Skip to main content

Turcescu, despre televiziune și presă: 30% este informație, 70% prostituție profesională. Jurnaliștii au pierdut bătălia cu internetul

 

Jurnaliștii au pierdut bătălia cu internetul”, a spus Robert Turcescu la PaginademediaTV, la primul interviu acordat în direct într-un studio TV pe internet. “N-au știut să mențină un standard al acestei profesii”, consideră el.

Publicitate

„În momentul acesta încercând să menţii nişte standarde, inclusiv din cele banale, de cele de limbaj civilizat, rişti să pici de prost”.

Cât despre televiziune, “30% este informație, 70% prostituție profesională”. Se poartă “individul care hăhăie și râgâie la televizor.”

Din interviu:

În momentul ăsta se poartă bădăranul cu gură mare, individul care hăhăie şi râgâie la televizor. Se poartă individul care aruncă o informaţie mai ales în zona online. Tocmai pentru că e zona online zice “şi ce dacă nu a fost informaţie adevărată? Ce dacă am spus despre Turcescu că are şapte copii din flori şi el nu are, am scris-o am publicat-o şi, care e problema?”

 

„Eu cred că internetul are beneficii imense pentru viaţa pe care o ducem în lumea în care trăim. Dar jurnaliştii au pierdut bătălia cu internetul. Ei n-au ştiut să menţină un standard al acestei profesii. Şi în momentul de faţă este foarte greu să mai discerni cine face jurnalism adevărat online şi cine face un fel de bârfotecă online.”

 

“Hai să vedem profilul modern al jurnalistului modern, cu ghilimelele de riguare. Este un ins care stă într-un birou cu fundul pe scaun, cu computerul în faţă, cu televizorul deschis pe Antena3, pe Realitatea TV, pe B1 TV sau pe orice altă televiziune de ştiri şi aşteaptă să dea unu’ o declaraţie la televizor.”

Robert Turcescu despre profilul “jurnalistului modern”

 

„Personajele care erau acum câţiva ani nu ţinute la respect, ci erau într-o altfel de relaţie cu jurnalistul, în sensul că jurnalistul era jurnalist, politicianul era politician, au ajuns fie într-un fel de concubinaj periculos. Am ajuns să vedem nişte politicieni care se cred vedetele spaţiului public românesc.”

 

„În momentul de faţă s-a ajuns ca nimeni nu mai face o emisiune pe actualitate. Ajungi să vorbeşti cu invitaţii şi te rogi la Dumnezeu ca măcar unul dintre invitaţii ăia 4-5 pe care îi aduci în studiou să se potrivească subiectului. De multe ori nu se potrivesc, să fim bine înţeleşi, pică ăia ca nuca în perete. Tu vrei să vorbeşti despre justiţie şi l-ai adus acolo pe Siviu Prigoană, de exemplu. Ok, îşi dă şi el cu părerea.”

Turcescu: 40 de oameni mai pot face rating ca invitați

Cum încerci să intri în profunzimea unui subiect, constaţi că telespectatorul fuge din faţa televizorului. El vrea “hai să vorbim despre Blaga la Senat, dar nu mai mult de 20 de minute că obosesc.”

Turcescu: Televiziunea îndeamnă la superficialitate. Ce vor patronii de la presă

 

Vezi AICI înregistrarea integrală a emisiunii.

 

Despre presă, cu Robert Turcescu:

Petrișor Obae: Este online pentru jurnalişti o salvare sau este ucigaşul presei scrise?
Robert Turcescu: Ai atins un subiect sensibil, încă de la început. Eu lucrez la o teză de doctorat a cărei temă este legată tocmai de influenţa influenţa internetului în activiatea jurnalistului. Am avut o anumită experienţă profesională din ’93 când am început să lucrez în presă şi până prin anul 2000, după care am sărit într-o cu totul altă existenţă profesională. Barajul care desparte cele două lumi profesionale în care am trăit este alcătuit din influenţa mediului online în activitatea jurnalistică. Acum privesc cu oarecare regret şi nostalgie la anii pe care i-am petrecut fără ca internetul să aibă o influenţă covârşitoare asupra acestei meserii.

