lumea, este de părere Cornel Nistorescu, dar ziarele mari au rămas ziare de referinţă şi influenţează societatea. Şi în România se poate face presă de calitate.

Partea a III-a: În România e loc destul pentru media serioasă, făcută profesionist

[pageview http://paginademedia.ro/interviuri/nisto/cod_nistorescu5.html "some title" description]

TRANSCRIEREA EPISODULUI II

Cornel Nistorescu, episodul II: Multinaţionalele sfârşesc prin a te acapara. Devii o piesă dintr-un mecanism

Petrişor Obae: Dacă mâine v-ar suna Michael Ringier şi v-ar propune să veniţi înapoi la Evenimentul Zilei ca redactor-şef ce i-aţi răspunde?
Cornel Nistorescu: Mulţumesc frumos, nu mă interesează.

De ce?
Că l-am crezut o singură dată. S-a terminat. Eu nu mă întorc. Cine încearcă să refacă viaţa ca pe coadă de şopărlă crezând că o să crească de la soare sau de la cine ştie ce impuls se înşeală. Trecutul e trecut.

A fost o experienţă atât de neplăcută?
S-a terminat. Am muncit zece ani sau unsprezece ani ca să formez o echipă şi un climat. Ce îmi dai acum? Un cuvânt şi nişte birouri. Nu se poate. S-a terminat. Nici nu-i cunosc. Nici nu ştiu unde e redacţia, nu am fost niciodată la redacţie unde este acum, pe cuvînt de onoare. Nu am nicio legătură, s-a terminat. E o ipoteză, poate să te trezeşti noaptea într-un vis transpirând. Cine crede că poate reînvia o secvenţă de trecut are o problemă psihică. Nu am problema asta, nu visez să mă întorc, nimic.

Dar dacă altcineva v-ar propune să conduceţi un ziar naţional de referinţă?
E complicat. Depinde. E foarte important cine. Doi: ce vrea? Ce date are? Ce costuri presupune asta? Sunt ziare în care poţi să bagi milioane de euro şi nu le poţi relansa, nu le poţi reface de mare audienţă. E mult mai ieftin să faci un ziar de la zero decât să rebranduieşti după a 50 –a rebranduire.

Astea sunt iluzii. Că poţi să vopseşti un câine de 60 de ori şi el să mai latre şi să mai muşte. Nu se poate. Mi-aş pune foarte multe întrebări, nu are rost nu vreau să dovedesc de 100 de ori ce am putut să fac. Am făcut o dată, aia e. Dacă a fost rău, a fost rău. Dacă a fost bine... Am scris trei cărţi în anii comunismului.Vă daţi seama că am mii de pagini scrise după 90. O să le pun pe net numai pentru ca să nu îşi imagineze că nu le-am retipărit pentru că ar fi de stânga sau carţi de omagiu şi ideologii ale epocii.

Dacă aţi avea de ales între un mogul local şi o multinaţională, ce aţi face?
Nici una, nici alta.

Jurnalistica de personalitate nu încape într-o multinaţională

Şi dacă ar trebui să alegeţi?
Şi multinaţionalele sfârşesc prin a te acapara. Şi prin a te pune într-o pătrăţică, unde devii o piesă dintr-un mecanism. Jurnalistica de personalitate nu prea încape într-o multinaţională, te pune conform pătrăţicii. Spiritul nostru latin nu are prea mult loc liber în tipul de abordare a multinaţionalelor. Nici jurnalistica la patron nu-ţi lasă prea mult sau îţi lasă până îl atingi la interes sau la prieteni, deci nici aşa nici aşa.

Dacă ar fi să fac vreodată, deşi cred că e târziu, aş mai face ceva de autor sau ceva cu o echipă de jurnalişti, cu câţiva colegi. Experienţa multinaţionalelor am traversat-o având norocul de a fi partener cu unul din cele mai onorabile grupuri de pe această planetă, Bertelsman, căruia nu i-am produs un leu pagubă şi care nu-mi datorează niciun leu şi nici eu nu-i datorez. Ne întâlnim adeseori la un an la doi ani să discutăm cum a fost.

Am avut norocul să lucrez cu un grup de la care am învăţat enorm. Se potrivea cu firea mea de ardelean. Dar a doua experienţă nu am s-o repet niciodată cu o multinaţională.
Cu un patron e foarte greu în România de azi, dar iarăşi sînt patroni şi patroni. Ideal ar fi să fac un ziar pe cont propriu ceea ce nu se mai poate. E prea târziu, e nevoie de investiţii enorme. Poate eu sunt şi prea bătrîn pentru o aventură de genul ăsta, nu ştiu, tentaţia încă nu o am.

