Skip to main content

Dragoș Grigoriu, despre începuturile în publicitate: „Aveam tupeu! Am zis să vină patronul la mine! Și a apărut Puiu Popoviciu”

 

Foto: Forbes.ro

Publicitate

„Aveam fix trei lei în buzunar”, își amintește Dragoș Grigoriu, proprietarul Tempo Advertising, prima zi din publicitate. Acum 20 de ani, publicitarul se ducea la primul interviu la Graffiti, agenția lui Cristi Burci (patronul Adevărul de acum).

După primul interviu, s-a dus „cu tupeu” la Restaurantul Odobești. „Am cerut să vină patronul, i-am zis că-i fac cea mai tare campanie de publicitate”, povestește Grigoriu într-un dialog cu jurnalistul Petre Barbu.

Nu a ieșit nimic cu Odobești. Lângă restaurant era sediul Altrom. Grigoriu a mers pe aceeași „placă”, dar cu succes:

„Aveau faxuri, cântare electronice... Și am făcut același lucru ca la Odobești. Aveam deja tupeu. Am intrat și am zis, la fel, să vină patronul la mine! Și a venit Puiu Popoviciu. I-am zis același text.” „A fost semnat un contract foarte mare”, spune Grigoriu.

Interviul cu Dragoș Grigoriu va apărea în volumul Primul an de publicitate.

FOARTE IMPORTANT. Puteți sprijini apariția cărții prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

SUSȚINEȚI VOLUMUL PRIMUL AN DE PUBLICITATE! Intrați și susțineți un volum “despre „epoca de piatră” a publicității românești”, după cum spune autorul, AICI.

Dragoș Grigoriu: "O vecină m-a rugat să o însoțesc la un interviu la Graffiti". Ea a picat, el s-a angajat

Dragoș Grigoriu: În blocul în care stăteam, în Colentina, aveam o vecină care era studentă la ASE. Era de undeva de loc din Câmpina. Și într-o zi, m-a rugat s-o însoțesc la un interviu. Trebuia să se ducă la o firmă, Graffiti, la unul, Burci. Și m-am dus acolo cu ea... Mi-am pus și eu haina frumoasă pe mine, mi-am luat o geantă diplomat care n-avea nimic înăuntru...

Ce-ai făcut cât a fost fata la interviu?

Dragoș Grigoriu: Cât am așteptat-o, am descoperit pe o masă niște foi dactilografiate, cu antetul Graffiti și cu un fel de logo, arătând desenat un tânăr care scria „Graffiti” pe un zid de cărămizi. Sub acest logo era scris un titlul: „Oferta noastră”. Sub titlu, pe o coloană, erau scrise „prețurile TVR” și pe altă coloană, „prețurile Graffiti”.

Ai înțeles din prima ce reprezentau acele prețuri?

Dragoș Grigoriu: Am înțeles că este vorba de anunțuri de publicitate. Dar a venit la mine un domn în vârstă, despre care am aflat apoi că era contabilul firmei, domnul Diamandi, care mi-a spus că acolo sunt scrise prețurile anunțurilor de publicitate la televiziune. Atunci, l-am întrebat ce câștigă cel care aduce clienți și domnul Diamandi mi-a spus că „ia un comision”. Nu mai țin minte cât mi-a spus, opt la sută, ceva de genul ăsta. M-am uitat mai bine pe foi și am observat că „prețurile TVR” era de vreo trei ori mai mari decât „prețurile Graffiti”.

Prețurile erau exprimate în lei sau dolari?

Dragoș Grigoriu: Cred că mai degrabă erau în dolari, dar nu sunt sigur. Și mi-am zis: „Dacă astea sunt de trei ori mai ieftine, cred că este ușor să vinzi!”. Și l-am întrebat pe domnul Diamandi dacă pot să iau acele hârtii și mi-a spus că da, pot! M-am mai uitat peste hârtii până a ieșit fata de la interviu. Mai târziu aveam să aflu că nu luase interviul.

 

Am intrat cu tupeu la Odobești și am cerut să vină patronul

 

După ce Ilona a ieșit de la interviu ce-ați făcut?

Dragoș Grigoriu: Ne-am întors cu troleibuzul până la Calea Moșilor. Ea s-a dus acasă, iar eu am rămas pentru că am văzut firma luminoasă a restaurantului Odobești. Pe vremea aceea, Odobești era un restaurant select, cu program de cabaret, cu balerine, cu ținută, cu clienți de supercalitate.

Și de ce n-ai însoțit-o pe fată?

Dragoș Grigoriu: Eu aș fi dus-o pe fată, dar îți dau cuvântul meu de onoare că singurii mei bani în buzunare, în acel moment, erau trei lei. O monedă de trei lei, pe care o economisisem de la metrou. Unde să duc fata cu trei lei?

Erai panicat pentru că nu aveai bani?

Dragoș Grigoriu: Da, aveam un sentiment de neliniște și nesinguranță. În față la restaurantul Odobești, mi-am zis: „Dacă nu intri acum și nu ai tupeu, atunci o să rămâi așa și o să tragi de trei lei!” Și am intrat și am cerut să vină patronul. Cei de la recepție m-au întrebat ce vreau de la patron, iar eu le-am spus că vreau să-i fac cea mai tare campanie de publicitate... (Râde.) Exact așa, cea mai tare campanie!

 

A venit patronul cu două femei superbe, în haine de blană: acum mergem la teatru, dar vino la nouă să discutăm

 

Chiar așa ai spus: „campanie de publicitate”?