 

De ce regret?
Pentru că aveam posibilitatea ca jurnalist să aprofundez mult mai mult un subiect. Timpul pe care şi şefii îl acordau realizării unui material jurnalistic era ceva mai dilatat, nu te obliga nimeni să fii contracronometru şi să-ţi spună “dacă nu dăm noi primii materialul îl vor da alţii” , doar pentru că au avut alţii inspiraţia să cotrobăie mai mult pe internet, să zicem. Plus de asta, după anul 2000, după ce internetul a explodat în mass-media, jurnalismul a devenit extraordinar de superficial. Nu mă feresc de cuvinte. Spun că identitatea profesională a jurnalistului este extrem de ambiguă. Asta se vede şi din reacţia celor care interacţionează cu materialele jurnaliştilor clasici, să zicem. Reacţiile sunt de genul “ce bă, eu nu pot să scriu pe net?”. Şi, la urma urmelor, dacă stăm să ne gândim, şi ei pot scrie pe net.

 

Nu e o diferenţă între a scrie şi a face jurnalism?
Nu, mă tem că în momentul de faţă barierele încep să fie din ce în ce mai puţin lăsate. Se ridică, este o stare de permisivitate totală pentru că jurnalistul a devenit extrem de superficial. Să ne înţelegem, nu pentru că cel care publică informaţia pe internet ar fi foarte antrenat. Vina e a jurnalistului pentru că se apropie, încet, încet, de cititori în sensul superficialităţii cu care abordează demersul jurnalistic.
Spune-mi mie, în era vitezei extraordinare în care se produc lucrurile acum în jurnalistică, mai stă cineva să verifice din trei surse independente şi credibile? Astăzi suntem în ziua în care se discută alegerea lui Blaga la Senat. Păi, cred că toată lumea a stat cu mâinile pe tastatură până când prima sursă, primul zvon a fost de genul “gata, îl nominalizează pe Blaga”. N-au mai stat să-l întrebe, să găsească într-adevăr informaţia.

Meseria pe care o fac în momentul de faţă nu-mi mai stârneşte pasiunea de acum 10 sau 15 ani

Şi asta e o anomalie, e bine, nu e bine?
Mie nu-mi mai place. Meseria pe care o fac în momentul de faţă nu-mi mai stârneşte pasiunea de acum 10 sau 15 ani.

 

Dar o faci...
Da, o fac, pentru că e meseria pe care o practic şi nu ştiu să fac altceva. Ce să fac, să vând cartofi în piaţă? Nu despre asta e vorba. Dar starea aia de entuziasm pe care o aveai şi tu în urmă cu câţiva ani şi asta nu ţine de faptul că am îmbătrânit şi că ne-am îmburghezit. Banul în ecuaţia asta nu are niciun fel de relevanţă, iar faptul că suntem mai bâtrâni ar fi trebuit să ne facă ceva mai înţelepţi şi nu neapărat mai blazaţi.

E vorba de faptul că în momentul acesta încercând să menţii nişte standarde, inclusiv din cele banale, de cele de limbaj civilizat, rişti să pici de prost. În momentul ăsta se poartă bădăranul cu gură mare, individul care hăhăie şi râgâie la televizor. Se poartă individul care aruncă o informaţie mai ales în zona online. Tocmai pentru că e zona online zice “şi ce dacă nu a fost informaţie adevărată? Ce dacă am spus despre Turcescu că are şapte copii din flori şi el nu are, am scris-o am publicat-o şi, care e problema?”.

 

De ce se pune semnul de egalitate între iresposabilitate şi online?
Să mă înţeleagă lumea bine. Eu cred că internetul are beneficii imense pentru viaţa pe care o ducem în lumea în care trăim. Dar jurnaliştii au pierdut bătălia cu internetul. Ei n-au ştiut să menţină un standard al acestei profesii. Şi în momentul de faţă este foarte greu să mai discerni cine face jurnalism adevărat online şi cine face un fel de bârfotecă online. În iluzia asta am trăit şi eu la un moment dat, m-am gândit că cititorul este atât de antrenat încât are capacitatea discernământului într-o astfel de ecuaţie; n-o are. Îmi pare extrem de rău şi nu este o gijnire pentru nimeni.

