El Pais: Povestea lui Ciocăzanu, fostul şef de la Adevărul, ajuns ospătar

Fostul redactor-şef de la Adevărul Holding, Laurenţiu Ciocăzanu, a ajuns subiect de articol în El Pais într-un articol intitulat De la jurnalist, la ospătar. Jurnalistul a povestit cotidianului El pais despre cum i-a fost prezentată o listă cu trei politicieni de care să nu se atingă. El a mai povestit cum Adevărul a ajuns pe mâinile unui CEO fără experienţă în presă.

Laurenţiu Ciocăzanu şi-a lansat propria afacere în urmă cu un an şi de atunci munceşte cu soţia sa pentru a pune barul pe picioare şi chiar lucrează pe post de chelner.

Paginademedia.ro vă prezintă traducerea integrală a articolului publicat în El Pais.

Pe scurt din articolul spaniol:

• Schimbarea de la conducerea ziarului "Adevarul", care a trecut in mainile unui director general "fara experienţă în presa" şi criza globală a presei scrise l-au făcut să părăsească ziarul în 2010.

• "Se apropiau tăierile de costuri şi am preferat să nu trec prin ele", afirmă acesta. Vânzările au scazut şi compania a concediat 150 de angajati.

• Salariul lui "nu era mai mic de 12.000 de euro pe lună".

• A publicat “ştiri incomode” şi a dezvăluit informaţii exclusive. Cu informaţiile sale a determinat demisia unui Ministru de Externe “care nu a evitat moartea” unui nevinovat la ambasada din Polonia.

• Ultimul său şef i-a dat trei nume de politicieni de neatins. “Nu credeam ce mi se întâmpla”.

Laurenţiu Ciocăzanu a demisionat din funcţia de director editorial la Adevărul pe 1 aprilie 2010, după plecarea lui Răzvan Corneţeanu, directorul general al trustului. La momentul respectiv, Dinu Patriciu, patronul trustului, a decis înlocuirea lui Corneţeanu cu Peter Imre, după cum paginademedia.ro a scris aici.

La momentul respectiv, Ciocăzanu declara: “Nu am nicio problemă cu Peter Imre, Andrei Ştefan (fiul vitreg al lui Dinu Patriciu n.r.) şi Claudiu Constantinescu, dar nici ei n-au nicio treabă cu presa. Adevărul nu e o fabrică de ţigări şi nici o pompă de petrol”, a mai spus Laurenţiu Ciocăzanu. Interviul integral acordat în exclusivitate pentru paginademedia.ro, aici.

Articolul integral din El Pais, în continuare:

De la ziarist la ospătar

Laurenţiu Ciocăzanu a trecut de la conducerea unui ziar cu 220 de redactori în Bucureşti la servirea de cafele într-un bar din Valencia

Avea zile când lucra în continuu. Unul dintre articole a lăsat serviciul român de informaţii descoperit. Ştirea a fost publicată şi reacţia a fost imediată. Atotputernicul şef al spionilor şi-a dat demisia. Ziaristul Laurenţiu Ciocazanu (Târgu Jiu, România) îşi aminteşte anecdota ca pe un exemplu de independenţă în faţa puterii. O muncă pe o traiectorie de succes de 20 de ani, pe care a început-o în calitate de redactor la BBC Radio şi a culminat în conducerea editorială a ziarului liberal din Bucureşti, "Adevărul", care a ajuns la un tiraj de 150.000 exemplare. Ciocazanu, 45 de ani, coordona în ţara sa 220 de redactori, lupta cu politicieni şi oameni de afaceri şi frecventa grupuri de discuţii. Salariul său nu era mai mic de 12.000 Euro pe lună (echivalent în moneda naţională).

Astăzi serveşte cafele, gustări de omletă şi chiftele în barul pe care îl conduce de un an de pe strada Ángel Guimerá din Valencia. Acoperă cheltuielile "cu ore de muncă şi cu sudoare" (la propriu). “Începem”, admite împreună cu soţia sa, fostă graficiană a ziarului, care îl însoţeşte la bar.

Schimbarea în conducerea ziarului "Adevărul", care a trecut în mâinile unui director general “fără experienţă în presă”, şi criza globală a presei scrise au dus la plecarea sa de la ziar în 2010. Afirmă că “Se apropiau reduceri de personal şi am preferat să nu le trăiesc”.

Vânzările au scăzut şi au dat afară până şi femeile de serviciu

Vânzările au scăzut şi compania a concediat 150 angajaţi. Îşi aminteşte că “Au dat afară până şi femeile de serviciu”.

Ciocazanu şi-a luat un an sabatic. S-a decis să părăsească România şi să-şi încerce soarta în Valencia, zonă pe care o cunoştea printr-un frate.

Ciocăzanu a fost în stradă în ultimile zile de viaţă ale dictatorului  comunist Ceauşescu. La sfârşitul lunii decembrie 1989, când în Bucureşti creştea numărul de cadavre, un tânăr student la Chimie se reconvertea în ziarist pentru a denunţa excesele de putere. A colaborat cu trei ziare, a fost redactor al oficiului de corespondenţă al postului BBC Radio din Budapesta — azi închis —, şi a fost ziarist de investigaţii la ziarul "Evenimentul Zilei".

După ce a deschis un ziar gratuit, fiind încurajat de grupul elveţian Ringier, a ajuns în una din funcţiile cu cea mai mare responsabilitate din cadrul ziarului "Adevărul". A publicat “ştiri incomode” şi a dezvăluit informaţii exclusive. Cu informaţiile sale a determinat demisia unui Ministru de Externe “care nu a evitat moartea” unui nevinovat la ambasada din Polonia.

Iar la finalul carierei sale, a primit în schimb rezultate ce l-au descumpănit. Ultimul său şef i-a dat trei nume de politicieni de neatins. “Nu credeam ce mi se întâmpla”.

Ciocăzanu este sceptic în privinţa viitorului profesiei. Se îndoieşte de faptul că ar putea supravieţui jurnalismul de investigaţii. Susţine dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii, ca instrument de propagare a subiectelor reduse la tăcere şi consideră că presa spaniolă duce lipsă de poveşti umane. Se plânge că este "Prea multă politică şi economie".

Ospătarul nu uită de presă şi nici de ştirile exclusive. Mediul îl trădează. Deasupra barului se află în fiecare zi cinci ziare, iar când încasările îi permit chiar şi opt sau nouă ziare, le face reduceri ziariştilor pentru meniuri şi are de gând să redacteze o gazetă cotidiană cu poveştile auzite la bar.

Traducerea a fost realizată de www.codess.ro