Dragoș Grigoriu: Da, „campanie de publicitate”. L-au chemat pe patron, care era Alexandru Răducan (om de afaceri, patronul firmei Sanca, implicat în afacerea Bancorex – nota red.). Răducan a apărut de braț cu două femei superbe, îmbrăcate în haine de blană și care răspândeau niște parfumuri amețitoare. În ușa restaurantului, i-am spus că vreau să-i fac o campanie de publicitate. El mi-a spus că, uite, noi mergem la teatru, dar tu vino aici la ora nouă și discutăm. Și a dat dispoziție ca să fiu pus la masa lui, la ora nouă. Am plecat. Eram deja amețit.

Dar despre ce-ați vorbit?

Dragoș Grigoriu: I-am criticat corpul de balet, meniul, aranjarea meselor, barul, totul. Avea multe afișe cu Bastos. Eu văzusem la Graffiti afișe cu Kent și i-am spus atunci că Bastos nu e bun, trebuie pus Kent! Mă mir și acum de ce nu m-a dat afară de atâtea critici! (Râde.) Mi-a dat omul de mâncare și m-a trimis cu mașina acasă pe la miezul nopții, dar i-am promis că am să-i aduc niște oameni să vorbim despre publicitate.

 

N-a rezultat niciun contract (...) dar mă duceam și mâncam acolo și îmi era foarte bine

 

Pe cine i-ai adus?

Dragoș Grigoriu: Nu mai știu. Cred că l-am adus a doua zi pe Paul Radu (fondatorul Plus Advertising, viitoarea agenție Ammirati Puris Lintas, în prezent Lowe România, nota P.B.) I-a povestit despre publicitate, dar n-a rezultat niciun contract. Pe scurt: o săptămână de zile am mers dimineața, la prânz și seara la Odobești. Ajunsesem mâna dreaptă a patronului. Nu știu dacă l-am cucerit sau nu, dar mă duceam și mâncam acolo și îmi era foarte bine.

Și după ce mâncai ce făceai?

Dragoș Grigoriu: În același timp eram foarte îngrijorat: deși n-a ieșit nimic cu publicitatea, prietenia asta chiar merge, dar nu pot să întind pelteaua prea mult. Am reușit să-i tapetez barul cu Kent, deși patronul s-a plâns că reclamele cu Bastos i le adusese însuși ambasadorul Belgiei. „Dă-l încolo de Bastos!” – i-am zis și am pus Kent. Deja cei de la Graffiti îmi dăduseră materiale de promovare cu Kent. I-am decorat cu Kent și buticul lui din colțul străzii. Atunci am observat că lângă Odobești se afla un magazin care se numea Altrom. Și mi-am zis, ia să fac la Altrom același lucru pe care l-am făcut la Odobești!

 

Mi-am zis, ia să fac la Altrom același lucru pe care l-am făcut la Odobești

 

Era tare firma Altrom în acea vreme.

Dragoș Grigoriu: Da, aveau faxuri, cântare electronice... Și am făcut același lucru ca la Odobești. Aveam deja tupeu. Am intrat și am zis, la fel, să vină patronul la mine! Și a venit Puiu Popoviciu (om de afaceri în domeniul imobiliar – nota P.B.) I-am zis același „text”: vă fac cea mai tare campanie de publicitate! M-a ascultat puțin și m-a invitat la sediul Computerland, care se afla pe Dorobanți. Atunci, m-am dus la Graffiti și l-am luat pe Paul Radu, care știa businessul, și a fost semnat un contract foarte mare.

Interviul cu Dragoș Grigoriu va apărea în volumul Primul an de publicitate.

FOARTE IMPORTANT. Puteți sprijini apariția cărții prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

SUSȚINEȚI VOLUMUL PRIMUL AN DE PUBLICITATE! Intrați și susțineți un volum “despre „epoca de piatră” a publicității românești”, după cum spune autorul, AICI.

Printre cei interveviați în această carte sunt:

Bogdan Enoiu (McCann-Erickson) – fost inginer IMGB.
Cristian Burci (Graffiti BBDO) – mic afacerist în SUA.
Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) – om de afaceri în SUA.
Mihail Vârtosu (Grey Advertsing) – fost profesor la Politehnica din București și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe.
Ioana și Ștefan Iordache (Leo Burnett) – foști ingineri.
Gabriel Faflei (Monopoly Media) – fost handbalist la Dinamo.
Adrian Drăghici (RomKU) – fost inginer pe platforma Pipera.

Citește și:

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • Nu l-a cucerit Grigoriu pe Alexandru Raducanu la fel de bine cum l-a cucerit Botezatu. Ala care e idolul femeilor, I'll stiti voi, de la Antena 1. Daca am citit bine, de fapt si Alexandru Raducanu l-a derutat atunci pe Grigoriu, iesind la brat cu doua femei de sex feminin.
  • salut Dragos... evident ca erau dolari pe vremea aia in bugete :) si la noi ca la nimeni de decorat cu kent marele client... am decorat si birouri de doctori. Mai multe daca s-ar spune te-ar calca autobuzul scolar in amiaza mare pe trecerea de pietoni. Ce vremuri...
  • tot de la ei a invatat si sa isi puna peste bugete? cu casele de productie se tziganea la ultimul leu si apoi punea mii de dolari peste cost. si isi mai lua si rebate la sfarsitul anului. mari oameni de afaceri astia din publicitate. s-au bagat toti pe langa o retea ca sa primeasca clienti de afara si s-au imbogatit din comisioane. toata lumea plateste rebate, statii tv, radiouri, presa, firme de outdoor, companii de print, case de productie, internet. ei nu traiesc din fee-uri de agentie. ei traiesc doar din spagi.

Trimite un comentariu