Comments on: MTR Press, editorul Photo Magazine, este în insolvenţă

By: alex

alex — Sun, 27 Mar 2011 09:29:54 +0000

pai cat au muncit ei pt bani aia..ce salrii aveau acum 2 – 3 ani? inmulteste cu 2 fata de orice alta publicatie….ca sa nu mai vb de masini de serviciu, telefoane de fite, cadouri de zeci daca nu sute de euro…………..si cat munceau pt asta……..

By: alex

alex — Sun, 27 Mar 2011 09:27:34 +0000

de unde stii tu de bani negri?

By: geta

geta — Tue, 27 Jul 2010 07:06:39 +0000

Eu vorbesc acum din perspectiva cuiva care a lucrat acolo. Nu stiu cum s-a purtat cu altii, eu unul am plecat fara datorii din firma. Si eu am suferit alaturi de colegii mei atunci cand nu se dadeau salariile cu lunile (si Leon mergea in Bora Bora…), dar:
1. ceea ce s-a realizat acolo, pentru Oradea, este un real succes(ma refer la oameni, atmosfera, dotare, conditii de lucru etc.)
2. salariile erau bune in vremurile de ne-criza
3. angajatii calatoreau mult, vedeau multe chestii(de multe ori trupa era muult mai numeroasa decat ar fi fost necesar)
4. poate ca s-au facut greseli de management, dar intr-o perioada ca aceasta sa mentii pe piata trei reviste importante e o realizare. E f. usor sa critici, mai greu e sa construiesti ceva – vad asta acum cand incerc sa pun pe picioare o mica afacere.
5. cel care plateste deja pentru greselile de mangament este chiar leon – din cate stiu banca a pus deja in vanzare cateva proprietati de-ale lui. Deci sa nu sarim la gatul omului care ne-a dat candva o paine buna…

By: dana

dana — Tue, 20 Jul 2010 11:16:44 +0000

eugen,
gresesti in foarte multe afirmatii pe care le faci. dar nu am sa ma leg decat de cele care ma privesc. spui ca real estate a aparut intr-un moment prost? asa este dar, cu toate acestea, dupa 3 luni de aparitie, real estate a ajuns “sa traga caruta la mtr”, adica sa bata la incasari celelalte reviste din trust. ideea a fost buna, produsul a fost bun, ghinionul a fost ca nu a stiut sa isi tina oamenii aproape pentru a continua acest proiect. dupa plecarea echipei de…3 oameni care a scos aceasta revista, a incercat sa o duca mai departe cu alti jurnalisti dar nu a reusit. deh, nu se gasesc facatori de gazate pe toate drumurile, asa cum credea leon.
si inca o precizare: de masini si cheltuieli decontate, nu generaliza, si acelea au fost doar pentru unii dintre anjagati. de obicei pentru cei de la care pana la urma si-a si luat-o. langa leon nu vor ramane mult timp decat oamenii care nu prea au alte optiuni si care ii suporta toanele si urletele. cei care au plecat si-au gasit locuri de munca mai bune si se descurca foarte bine…
eu astept in continuare ca leon sa-si plateasca datoriile fata de mine si fata de toti ceilalti care am plecat de acolo. asta doar asa, ca sa vad daca o fi vreun domn, asa cum pretinde. in rest, nu-mi starneste decat mila.

By: hehe

hehe — Fri, 02 Jul 2010 21:52:14 +0000

pt Eugen Pirvu: domne, ii tot dai cu vanzarile de parca o revista se scrie singura si nu mai lipseste decat sa fie vanduta. si mai lasa-ma cu construitul afacerii cand stim bine ca e vorba de spalat bani negri. de unde a avut arhire banet sa bage-n presa, te-ai intrebat vreodata? e buna si criza asta la ceva, mai spala mizeriile…

By: Eugen Pirvu

Eugen Pirvu — Fri, 02 Jul 2010 06:06:57 +0000

Problemele aparute la MTR nu au la baza reaua intentie a lui Leon Arhire, ci altceva, ce tine tot de el..
A pus in pozitii de top management persoane care nu aveau competentele necesare (Roxana Alexandru, Lucescu), criteriul de selectie fiind unul mai degraba emotional si mai putin obiectiv. A supraincarcat organigrama (la Oradea numarul de angajati concura cu numarul de personal necesar functionarii unui cotidian), costurile cu angajatii fiind astfel mult prea mari. A incercat sa dezvolte business-ul ( a dezvoltat noi titluri) intr-un context economic care nu permitea aceasta directie (Real Estate). A acceptat fluctuatii foarte mari de personal in departamentele de vanzari, creand astfel discontinuitati in politicile de vanzari in raport cu clientii traditionali. Echipele de vanzari au devenit neomogene, neavand un nucleu in jurul caruia ele sa creasca si sa performeze. Chiar si selectia personalului de la vanzari a fost facuta in anumite momente pe niste criterii cel putin ciudate,uneori legate de aspectul fizic, alteori angajatii fiind selectati din cercul de prieteni ai directorului executiv. Si climatul din interiorul revistei Luxury a contribuit la aceasta situatie. De multe ori angajatii si-au asumat profilul revistei (luxury) ca pe unul personal, discutiile in birouri fiind identice cu cele din culisele unor mari evenimente fashion, in conditiile in care o revista rezista daca are incasari din publicitate si tiraj cat mai mare vandut. Vanzatorii nu trebuie sa fie critici de fashion ci oameni care vand!
Nu am fost unul din oamenii care a plecat in cele mai bune conditii, insa sub nici o forma nu-l suspectez pe Leon Arhire de rea intentie. Are Q7, insa e luat pe banii si munca lui. Ce trebuia, sa mearga cu Trabant? Pana la urma este patronul unui trust de presa, trust de presa care are sau a avut in portofoliu titluri care la un moment au fost leader pe segmentul lor de nisa. Are ceasuri scumpe! Si trebuia sa poarte la mana Orex la intalnirile avute cu cei mai importanti dealeri de produse de lux din Romania? Ar fi avut o problema de credibilitate facand acest lucru. In acest tip de business esti ceea ce se vede si ceea ce reprezinti.
Iar oamenii sunt nerecunoscatori. Uita ca toti au beneficiat de masina de serviciu atunci cand uneori nu era necesar, uita ca aproape toate cheltuielile au fost decontate, uita ca multi dintre ei au vazut lumea lucrand la MTR. Uita…
Leon Arhire a gresit ca nu a putut sa-si tina aproape oamenii buni, a gresit ca a permis o mare fluctuatie de personal, a gresit ca in anumite momente a pus presiune nejustificata pe angajati, a gresit ca in anumite momente nu a avut viziune.
Dar a creat ceva, a construit o afacere, un business extrem de sensibil la climatul economic. Iar citicile si acuzele vin doar din partea unor oameni care au ca singur scop in viata sa aiba un job, sa fie angajati, oameni care nu au construit nimic in viata lor.
Sper ca MTR sa scoata in continuare Luxury si Connect, sper sa depaseasca situatia asta..