Primele articole care apar în primele zece postări de pe search-ul pe Google, alea sunt citite, la restul nu se mai uită nimeni.

Vrei să facem un experiment acum? Dacă dăm o căutare după Robert Turcescu o să vezi chestiuni legate de presupuse aventuri amoroase, fie de relaţia cu Oana Sârbu, se uită cineva să vadă câte anchete a scris Turcescu pentru Evenimentul Zilei? 7.27

Cititorul de net are nevoie de stimuli foarte puternici

Cum ar trebui să reacţioneze jurnaliştii ca să nu se ajungă aici?
Exemplul cel mai trist este legat de cloaca în care s-a transformat ziarul Cotidianul, după venirea lui Cornel Nistorescu. Ziar pe care l-am condus şi care în varianta lui print, să mă ierte Dumnezeu, a avut unul dintre cele mai frumoase layout-uri din presa românească de după ’89 şi mă mândresc şi cu calitatea echipei redacţionale care a lucrat pentru acest ziar. Este un capitol pe care mi-l trec, dacă vrei, în fruntea CV-ului în activitatea mea profesională.

În momentul de faţă ideea supravieţuirii ziarului pe internet după ce a fost abandonată chestiunea din print, cred că a fost cea mai proastă decizie pe care a putut să o ia Vîntu, la sugestia lui Nistorescu. Ziarul ăla trebuia să moară! Preferam să fac parastasul, de nu ştiu câţi ani, al ziarului Cotidianul, împreună cu echipa redacţională, decât să-l văd în starea de degradare în care este astăzi. Şi aici mă refer la brandul Cotidianul. Deschide pagina Cotidianul. Nu e nici cal, nici magar, nici ziar de bârfe, nici ziar de analiză, nici un site de ştiri, nu e nimic. E o chestie în care nişte unii, în frunte cu Nistorescu, mai scriu, din când în când, nişte articole. 9.07

Nu există riscul să se întâmple la fel şi cu alte produse media?
Ba da, ăsta este motivul pentru care spun că jurnaliştii au pierdut pariul ăsta cu online-ul. Aş fi înţeles să-l câştige dacă ziare precum Ziua – a dispărut varianta print, au apărut nişte variate online Ziua veche, până la urmă a murit. Cotidianul, pe care tocmai l-am amintit. Aş spune până şi Gândul, care, sigur, e o variantă în care se mai munceşte încă la varianta de online, supravieţuieşte prin titluri bombastice şi printr-un content umflat, superficial, tocmai pentru a atrage cititorul de net, care este un cititor care a început să se excite foarte greu, folosind un eufemism. Cititorul de net are nevoie de stimuli foarte puternici, are nevoie să-i scormoneşti în curiozitate, nu mai e suficient să-i spui că urmează să dai o ştire.

Oamenii care intră acum în meseria asta intră într-un tipar fără să aibă posibilitatea să facă nişte comparaţii. Eu lucrând într-o perioadă în care calculatoarele erau folosite pe post de maşini de scris moderne, pentru că dacă dadeai un search pe Google prin anul 1999 in computerele de la Evenimentul Zilei îţi creşteau perciunii până să-ţi găsească articolul, pentru că erau nişte amărâte de 286, conexiunea la internet era vai mama ei s.a. Nu te puteai baza pe calculator, te bazai pe telefon, pe reportofon, pe deplasarea la faţa locului, pe plecatul dimineaţa acasă. La momentul respectiv nu erau nici televiziunile de ştiri.

"Jurnalistul modern": un ins care stă într-un birou cu fundul pe scaun, cu computerul în faţă

Hai să vedem profilul modern al jurnalistului modern, cu ghilimelele de riguare. Este un ins care stă într-un birou cu fundul pe scaun, cu computerul în faţă, cu televizorul deschis pe Antena3, pe Realitatea TV, pe B1 TV sau pe orice altă televiziune de ştiri şi aşteaptă să dea unu’ o declaraţie la televizor. Doi la mână, personajele care erau acum câţiva ani nu ţinute la respect, ci erau într-o altfel de relaţie cu jurnalistul, în sensul că jurnalistul era jurnalist, politicianul era politician, au ajuns fie într-un fel de concubinaj periculos. Am ajuns să vedem nişte politicieni care se cred vedetele spaţiului public românesc.

