Ziarista de la Antena 1 care a lansat-o pe Mirela Bugetara (vânzătoarea la tarabă pusă să cumpere roşii la bucată) a fost şefă de promoţie la Intact Media Academy, şcoala de media dezvoltată de grupul Intact.
Pe blogul ei, Oana Ştefan povesteşte cum a ajuns la Antena 1: “Am terminat şefă de promoţie şi m-au oprit să lucrez ştiri, la departamentul economic.”
Citate capturate de Paginademedia.ro de pe blogul Oanei Ştefan, care, de aproximativ o oră şi jumătate, "is no longer available":
"La Intact Media Academy am învăţat de la cei mai buni ce înseamnă munca în televiziune. Am vrut să fiu cea mai bună, la fel ca ei."
"În trei luni de zile m-am dedicat în totalitate acestei şcoli şi am reuşit să ajung în cel mai scurt timp acolo unde doar visam, pe ecranele Antenelor."
"În fiecare zi sunt cu un pas mai aproape de succes."
Printre impresii despre şcoală, Oana Ştefan redă şi câteva “dezvăluiri senzaţionale” ale Biancăi Drăguşanu, la întâlnirea cu studenţii de la Intact Media Academy. Bianca a fost invitat special la cursul de Presă Tabloidă, coordonat de Dan Capatos. A venit în faţa studenţilor cu dezvăluiri tulburătoare despre fragilitatea pubertăţii şi atracţia mediatică timpurie exercitată de Cătălin Botezatu asupra adolescentei Bianca.
Luni, 12 martie, Observatorul Antenei 1 a difuzat o ştire despre cum cumpără românii legume la bucată. În ştirea respectivă a anumită “Mirela, bugetară”, cumpăra două roşii de la tarabă. Câteva secunde mai târziu “Mirela Bugetara” se vedea în fundal, vânzând la o tarabă.
Citeşte şi:
Mirela cumpără roşii
Bugetara Mirela explică
Bugetara Mirela vinde la tarabă
Comentarii
Ia intra pe http://www.deutschland.de/ si lamureste-te
Inteleg ca ai tema sa ataci B1, dar totusi nu trebuie sa te faci de ras chiar in halul asta.
Aici se lucreaza stict pentru pregatirea viitorilor reporteri, redactori si prezentatori.
In facultatea de care pomeneai se invata de tote dar mai nimic concret. Parerea mea.
De ce scriu? M-am întrebat şi eu de multe ori. Pot să citez această frază a lui Eugen Ionesco: Pourquoi j`écris ? Je suis encore à me le demander? DA. In afară de faptul că nu pot altfel, ce să răspund? Deşi nu e chiar adevarat. Până în luna aprilie anul acesta, când mi-am făcut blogul, am stat ani de zile fără să scriu nimic. Şi de atunci, trec zile, chiar săptămâni fără să scriu. Asta nu înseamnă că nu lucrez, că nu elaborez.
Sadoveanu mărturisea într-un interviu ca nu scrie, propriu-zis, decât aproximativ trei luni pe an.
Este cam indecent să vorbesc acum despre mine, după numele pe care l-am pomenit, dar întrebarea mă obigă. Eu mă apuc de scris în momentul în care ceea ce s-a acumulat îndelung mă somează la exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestaţie, în bună măsură subconştientă. Foarte des, chiar cel mai adesea, în timp ce sunt ocupată cu altceva, sau cu nimic (ocupată cu nimic), sau în conversaţie, îmi vin fulgurant în minte formulări lapidare, de gânduri ce-mi par vrednice de reţinut, dar, contând pe memorie, nu le notez (de obicei nici n-ar fi posibil pe moment) şi le uit. Nu le regret. Îmi pare a fi o avariţie a nu pierde nimic din propriile gânduri, de a le tezauriza. Normal e să pierzi cam optzeci la sută. Viaţa e făcută în pare proporţie numai din pierderi, “restul” sunt realizările. De multe ori, un simplu articol poate însemna “restul” unor ani de reverie, de reflecţie, de acumulări.
Văd că v-am descris în mare parte CUM scriu, nu DE CE. La aceasta întrebare nu ştiu să vă răspund.
Vă multumesc că “m-aţi ascultat”!
Cu prietenie,
O. :)
Deţii informaţia, deţii puterea! Acesta este moto-ul erei informaţionale în care trăim. Cu toate acestea, oamenii asimilează informaţia în acelaşi ritm lent, ca acum sute de ani! Specialiştii în educaţie vin cu soluţii salvatoare: creşterea vitezei de citire şi memorare de cel puţin cinci ori.
“Cantitatea de informaţie a crescut exploziv, iar timpul nu ne permite nici măcar parcurgerea informaţiilor din domeniile de specialitate. Informaţia reprezintă un avantaj competiţional în toate domeniile, este o cheie a dezvoltării personale şi profesionale.” scrie profesorul Budei în cartea sa Tehnica inforării rapide.
Chiar dacă informaţia se impune ca o necesitate, citim de sute de ani la fel: stilul dobândit în clasa întâi, când privirea se opreşte pe fiecare cuvânt şi solitică un efort al ochilor şi al creierului foarte mare. Cei mai mulţi dintre noi citim cu 100-150 de cuvinte pe minut şi reţinem mai puţin de jumatate din ceea ce citim.
Oamenii de ştiinţă au dezvoltat tehnici care ne ajută să citim, să memorăm şi să învăţăm de cinci ori mai repede. Exersând tehnicile, se ajunge la 30.000 de cuvinte pe oră, adică 60-80 de pagini de carte în doar o oră.
Programul de citire şi învăţare accelerată dezvoltă memoria fotografică şi măreşte câmpul vizual. Astfel, ochiul surprinde de la un cuvânt, la un rând şi până la un paragraf, deoarece creierul nu mai analizează fiecare cuvânt în parte, ci percepe întreaga idée exprimată prin una sau mai multe propoziţii.
În România , programul de citire şi învăţare accelerată a fost iniţiat de profesorul Radu Budei de la Iaşi. Radu Budei este un inventator redutabil, cu peste 100 de invenţii brevetate, printre care dispozitivul de citire rapidă, pentru care a primit medalia de argint la Salonul Internaţional „Inventica“ de la Geneva, în 2004.
Sfaturi pentru cititori
Cititul se face cu tot corpul.
coloana vertebrală şi capul să fie drepte;
mişcaţi mâinile şi picioarele sau legănaţi-vă tot corpul lateral, să puneţi sângele în mişcare;
mişcaţi permanent ochii şi scriitura, pentru a menţine tensiunea muşchilor ocular;
urmăriţi cu degetul sau cu un creion textul;
nu propunţaţi în gând cuvântul citit.
Paradoxul citirii rapide
“Cu cât citim mai repede, cu atât reţinem mai mult! Explicaţia este foarte simplă, spune profesorul Budei în cartea sa: atunci când citim foarte repede, informaţiile se înregistrează în aceeaşi zonă pe creier. Când avem nevoie de ea, creierul o găseste într-un singur loc pe toată.”