By: Gabriela

Gabriela — Thu, 01 Jul 2010 10:19:20 +0000

Stie cineva, cumva, cum se face ca un trust aflat in insolventa si in faliment scoate totusi pe piata revistele lunar?

Sau… insolventa e doar pentru ochii celor care au de luat bani de la MTR?

Nu as vrea sa fiu in pielea lui Leon. Sa ai Rolex si sa trebuiasca sa il tii ascuns, sa ai telefon Vertu si totusi sa te dai prin oras cu unul de plastic, sa ai Q7 si avion (mic ce-i drept) si sa le tii pitite… Sa fii Arhire si totusi sa umbli pe langa pereti ca sa nu te cotonogeasca oamenii pe care i-ai inselat… Trista soarta!

Si o sa ii fie si mai trista, pentru ca toate, dar absolut toate faptele se platesc.

By: hehe

hehe — Thu, 01 Jul 2010 08:12:11 +0000

s-a spart gasca de la mtr:) probleme cu salariile au fost dintotdeauna la revistele lui arhire, un smecheras analfabet care-a spalat bani negri in presa. vacantele si fufele i-au tocat banii, iar redactorii sefi pe mana carora a mers i-au cantat in struna batandu-si joc de angajati. salarii platite cu intarziere, program ca la fabrica si o atmosfera nazista, intretinuta de niste sociopati inchipuiti. hai c-ati primit toti ce meritati!

By: Gabriela

Gabriela — Sat, 27 Mar 2010 09:21:24 +0000

Ma uimiti!

Ati plecat de la abuzulrile lui Leon Arhire si ati ajuns la concurs de gramatica.

Si eu sunt unul dintre ţepuiţii lui Leon si, de aproape doi ani, ma plimb prin tribunale cautand dreptate. Din pacate, oamenii care au fost martori la concedierea mea abuziva au ajuns si ei sa se confrunte cu nedreptati. Era cumva previzibil, dat fiind ca si eu am asistat cu inima stransa la complotul impotriva redactorului sef din perioada angajarii mele la trust, Svetlana Carstean.

E inutil sa va spun ca toti cei care am lucrat acolo am pus suflet in ceea ce faceam, ca nu eram genul care sa “rupem” usa la sfarsitul programului sau sa facem treaba de mantuiala. Cu toate acestea, la data cand trebuia renegociat contractul in vederea maririi salariului, ne-am trezit ca ni se propune sa ne dam demisia!

Te poti juca asa cu un student care capata experienta schimband redactiile, cu un freelacer care se muta cu usurinta de la un domeniu la altul, dar nu cu o femeie care isi creste singura un copil sacrificand timpul educarii lui pentru o revista. Daca Luxury si-a capatat faima, se datoreaza mai ales aceste femei (Svetlana)!

Ma simt cumva in aceeasi categorie. Am muncit pentru revista asta si ziua si noaptea scriind texte, alergand pe la evenimente, legand relatii cu oameni din toata lumea, aducand clienti pentru publicitate… iar in final, pentru ca am refuzat sa imi dau demisia de bunavoie, m-am trezit ca mi se inventeaza motive DISCIPLINARE pentru a fi concediata. Atata minciuna si rautate nu am vazut in viata mea!

Ca da faliment, nu ma bucur. Mi-ar placea sa ii merga bine lui Leon si sa isi achite toate datoriile fata de cei pe care i-a nedreptatit. Baneste nu poate, dar macar moral astept un “mea culpa”.

Daca ar fi sa zic “Dumnezeu sa faca dreptate”, in cazul lui Leon, ar suna a blestem! Si oricat de imorala s-ar stradui sa ma zugraveasca acest domn, tot mi-ar fi mila sa il vad platind. Pentru ca, da Leon, sunt un om moral si demn pana la capat, indiferent de capacitatea ta de a intelege aceste calitati.

http://igalis.wordpress.com/2008/08/03/a-fi-sau-a-nu-fi-artist/

By: George Hari Popescu

George Hari Popescu — Sun, 07 Mar 2010 19:03:40 +0000

Am răspuns la acel comentariu pentru că nu suport să critice cineva care are tot felul de tare.

Bănuiesc că ne pricepem cu toţii la foarte multe lucruri, dar suntem aşa de timizi încît nu arătăm.

Hai să schimbăm, hai să sancţionăm, hai să fim vii!