Skip to main content

DEZBATERE: Blogurile anonime, anonimatul pe bloguri. Lipsă de responsabilitate sau măsură de autoprotecţie?

 

Un caz interesant din Statele Unite ale Americii deschide problema responsabilităţii bloggerilor care se ascund în spatele unor bloguri anonime.

Publicitate

Despre ce este vorba:

Un tribunal din New York a obligat compania Google să deconspire identitatea autorului anonim al blogului "Skanks in NYC" , găzduit de platforma Blogger.com, deţinută de Google, blog pe care au fost proferate insulte şi a fost folosit un limbaj defăimător la adresa fotomodelului Liskula Cohen.

Decizia instanţei new-yorkeze înlătură parţial garanţia anonimatului pe care o oferă Internetul, făcându-i mai responsabili pe cei care apelează la bloguri pentru a transmite mesaje defăimatoare. Aşa spun experţii juridici citaţi de The Times (povestea o găsiţi la HotNews, AICI).

Google s-a conformat, iar autoarea din spatele blogului Skanks in NYC a ripostat la rândul ei: va da în judecată Google şi va cere daune de 15 milioane de dolari.

Paginademedia.ro lansează cititorilor o dezbatere, pornind de la exemplu de mai sus:

  • Până unde se întind graniţele responsabilităţii în cazul blogurilor cu autori necunoscuţi?
  • Cum pot fi ţinute lucrurile sub control?
  • Cât este de corect (pentru că nu putem vorbi, încă, de coduri etice) să arunci cu mesaje defăimătoare în cazul unui blog anonim sau, aş adăuga eu, a unui pseudonim?
  • Când este justificat anonimatul?
  • Cunoaşteţi situaţii, în România, în care mesaje defăimătoare sau calomnioase au fost diseminate prin intermediul blogurilor anonime?
  • Cine poate penaliza astfel de situaţii, în afara instanţei?
  • Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

    Comentarii

    • sunt o gramada de anonimi pe internet, dar degeaba fiindca pot fi gasiti dupa IP, chestie care mi se pare de asemenea aberanta. e ca si cum mi-ar viola intimitatea.
      cat despre cazul concert, cred ca se cauta o cenzura in gandire si in limbaj. lumea deja nu mai tine cont de nimeni si nimic. asa ca, daca politicienii se injura si se defaimeaza live pt tv, eu de ce nu as face acelasi lucru pe un blog?
    • Inca o data..."un blog este o afirmatie publica"...bun. Asa...si? Libertatea de expresie ce inseamna? E parerea mea sincera ca X-uleasca e o dobitoaca... N-am voie sa o spun in public? Ce inseamna prostia asta? In societatea de astazi in public ai voie numai sa zambesti si sa vorbesti de bine?
      Nu stiu ce ai inteles tu din ce am zis eu...dar exact diferenta asta o faceam si eu: nu zici de cineva ca e hotz...ca atunci normal ca trebe sa dovedesti. Nu poti sa zici "parerea mea e ca X-uleasca e o hoata" ca se intelege ca tu stii ca ea a furat ceva.
      Dar daca zic "X-uleasca e proasta, urata, etc"...asta e parerea mea conform standardelor mele interioare. Am ajuns sa fim bagati la puscarie pentru ceea ce gandim si simtim?
      Sau e ca in bancul ala "Radem, glumim...dar in incinta"...adica ai tu parerile tale dar cu conditia sa le tii pentru tine.
      E aberant.
    • Marius, dacă tu crezi că X-uleasca e o târâtură şi simţi nevoia să o spui public, normal este să ţi-o asumi. Altfel înseamnă să ai curajul lui Farfuridi şi Brânzovenescu care semnează „un grup de cetăţeni”. În al doilea rând, o calomnie e ceva mai mult decât o simplă părere despre calitatea morală a cuiva. Calomnia e o afirmaţie care poate aduce un prejudiciu: de exemplu, dacă spun că X-uleasca e proastă e părerea mea despre ea, pe când dacă spun că e hoaţă asta presupune că a făcut ceva pentru care ar trebui să fie pedepsită penal. Nu amesteca lucrurile. Nu poţi fi sancţionat pentru gândurile tale, dar un blog nu e un gând, e o afirmaţie publică, nimic mai prejos decât o declaraţie în ziar sau la televizor.
    • Da' stati putin. Daca parerea mea despre X-uleasca este ca e o taratura ordinara si proasta ca gasca... De ce trebuie sa fiu tras la raspundere pentru parerea mea??

      Fiecare om are dreptul la o parere...daca a mea e ca individa e o tarfa...asta este. Banuiesc ca nu a scris aia pe blog ca fotomodela a dat in cap cuiva si i-a furat banii...ca sa fie nevoie sa dovedeasca. Si-a spus o parere vis-a-vis de cat de urata sau proasta e aia.

      Sa inteleg ca in viitor n-o sa mai avem voie nici sa gandim...pentru ca va exista posibilitatea sa ne fie citite gandurile si sa fim sanctionati ca avem o parere proasta despre cineva. E absurd.
    • slow forward: Cand intalnim situatii care par a fi in cotradictie cu "principiu" verificam daca ne aflam in fata unei situatii generale care invalideaza principiu sau e vorba de situatii particulare unde valabilitatea principiului este alterata de conjuncturi specifice.