 

Cum de au ajuns să-şi împartă apariţiile TV, nu mă duc acolo pentru că, mă duc dincolo?
Pentru că există vreo patru televiziuni de ştiri şi se mai nasc mai multe. Mai există ziare care au content video, mai există site-uri care fac interviuri cu personalităţi politice, care răspund la întrebările cititorilor, iar ei sunt 40 cu totul. În ţara asta avem 40 de inşi cu care poţi să faci o relativă audienţă la televizor. Vrei să faci audienţă peste un punct cu personajele politice – alea sunt cam 10-15 maximum. Ai 40 de inşi, ai 4 televiziuni, fiecare dintre aceste televiziuni are cel puţin cinci talk-show-uri de dimineaţa până seara. Ăia sunt plimbaţi ca sfintele moaşte, ajung să-şi treacă în agendă ieşirile la televizor. Eu întâlnesc de câteva luni un astfel de fenomen. De curând, ai mei din echipă l-au sunat pe Vosganian - “am vrea să vă invităm în această seară, în emisiunea lui Robert Turcescu. Când? În seara aceasta.” – era 11.00 dimineaţa. Moment în care domnul Vosganian spune “Nu pot decât săptămâna viitoare miercuri” – moment în care ăştia ai mei au îngheţat. M-au sunat şi mi-au spus “Ce facem, îl luăm? Că dacă nu îl luăm nu mai poate decât peste două săptămâni.” Şi eu i-am întrebat de ce. “Păi are agenda plină de invitaţii la TV, plus plecări in străinătate s.a”.

În momentul de faţă s-a ajuns ca nimeni nu mai face o emisiune pe actualitate. Ajungi să vorbeşti cu invitaţii şi te rogi la Dumnezeu ca măcar unul dintre invitaţii ăia 4-5 pe care îi aduci în studiou să se potrivească subiectului. De multe ori nu se potrivesc, să fim bine înţeleşi, pică ăia ca nuca în perete. Tu vrei să vorbeşti despre justiţie şi l-ai adus acolo pe Siviu Prigoană, de exemplu. Ok, îşi dă şi el cu părerea.

 

Păi nu subiectul ar trebui să primeze într-un talk-show?
Ce să faci cu subiectul în condiţiile în care şi telespectatorul a ajuns la fel ca cititorul de online, a ajuns un telespectator răsfăţat, având un platou atât de diversificat, de la cele frivole pe care le poate trata OTV-ul, la cele mai serioase pe care le tratează televiziunile de ştiri. Chestiunea asta duce la un telespectator care spune “dar nu mă interesează subiectul acesta, vreau să văd feţe, vreau să văd spectacol”. Tu nu vezi că, de fapt, talk-show-urile în momentul de faţă, inclusiv al meu – cel pe care îl realizez la B1 TV, nu mai sunt talk-show-uri în care să poţi să intri în profunzimea unui subiect? Cum încerci să intri în profunzimea unui subiect, constaţi că telespectatorul fuge din faţa televizorului. El vrea “hai să vorbim despre Blaga la Senat, dar nu mai mult de 20 de minute că obosesc” Şi după aceea despre ce vorbim? “Păi, să schimbăm repede subiectul, nu mai contează despre ce vorbim”.

Am făcut de curând o emisiune despre băieţii deştepţi din energie, un subiect interesant, cu miză jurnalistică foarte importantă. Am exagerat la un moment dat şi am ţinut-o vreo oră şi un sfer pe subiectul ăsta. Au stat vreo 45 de minute şi după aceea n-au mai avut răbdare, deşi în continuare se rosteau lucruri, deşi în continuare erau lucruri importante şi atunci reţeta pe care o faci ca să ţii telespectatorul în faţa televizorului este să-i oferi 20 de minute ceva, 20 de minute altceva, încă 20 de minute altceva, cam aşa poţi să faci o emisiune de televiziune.

