Skip to main content

Tatulici: Cristoiu, "bolnav de serios", Roşca Stănescu "se ţinea de gagici"

 

Publicitate

DESPRE COLEGI. Ion Cristoiu era "bolnav de serios, nu venea la chefuri cu noi", iar Sorin Roşca Stănescu "avea stofă de aventurier" şi "se ţinea de gagici". Horia Alexandrescu scria "cronici de circulaţie". Se întâmpla în anii 70.

Mihai Tatulici şi-a amintit despre foştii colegi de la Viaţa studenţească la interviurile PaginademediaTV, emisiune transmisă din studioul LTV, cu sprijinul companiei DirectOne.

Mihai Tatulici, la PaginademediaTV, despre Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu, Horia Alexandrescu şi Cornel Nistorescu:

"Am fost redactor la Viaţa Studenţească încă din stagiatură. În anul doi m-au făcut şef.", îşi aminteşte Mihai Tatulici.

Petrişor Obae: Cum aţi ajuns acolo?
Mihai Tatulici: Domnul Niculae Stoian culegea din centrele universitare toţi ziariştii buni de la revistele studenţeşti. De la Cluj, Iaşi, Timişoara, de unde găsea condeie, îi aducea la Viaţa Studenţească şi la Amfiteatru. Aşa am venit pe rând. Cristoiu de la Cluj, Nistorescu de la Cluj. Eu de la Iaşi, Roşca Stănescu din Bucureşti.  Eram o gaşcă.

Mai ţineţi minte cum relaţionaţi? Cine era şeful?
Noi am fost cea mai tânără conducere din presa românească comunistă, în 1973. Fruntelată, redactorul-şef, avea 26 de ani. Adjunctul, Cristoiu, cred că avea 24 de ani, iar secretarul general de redaţie, adică eu, aveam 23 spre 24. Cea mai tânără conducere din presa din România.

Cum era Sorin Roşca Stănescu?
Era redactor-colaborator. Făcea anchete şi reportaje. Avea motocicletă, se ţinea de gagici şi foarte târziu, după Revoluţie, am aflat detoată  povestea cu securitatea, despre cum se chema USLA. Era o natură foarte independentă, rebelă, îi dădea cu şpriţul încă de atunci. Nu ştiu cum mai e acum cu băutura, dar le avea cu şpriţul încă de tânăr. Erau foarte multe femei în jurul lui şi era foarte nonşalant. Avea stofă de aventurier.

Dar Ion Cristoiu cum era la vremea respectivă?
Serios ca şi astăzi. Bolnav de serios. Era omul care avea degetele pătate de cerneală pentru că scria numai cu stiloul. Şi omul care în jur de ora patru pleca din redacţie direct la Biblioteca Academeiei. Asta era viaţa lui.

Îl vedeai dimineaţa cum apărea ca un bursuc, se aşeza la birou, la trei o întindea, îşi mânca sandvişul în birou, bea un pahar de apă, auster. Părea că viaţa nu are niciun haz pentru Ion. Nu mergea la chefuri cu noi, nu făcea sport.

Noi făceam sport.  Noi jucam tenis de câmp. Aveam două jocuri pe care le jucam încontinuu: şah pe bani şi pe vodcă şi biliboci, un biliard de birou din ăla mic cu ciupercă. Şi venea nea Stoian în primul an de stagiatură. Ne smulgea tacul de biliard şi ne dădea cu el în cap ca să mai terminăm dracului odată cu biliardul să ne apucăm să scriem articole.

Domnul Niculae Stoian, care ne-a învăţat meserie, şi care era un ziarist fabulos, era poet proletcultist, făcuse şcoala de literatură Mihai Eminescu, dar era fantastic de pasionat de tinereţea şi de talentul nostru. Dar îl enerva un lucru pe care nu putea să-l controleze: îl enerva faptul că noi scriam pe colţul biroului repede şi bine. Asta îl dispera.

Mergeam cu el la chef că era şi el pilangiu, ca majoritatea găştii noastre. Eu nu eram, beam un pahar şi-mi ajungea. Şi îi spuneam, “Domnu Stoian, noi am făcut facultatea normal. Noi am fost studenţi şi ziarişti. Noi de-aia scriem aşa uşor. Pe dumneavoastră v-au luat din câmpul muncii şi v-au dus la şcoala Mihai Eminescu. Nici nu v-au învăţat să scrieţi. Acolo vă îndoctrinau, deci nu vă mai miraţi că noi scriem repede şi bine, noi am făcut studii, filologia, filosofia. Cristoiu şi cum mine eram şefi de promoţie pe ţară. Nu vă mai miraţi că scriem repede, că nu e semn de superficialitate. E semn de inteligenţă, de educaţie şi de talent”. Asta îl enerva pe domnul Stoian la maxim la cârciumă. El ne răspundea: Băi, mai lăsaţi-o dracu cu talentul vostru că m-am săturat. Scrieţi şi voi mai întemeiat mai greu, că e mai sigur, mai serios.

I-am dat o amendă lui Nistorescu şi Cristoiu m-a certat

Cu Cornel Nistorescu aţi lucrat?
Da, sigur că da. A venit la un an după ce a venit Cristoiu. Ei erau prieteni foarte apropiaţi. Întotdeauna Nistorescu a fost protejat de Cristoiu în redacţie. I-am dat o sancţiune, i-am luat 10% din salariu odată, iar Cristoiu mi-a făcut scandal pentru asta. Nistorescu şi-a adus aminte acum câţiva ani că am fost singurul care l-am sancţionat în cariera lui de jurnalist. Ce să-i fac, eu cu serviciul am fost întotdeauna mai sever şi de-asta duc în spate simpatia a sute de colegi pe care i-am pârlit.

V-aţi intersectat şi cu Horia Alexandrescu daca nu mă înşel.
Horică s-a lipit de redacţia noastră. A scris ceva cronici de circulaţie, din astea cu miliţia. Apoi a trecut la cronică de forbal. S-a lipit încet încet şi a evoluat într-un mod surprinzător pentru noi. După Revoluţie a fost unul din liderii presei româneşti. Incepuse sa se miste. El venea din zona gazetăriei de sport.

Noi nu ne prea imaginam că din zona aia poate ieşi un editor şef sau un manager de presă. S-a descuract Horică extraordinar de bine după Revoluţie. Cu Sărbu, cu Păunescu, cu Curierul Naţional. În anii 98-2000, în CRP, era una din vocile tari ale presei româneşti.

Vezi interviul integral PaginademediaTV cu Mihai Tatulici, AICI.

Cristoiu, "bolnav de serios", Roşca Stănescu, "se ţinea de gagici"

Tatulici: I-am dat odată o amendă lui Cornel Nistorescu

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
viewscnt

Trimite un comentariu

sus