Dacă dumneavoastră gândiţi aşa atunci cei tineri care sânt mai cruzi şi mai comozi şi mai tentaţi să se conformeze regulilor interne ale unei companii?
Nu toţi, nu 25.000 de jurnalişti o să facă ceva. Nouă ne trebuie cinci, care să se unească şi să zică “Hai să facem ceva!”. M-am întîlnit cu trei tineri care vroiau să facă un ziar pe net. Altfel de jurnalistică, au zis. Ce înţelegi prin altfel de jurnalistică? Păi înţelegeau ceva care nu avea nicio legătură cu jurnalistica. Altfel înseamnă în perimetrul canoanelor care au adus această profesie şi acest domeniu până azi. Nu inventăm un ziar de fete goale, dezbrăcate. Sînt şi ziare de fete dezbrăcate deja nu vă supăraţi, nu aţi vazut şi biografiile fetelor dezbrăcate. Am ajuns să aud oameni care spun că, dacă nu ai jucat într-un film porno, nu eşti vedetă.

Despre pseudovedete: Sunt inofensive, trec ca fluturii de lampă

Cum explicaţi această avalanşa de vedete construite, sunt pseudo vedete construite de anumite titluri.
Vedete? Sunt personaje! Există un consum de tipul ăsta de personaj, dar nu au nicio legătură, trec ca fluturii de lampă, nu au nicio relevanţă, de niciun fel, nicio semnificaţie, pe mine mă amuză.

Sunt inofensive?
Eu cred că da. Fac parte din pata de culoare şi de boia dulce din viaţa unor oameni care nu vor să citească Rebreanu şi nu vor să-l citească neapărat nici pe Nichita Stănescu şi nici pe Marin Preda. Probabil că le e bine: cu saxu sau cu vioara la ureche şi cu şpriţul pe masă, cu ziarul ăla în faţă merge superb. Se potrivesc. E un produs.Au nevoie şi ei să citească ceva. Acum să nu-i socotim pe oamenii ăştia condamnaţi că ei nu au voie să citească. Nu. Ăsta e produsul specific lor. Fiecare om cu haina lui, cu carţile lui, cu habitudinile lui, cu lichidele pe care le bea.

Se spune că în câţiva ani nu vom mai vorbi de ziare care au variante online, ci ne site-uri care au şi ediţii tipărite. Ce credeţi?
Din 2004 s-a produs acest fenomen: trecerea pe net a produs o mutaţie şi a creat oamenilor sentimentul că forma tipărită este pe moarte. Scad tirajele tipărite, în toată lumea, dar ziarele mari au rămas ziare de referinţă şi influenţează societatea.

Pe hârtie sau pe net, ziarele trebuie să fie partenere cu societatea, cu problemele societăţii, cu subiectele mari ale societăţii. Şi vor avea influenţă. Dacă nu eşti implicat în ele, la revedere, indiferent pe ce eşti, poţi să fii şi pe pereţi scris.

Dacă vom avea ziare pe net sau tipărite care sunt doar hăhăială şi papagal, va găsi audienţă omul de la colţul străzii, care se va urca pe un scăunel şi va vorbi despre problemele din Militari, de trafic, sau de hoţiile lui nuştiucine. Va avea audienţă cel care va vorbi la colţul străzii. Sau cel care va produce nişte samisdaturi, tipărind nişte hârtii cu apartamentele sau proprietăţile de care este susceptibil a fi legat preşedintele României. Faceţi o listă şi împrăştiaţi-o prin oraş. Să vedeţi ce se întâmplă. Nu prezintă interes?

Nu fac parte din categoria susţinătorilor fanatici

Dar de ce nu se scrie atunci?
Mai e un lucru. Au fost greşelile noastre, a fost netul, au fost multe cauze.Dar eu cred că noi, facând o presă în spirit militant, devenisem o presă mult prea puternică. Nefiresc de puternică, în raport cu restul forţelor în societate.

Marile puteri nu au nevoie de jurnalişti care să le fie parteneri şi să le pună probleme. Ei au nevoie de nişte propagandişti. Să nu credeţi că Uniunea Europeanu nu are nevoie de uteciştii ei, care promovează, şi de propagandiştii ei, care pledează pentru reguli, norme, aquis.

Deci, s-a făcut o schimbare de lume, s-a făcut şi o schimbare de jurnalişti şi au venit tinerii jurnalişti. Mulţi dintre ei propagandişti, înregimentaţi sau trimişi la studii şi agăţaţi, unii dintre ei sinceri luptători pentru cauzele noilor puteri şi noilor autorităţi.

S-a produs, s-a încercat şi s-a produs, nu prin mijloace transparente şi nu în mod vizibil, ci pe sub masă, şi cu lucrături şi chiar cu debarcări de oameni, o schimbare de lume din presă. Observaţi asta?
Nu este numai rezultatul întâmplării. Nu mi-a căzut părul! Să ştii că scriu încă zilnic un articol. Îl public în provincie.

De în provincie şi nu în presa centrală?
Nu mai e loc. Pun probleme. Îi încurc. Cum să fac asta. Scriu în provincie. N-am murit, încă nu bat câmpii. Bun, am un alt punct de vedere, care nu se întâlneşte deloc cu al fanaticilor susţinători ai nuştiucui. Nu fac parte din categoria susţinătorilor fanatici. Ăsta a fost ghinionul vieţii mele. Ajungeam superdeparte dacă eram câtăreţ în strune şi aveam talent şi mă pricepeam la asta. N-am talent. Eu mă simt mai bine pe poziţia de partea contra. Luând lucrul şi râcâind în el, să vedem cât rezistă, cât e de solid, cât e de sănătos, cât e de corect.