Televiziunea azi: 30% informaţie şi cam 70% prostituţie profesională

Din ceea ce vezi acum pe televizor, ce crezi că oferă televiziunile?
30% informaţie şi cam 70% prostituţie profesională. Prostituţia profesională este ceea ce povesteam mai devreme. Nu mai contează pe cine aduci în studiou, te rogi la Dumnezeu să prinzi peştele cel mare, adică să aduci personajul zilei şi asta este bătălia cea mare. Personajul zilei o să fie Blaga, astăzi de exemplu. Eu nu cred că o să-l aducă nimeni la vreo emisiune. Aici trebuie să fac nişte precizări. În urmă cu 21 de zile, am făcut o scurtă postare pe Twiter în care spuneam că aş face un pariu cum că Vasile Blaga va fi viitorul preşedinte al Senatului. Cam de vreo trei săptămâni încoace tot vorbesc cu domnul Blaga personal, cu consilierul dânsuluil. Astăzi mi s-a promis că prima ieşire, care nu va fi azi, va fi în emisiunea Sub semnul întrebării, de la B1 TV.

Televiziunea îndeamnă la superficialitate, pentru că lucrurile se întâmplă într-un ritm extrem de rapid, nu mai sunt măcar două televiziuni de ştiri, cum erau Antena3 şi Realitatea TV, ci apar noi competitori în povestea aceasta, cum este B1TV, apare Digi, am înţeles că şi Pinalti îşi face televiziune. Toată lumea vrea să facă televiziuni.

De ce vrea toată lumea să facă televiziuni?
Pentru că li se pare că este un mediu influent. Unii dintre ei se gândesc că pot avea nu numai profituri de natură financiară, ci şi profituri cuantificate în mărirea sferei de influenţă a puterii propriu-zise. Cred că este o iluzie, cred că din ce în ce mai mulţi telespectatori, dintre cei care contează şi în ceea ce înseamnă votul şi influenţa în societate, aleg să nu se mai uite la televizor sau să fie foarte selectivi în momentul în care îşi aleg programele. Îşi aleg o emisiune, un jurnal de ştiri şi la revedere.

Acesta este motivul pentru care Sebastian Ghiţă şi-a făcut propria televiziune, Elan Schwartzenberg a cumpărat Realitatea TV, mai nou Cozmin Guşă intră în Petrom Service prin Elbahold? Influenţa este motivul?
Tu chiar crezi că Patriciu este vreun om îndrăgostit de media, Ghiţă e vreun om îndrăgostit de media? Elan Schwartzenberg s-a îndrăgostit brusc de media? Hai să fim serioşi!

Sorin Oancea...
Sorin Oancea lucrează în media, nu că l-am evitat, l-aş fi nominalizat şi pe Oancea, dar mă gândesc că el chiar lucrează în media de foarte mulţi ani. Iar B1 TV, nu că este televiziunea la care lucrez, este o televiziune fondată de foarte mulţi ani, nu are soarta RTV-ului lui Ghiţă. Eu nu vreau să-i blamez pe oamenii ăstia, ei intră acolo, fiecare făcându-şi, probabil, nişte calcule. Nu cred că oamenii care patronează media şi-au făcut un scop din a lumina naţiunea româna prin produsele media pe care le patronează.
Au interese diverese de natură politică, de natură financiară, de susţinere a unor activităţi financiare prin ceea ce înseamnă spaţiul editorial pe care îl patronează.

Citește și:

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • Eu ma intreb cine este acest individ, de isi da cu parerea despre media si face pe desteptul in fata unei camere de filmat. Din cate stiu eu, tipul n-a facut audienta nicaieri unde a fost: nici la Realitatea, nici la radio, nici la B1, nicaieri. Ar trebui sa ne uitam in gura lui, la ce spune si sa o luam de buna ?

    Sper sa vad la emisiune si ceva oameni cu adevarat priceputi si care au ceva de spus ... nu toti subalternii lui basescu... Prigoana macar e mai simpatic, dar "tataita" asta e jale.

