Skip to main content

Tatulici: Cristoiu, "bolnav de serios", Roșca Stănescu "se ținea de gagici"

 

Publicitate

DESPRE COLEGI. Ion Cristoiu era "bolnav de serios, nu venea la chefuri cu noi", iar Sorin Roșca Stănescu "avea stofă de aventurier" și "se ținea de gagici". Horia Alexandrescu scria "cronici de circulație". Se întâmpla în anii 70.

Mihai Tatulici și-a amintit despre foștii colegi de la Viața studențească la interviurile PaginademediaTV, emisiune transmisă din studioul LTV, cu sprijinul companiei DirectOne.

Mihai Tatulici, la PaginademediaTV, despre Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu, Horia Alexandrescu și Cornel Nistorescu:

"Am fost redactor la Viața Studențească încă din stagiatură. În anul doi m-au făcut șef.", își amintește Mihai Tatulici.

Petrișor Obae: Cum ați ajuns acolo?
Mihai Tatulici: Domnul Niculae Stoian culegea din centrele universitare toți ziariștii buni de la revistele studențești. De la Cluj, Iași, Timișoara, de unde găsea condeie, îi aducea la Viața Studențească și la Amfiteatru. Așa am venit pe rând. Cristoiu de la Cluj, Nistorescu de la Cluj. Eu de la Iași, Roșca Stănescu din București.  Eram o gașcă.

Mai țineți minte cum relaționați? Cine era șeful?
Noi am fost cea mai tânără conducere din presa românească comunistă, în 1973. Fruntelată, redactorul-șef, avea 26 de ani. Adjunctul, Cristoiu, cred că avea 24 de ani, iar secretarul general de redație, adică eu, aveam 23 spre 24. Cea mai tânără conducere din presa din România.

Cum era Sorin Roșca Stănescu?
Era redactor-colaborator. Făcea anchete și reportaje. Avea motocicletă, se ținea de gagici și foarte târziu, după Revoluție, am aflat detoată  povestea cu securitatea, despre cum se chema USLA. Era o natură foarte independentă, rebelă, îi dădea cu șprițul încă de atunci. Nu știu cum mai e acum cu băutura, dar le avea cu șprițul încă de tânăr. Erau foarte multe femei în jurul lui și era foarte nonșalant. Avea stofă de aventurier.

Dar Ion Cristoiu cum era la vremea respectivă?
Serios ca și astăzi. Bolnav de serios. Era omul care avea degetele pătate de cerneală pentru că scria numai cu stiloul. Și omul care în jur de ora patru pleca din redacție direct la Biblioteca Academeiei. Asta era viața lui.

Îl vedeai dimineața cum apărea ca un bursuc, se așeza la birou, la trei o întindea, își mânca sandvișul în birou, bea un pahar de apă, auster. Părea că viața nu are niciun haz pentru Ion. Nu mergea la chefuri cu noi, nu făcea sport.

Noi făceam sport.  Noi jucam tenis de câmp. Aveam două jocuri pe care le jucam încontinuu: șah pe bani și pe vodcă și biliboci, un biliard de birou din ăla mic cu ciupercă. Și venea nea Stoian în primul an de stagiatură. Ne smulgea tacul de biliard și ne dădea cu el în cap ca să mai terminăm dracului odată cu biliardul să ne apucăm să scriem articole.

Domnul Niculae Stoian, care ne-a învățat meserie, și care era un ziarist fabulos, era poet proletcultist, făcuse școala de literatură Mihai Eminescu, dar era fantastic de pasionat de tinerețea și de talentul nostru. Dar îl enerva un lucru pe care nu putea să-l controleze: îl enerva faptul că noi scriam pe colțul biroului repede și bine. Asta îl dispera.

Mergeam cu el la chef că era și el pilangiu, ca majoritatea găștii noastre. Eu nu eram, beam un pahar și-mi ajungea. Și îi spuneam, “Domnu Stoian, noi am făcut facultatea normal. Noi am fost studenți și ziariști. Noi de-aia scriem așa ușor. Pe dumneavoastră v-au luat din câmpul muncii și v-au dus la școala Mihai Eminescu. Nici nu v-au învățat să scrieți. Acolo vă îndoctrinau, deci nu vă mai mirați că noi scriem repede și bine, noi am făcut studii, filologia, filosofia. Cristoiu și cum mine eram șefi de promoție pe țară. Nu vă mai mirați că scriem repede, că nu e semn de superficialitate. E semn de inteligență, de educație și de talent”. Asta îl enerva pe domnul Stoian la maxim la cârciumă. El ne răspundea: Băi, mai lăsați-o dracu cu talentul vostru că m-am săturat. Scrieți și voi mai întemeiat mai greu, că e mai sigur, mai serios.

 

I-am dat o amendă lui Nistorescu și Cristoiu m-a certat

Cu Cornel Nistorescu ați lucrat?
Da, sigur că da. A venit la un an după ce a venit Cristoiu. Ei erau prieteni foarte apropiați. Întotdeauna Nistorescu a fost protejat de Cristoiu în redacție. I-am dat o sancțiune, i-am luat 10% din salariu odată, iar Cristoiu mi-a făcut scandal pentru asta. Nistorescu și-a adus aminte acum câțiva ani că am fost singurul care l-am sancționat în cariera lui de jurnalist. Ce să-i fac, eu cu serviciul am fost întotdeauna mai sever și de-asta duc în spate simpatia a sute de colegi pe care i-am pârlit.

V-ați intersectat și cu Horia Alexandrescu daca nu mă înșel.
Horică s-a lipit de redacția noastră. A scris ceva cronici de circulație, din astea cu miliția. Apoi a trecut la cronică de forbal. S-a lipit încet încet și a evoluat într-un mod surprinzător pentru noi. După Revoluție a fost unul din liderii presei românești. Incepuse sa se miste. El venea din zona gazetăriei de sport.

Noi nu ne prea imaginam că din zona aia poate ieși un editor șef sau un manager de presă. S-a descuract Horică extraordinar de bine după Revoluție. Cu Sărbu, cu Păunescu, cu Curierul Național. În anii 98-2000, în CRP, era una din vocile tari ale presei românești.

Vezi interviul integral PaginademediaTV cu Mihai Tatulici, AICI.

Cristoiu, "bolnav de serios", Roșca Stănescu, "se ținea de gagici"

Tatulici: I-am dat odată o amendă lui Cornel Nistorescu

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro

Trimite un comentariu