      In cuvintele urmatoare celor citate de tine tocmai despre toleranta la compromis faceam vorbire. Evident ca in afara de "imaginea sursei" care ar putea deturna mesajul, putem vorbi si de "conservarea sursei" in conditiile in care transmiterea mesajului ar putea periclita existenta sursei (si deci si lamuriri ale mesajului curent, mesaje ulterioare etc). Dar si in acest caz, noul transmitator (fie el chiar google) isi asuma o parte de responsabilitate.

      Revenind la speta, eu nu cred ca e asa cum zici tu (slow forward !!?). In cazurile amintite cred ca "sursele" au mult mai multe elemente de evaluarea riscului si nu cred ca's toate raportate la "studenta calomnioasa si tupeista" (macar prin importanta mesajelor). Cred ca instantele din jurisdictia calomniatului pot sa distinga intre lucruri, cred ca instantele din jurisdictia google (sau orice alta platforma) pot si ele sa evalueze diferentele ... la limita cred ca si google ar putea sa-si asume responsabilitatea si sa suporte costurile daca chiar considera ca "sursa" trebuie protejata cu orice pret.

      Toate astea insa nu pot sa invalideze principiul responsabilitatii (pe net sau oriunde altundeva) pentru ca nu poti sa construiesti reguli generale extrapoland supozitia situatiilor limita. Da, exista posibilitatea ca un om aflat la un balcon sa fie intr-un pericol de moarte daca nu-si elibereaza saliva. Da exista posibilitatea ca acea saliva sa ajunga intamplator in capul altui om. ... Dar posibilitatile astea nu trebuie sa le dea dreptul scuipatorilor de la balcoane sa se comporte ca si cum ar fi in "pericol de moarte".
    • Multa vreme managerul unui site nu se poate ascunde sub perdea; pe internet sunt in vigoare aceleasi legi, in mare, ca si cele reale, prin urmare atacul la persoana este interzis international sub orice forma: injurii, calomnii, etc. Vinovatii mari sunt cei care administreaza serverele de host pe care sunt blogurile ireverentioniste in cauza. Ei au obligatia sa asigure siguranta navigarii pe blog.
    • @parvan

      Spui ca "- principial anonimatul nu este justificat niciodata."

      Eu zic: Iran, China, Republica Moldova, Rusia etc.

      daca Google da datele unei studente ce se ia de o fotomodela sub acoperirea anonimatului, cine mai are incredere in ei ca n-o sa dea datele unor bloggeri din iran?
    • pai la noi se folosesc bloguri care poarta numele autorilor ca sa se transmita mesaje calomnioase. vezi doar cazurile badin, buble si, mai nou, srs.
    • Daca exista o decizie a unui tribunal, aceasta se bazeaza pe un temei legal...deci regulamentele interne nu
      pot "bate" legea...
      Acum s-a creat precedentul...
      Cred ca aceasta va fi solutia:
      interventia justitiei.
    • Doar in calitate de cititor paginademedia, si strict bazat pe experienta personala:

      - problema granitelor care trebuie respectate e de fapt un indicator al inexistentei normelor sau a nerecunoasterii acestora. E ca si cum ai intreba cu cat poti sa circulii in locurile unde nu e radar, sau daca poti sa zgarii masini cand nu te vede nimeni ... etc. Premisa ca anonimatul ar face acceptabile unele gesturi ... tine de fapt de responsabilitatea cititorului ... ea nu se poate aplica scriitorului pentru simplu fapt ca el a ales sa nu-si asume nici o responsabilitate ascunzand-se in spatele anonimatului.
      - exista doua mecanisme a "tinerii sub control" 1.scoaterea din anonimat: cineva (autorul sau altcineva... posesor de identitate)isi asuma public informatia, aprecierea etc ; 2. minimizarea/disparitia premisei de "emitator de mesaje" de luat in seama: posibilii receptori ar potea sa nu acorde premisa de adevar sau premisa de sinceritate unui mesaj cu surse anonime.
      - la fel de corect cu a scuipa in capul trecatorilor care trec pe sub balconul tau ... bazandu-te pe faptul ca nu esti identificabil.
      - principial anonimatul nu este justificat niciodata. Pot exista insa situatii in care mesajul ar fi distorsionat din motive de imagine a sursei. Din punctul meu de vedere asta poate fi o justificare pentru folosirea unor surse neprecizate, dar noul transmitator isi asuma cumva macar o responsabilitate partiala in privinta mesajului. (increderea sursei, existenta sursei, relevanta sursei etc)
      - ar putea fi identificate cateva exemple dar nu cred ca e un fenomen. Cred ca mai multa amploare are fenomenul comentariilor anonime.
      - cititorii cu siguranta sunt principalii care ar putea penaliza. Iar din "cititori" putere mai mare o au ... "cititorii colportori" care citesc o sursa anonima si tind sa difuzeze mesajul citit fara sa judece responsabilitatea sursei primare.

      PS: dintr-o alta perspectiva acum ceva timp: http://www.parvan.ro/?p=246
    • Cred că anonimatul nu exonerează de necesitatea de a proba afirmaţiile calomnioase. Un blog nu e o bârfă între prieteni, e un mesaj în spaţiul public care poate avea aceeaşi greutate cu unul transmis prin presă, radio sau televiziune. După mine, decizia tribunalului din New York este justificată, dar rămâne de văzut cum se va descurca Google cu o posibilă încălcare a propriilor regulamente. Poate va trebui să le schimbe.

    Trimite un comentariu