    Ca sa i-l citez pe Zeus: "Sa-ti fie rusine, Robert Turcescu!"
  • Robert, sa zicem ca tu esti jurnalistul perfect. Dar ia spune tu ce ai facut din postura de sef pentru a atinge standardele clamate de tine, ca n-am vazut nicio zvacnire de tiraj/audienta in sus pe unde ai condus, vorba-vine, redactii?!
  • Rusinica Turcescule ! Striga Becali ca la usa cortului dupa tine ca l-ai santajat si acum dai lectii de deontologie. Sa vedem pe unde scoti camasa daca procurorii vor merge pe urmele platilor facute de SOV in conturi fictive.
  • Baiat de baiat, pe modelul "dusmanii imi poarta pica, dar n-au valoarea mea". Un amestec bizar de Florin Salam, Andreea Marin si un pic de Gadea. Arogant, suficient si prefacut. Cand isi incasa, lunar, banii de la Vantu, nu-l durea la lingurica ... stiut fiind ca banii veneau din tot felul de escrocherii financiare!?!? Asta nu pot sa inteleg, INCHPUIREA acestui cetatean?!? Vorba unui comentariu de mai sus ... Robert esti "fals ca un porumbel scăpat în sacul cu cărbuni" ... dar nu-ti fa griji, urmatoarea destinatie profesionala va fi la o televiziune de cartier ... fie el si ANL.
  • un penibil mai mare ca acest turcescu mai rar. ce presa face el la televiziunea aia cu 3 telespectatori? asta e jurnalism, cand sar ca niste sacali pe cate unul care are un pic de curaj nebun de a spune ceva impotriva lui basescu sau clicii portocalii? sa vina sa ne arate date de audienta, incasari din publicitate, sa arate ca e independent, nu asa da din gura si pupa in fund pe banii nostri...
  • @ Laura
    Ba, te inseli!
    Eu bat din picioare de nerabdare, si uneori si din maini, pana mi se incalzeste televizorul (al meu e mai vechi!), s-o vad (dar mai ales s-o aud)pe ... Dana Grecu.
    Imi face femeia asta (oare e femeie?)o pofta de vizionare incat nimeni si nimic nu ma mai rupe din fata televizorului.
  • Deci domnul Turcescu este prostituata doar 70%, dupa parerea dansului? Sa mai intrebe in stanga si in dreapta prietenii si va afla ca este c...100% cum ii zice si emisiunea. Ar fi cazul sa vorbeasca doar pentru el. Ar avea o surpriza sa afle ca mai exista in Romania si jurnalisti onesti care nu fac prostitutie. Diferenta este ca ei sunt cu conturile mult mai goale decat ale lui si probabil locuiesc cu chirie nu in case ANL.
  • „În momentul ăsta se poartă bădăranul cu gură mare, individul care hăhăie şi râgâie la televizor." ... unde se poarta individul asta? prin parlament poate, printre jurnalisti? (no ofence dar asa zisara taman confratele vostru Turcescu). Eu nu cunosc pe nimeni care sa deschida televizorul cu entuziasm, batand din picioare a nerabdare pana trece reclama, abia asteptand sa vada cetele de caftitori ce mai au putin si-si hacuie invitatii in direct, oricare ar fi ei.
  • absolut neinteresant ce zice el. el fiind: fals ca un porumbel scăpat în sacul cu cărbuni; superficial ca untdelemnul deasupra apei; plin de arici în buzunare mai ceva ca Hagi Tudose; veleitar din pruncie; oportunist şi carierist; ofticos şi răzbunător; gypsan de caracter; plin de moralitate ca gaura de la covrig. şi totuşi cum rămâne cu casa ANL? şi pentru că tot s-a scăpat pe gură despre "Cotidianul" ('cel mai frumos layout!'...oare ştie ce-i ăla?) ce-ar fi, domnule Obae, să faci o investigaţie printre foştii colegi şi subalterni ai turcescului de la ziarul respectiv, să le ceri opinia despre managementul lui rt? răspunsurile ar putea fi surprinzătoare, nu pentru rt, ci pentru cititorii Pagina de media.
  • Da, Turcescu face presa de inalta calitate, faza cu "admiratoarea lui udrea " de la radio pe vremea cand incasa de la SOV asa ceva a fost.

Trimite un comentariu