Cum se vede interesul patronului în produsul editorial şi cum îl influenţează?
În cele mai multe cazuri, se vede. A văzut cineva drac roşu sau drac albastru? Nu poţi să fii miliardar şi să faci un ziar de stânga nebună. Nu se poate. E logic că, undeva, în profunzime şi tot există un interes. Vă referiţi la interesul de a scrie despre ăla şi nu despre altul... De-ăsta mizer. Atunci chiar şi patronul e de aceeaşi factură.
Dar per ansamblu, normal că are nişte interese, dar media modernă este are un statut comercial. Comercialul presupune nişte interese. Problema este ca ele să se exprime într-un cadru legal şi jurnalistul să îşi exercite profesia într-un cadru profesional reglementat.

În România e loc destul pentru media serioasă, făcută profesionist

Şi nu este acum?
Nu este reglementat, nu ne putem autoreglementa. A fost o mare greşeală că nu ne-am autoreglementat în niciun fel. Dimpotrivă, am lăsat loc ca unii dintre colegii noştri să folosească această profesie pentru ciupeală, pentru jecmăneală, pentru şantaj. Unii au devenit performanţi în şantaj. Unii au făcut carieră în şantaj şi averi de-a dreptul. N-am făcut. Trebuia să facem. N-am fost în stare să ne autoreglementăm.

Poate vine cineva şi pune baza. Să facă un ziar serios. Cineva. Nu ştiu cine. Poate unul din cei care există o să dea o dimensiune profesională cu adevărat, de ziar de referinţă. De-astea de bulevard, poate să facă cu sutele de mii. Nu înseamnă nimic. Nu înseamnă absolut nimic. Înseamnă o plăcere pentru noi, care vedem o poză, aflăm şi dacă plouă, avem şi rezultatele la fotbal. E minunat. Nu-i nicio nenorocire.

Dacă se poate să fie un OTV cu 15 milioane de telespectatori, să facă! O să fim mai neam prost! Criteriile noastre estetice şi morale o să fie foarte jos în societate. Dacă aşa vrea societatea, să vorbească toată ca Becali şi ca Dumitru Dragomir, nu poţi să te opui!

Probabil o să cadă România până într-acolo încât să facă acordurile a la Becali. Dar OK! Lasă-i acolo unde sunt şi hai să vedem cei care pot să-şi spună problema şi încearcă să şi-o şi asume, să vedem unde scrie, unde se regăsesc, unde citesc, unde se întâlnesc.

Poate nu e rentabil economic să facă aşa ceva.
Nu cred. Vă reamintesc că Ziarul financiar are un tiraj foarte mic, şi cred că este unul dintre cele mai profitabile ziare. Şi bine făcute. Deci în România e loc destul pentru media serioasă, făcută profesionist.

Dar celelalte ziare?
Uite, Evenimentul zilei are handicapul de a fi traversat prea multe schimbări. De public, machetare, linie, abordare. Este, după părerea mea, în defavoarea ziarului. Încă e un ziar şprinţar, e interesant machetat, adeseori mă surprinde plăcut. Dar faţă de ce era părerea mea este că a recurs la o schimbare de public care s-ar putea să-l coste în timp.

La fel s-a întâmplat şi cu celelalte ziare care au încercat schimbări de format. Nu se poate. Un ziar nu e o cucoană care îşi schimbă frizura după cum o apucă amocul sau vrea să îşi impresioneze bărbatul.
Ziarul este un produs mental aproape. Hârtia aia pe care o citeşti sau site-ul ăla pe care te uiţi o convenţie, un loc în care te duci sau nu te duci. Dacă nu ai o relaţie profundă nu ai de ce să te duci.

Jurnalul Naţional a făcut puţine schimbări, încet, încet. E mai puţin implicat în abordări critice şi în investigaţii serioase, deşi au avut câteva serii cu parcurile interesante şi de succes. Partea aceea de rememorare cu care a crescut mie îmi stârneşte un zâmbet, nimic altceva. Dar e un ziar care deja s-a aşezat bine pe piaţă şi nu îşi schimbă toată ziua culoarea, faţa. E conservator cu trăsăturile lui cea ce pînă la urmă se dovedeşte a fi un lucru bun.

Vezi şi episodul I al interviului AICI

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • "Sau cel care va produce nişte samisdaturi, tipărind nişte hârtii cu apartamentele sau proprietăţile de care este susceptibil a fi legat preşedintele României." Corect este samizdat
  • am lucrat mult timp in presa din provincie si de curand am incercat sa ma mut la un ziar din Buc. Credeam ca o urc o treapta, dar nu am dat decat de ifose de nedescris, paravan pentru o incompetenta jenanta. In unele zone in provincie inca se mai percepe presa ca acum 10-15 ani in capitala. Nu ai nimic de invatat de la copypasterii din capitala
  • Dl. Nistorescu trebuie sa revina pe micul ecran. Dascalii de la seralul nocturn au indobitocit din cale afara multi gura-casca ani la rand. O contravoce rationala si obiectiva se impune neaparat. Chiar mai multe !

Trimite un comentariu