Ma cam doare sa dau din mana carti traduse, cu note, cu prefata.

De ce Adevarul nu a facut o treaba serioasa si nu a retiparit editia initiala la virgula?

Nici colectia 100 de carti nu e ce ar trebui. Am multe carti din cele retiparite si nu prea imi vine sa le dau pe cele vechi unde traducerea nu este cea consacrata.

Pacat, dar daca Adevarul crede ca o carte se reduce la coperti…….

“Iata ce voia sa afle Cyrus Smith si sa stie, deocamdata, decat el” (Insula Misterioasa, volumul 2, pagina 31).

Acesta e doar un exemplu (nu l-am cautat; mi-a atras atentia in timpul lecturii).

Mai e o fraza, despre care nu stiu sa spun daca e gresita sau doar fortata. E din primul volum, dar pentru ca n-am notat-o in momentul citirii nu pot exemplifica. Voi reveni cu citatul exact.

Am asteptat cu mult entuziasm initiativa ziarului Adevarul, de a reedita romanele minunate care mi-au fermecat anii copilariei. Eram nerabdator atit sa citesc unele carti din colectie pe care nu le avusesem la vremea aceea, cit si sa daruiesc cele mai frumoase romane prietenilor care nu-l cunosc pe Jules Verne.

Bucuria de a tine in mina o carte atit de frumos editata piere dupa ce intorc prima pagina. Stilul inconfundabil al lui Jules Verne, sensibil la frumos dar mai ales insufletit de spiritul practic si curajos al exploratorului, s-a transformat, in actuala traducere, intr-un limbaj banal de contopist. Mai mult decit atit, descopar greseli tipice generatiei actuale de tineri educati pe messenger, care nu mai stiu ca “degraba” se scrie intr-un singur cuvint, neatenti la greselile de ortografie sau de tiparire.

Ceea ce este mai interesant este ca traducerea ESTE totusi cea originala, a vechii editii, dar modificata! Am comparat, de pilda, volumul “Steaua Sudului” al editiei vechi cu cel de la Adevarul, ambele in acelasi format, cu aceeasi coperta etc.. Frazele ramin, in mare, aceleasi – semn ca vechea traducere a fost folosita ca baza de procesare! Totusi, sint facute modificari numeroase la cuvinte, expresii, care saracesc in mod ingrozitor acea limba care, in copilarie, ma facea sa intorc pagina dupa pagina din neasemitele povestiri.

Stiu din alte imprejurari ca, modificind o lucrare intr-o anumita proportie, poti sa scapi in mod legal de drepturile de autor ale creatorului lucrarii originale. Nu acuz pe nimeni (de altfel este un mecanism legal), dar ceea ce observ seamana primejdios de mult cu acest procedeu. Si, oricum, este extrem de trist.

In concluzie, ma simt foarte mihnit sa vad a suta oara ca, in Romania, nimic nu e facut bine pina la capat. In viitor, daca editorii nu iau masuri macar pentru un tiraj urmator, ma vad silit sa renunt, cu multa ciuda, la editia atit de frumoasa (si foarte usor de procurat) a ziarului Adevarul, si sa incep sa bat anticariatele din Bucuresti pentru a gasi ce se mai poate din vechea colectie Jules Verne.

Alexandru Dan Grigore