Coaliţia pentru o presă curată: publicaţi lista acţionarilor, sursele de finaţare şi clienţii de publicitate

O coaliţie formată dintrei ONG-uri a lansat o iniţiativă de transparentizare a instituţiilor de presă, cu scopul creşterii încrederii publicului în mass-media. Coaliţia pentru o presă curată cere instituţiilor de presă să publice pe site-urile lor acţionarii companiilor, sursele de finanţare, clienţii de publicitate şi datoriile istorile la bugetul de stat.

Iniţiativa este Primul pas spre o presă curată şi este susţinută de Societatea Academică din România, Centrul pentru Jurnalism Independent şi ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei.

Coaliţia propune publicarea voluntară pe site-ul fiecărei instituţii a unor „informaţii minimale”:

• Structura proprietăţii organului media
• Lista tuturor clienţilor de publicitate care contribuie cu peste 10% din bugetul publicaţiei (a primilor 20 de clienţi în ordinea dimensiunii)
• Balanţa pe anul precedent cu cifra agregată a veniturilor/cheltuielilor.
• Datoriile istorice la bugetul de stat.
• Persoana sau firma din cadrul publicaţiei/trustului căreia i se poate adresa cineva care se consideră lezat, ca treaptă de mediere înainte de a se adresa CNA sau instanţei civile, cu date complete de contact.

La conferinţa care a anunţat lansarea acestui demers au participat, în prezidiu, Alina Mungiu Pippidi, preşedintele SAR, Ioana Avadani, director Centrul pentru Jurnalism Independent, şi Liana Ganea, coordonatoarea programului FreeEx, ActiveWatch. Iar invitaţi au fost Cătălin Tolontan, Moise Guran, Petrişor Obae (editor paginademedia.ro), Liviu Mihaiu, Simona Ionescu (redactor-şef Evenimentul zilei), Mircea Marian (senior editor Evenimentul zilei).

Alina Mungiu Pippidi

• Obiectivele acestui demers nu pot fi decât limitate. Mai bine mai modest începi de undeva decât să-ţi propui să reformezi toată presa. Consider că un public suveran trebuie să ştie cine plăteşte conţinutul presei.

• Trebuie să înţelegeţi că oamenii caută un anumit conţinut şi aceste articole apărute la noi oamenii sunt spălaţi pe creier de televiziune nu sunt chiar aşa. Oamenii întâi îşi formează o părere care e strict bazată pe interesele lor, după care încep să caute justificări, şi caută la cine se plasează pe o poziţie apropiată lor. Deci nu vă imaginaţi dacă realitatea şi televiziunea spun lucruri contrarii, oamenii vor crede televiziunea. Nu este aşa. Tot ce vrem este ca publicul să ştie cine plăteşte conţinutul mass-media şi apoi pot forma o opinie avizată.

• Primele propuneri, cele mai simple, clare şi uşor de realizat după părerea mea sunt cele privitoare la transparenţă. Practic vrem să ştim structura proprietăţii organului media. Ce vrem noi este ca ele să fie postate accesibil pe site-ul care identifică organul media respectiv. De asemenea vrem lista tuturor clienţilor de publicitari care contribuie la cel puţin 10% din publicitate, balanţa pe anul precedent şi datoriile istorice la bugetul de stat.

Ioana Avădani a vorbit de o altă propunere, „avocatul publicului”:

• „Această denumire poate suna puţin straniu. Este ombudsmanul de redaţie, care serveşte ca avocat al publicului în care acesta poate semnala poate comunica concluziile sale către redacţie sau către public. Există modelul ombudsman-ului este destul de popular în lume. New York Times l-a adoptat după scandalul de acum câţiva ani când s-a dovedit că mare parte din poveştile de succes erau invenţii.„

• „Ombudsman-ul acţionează numai în zona de ştiri şi actualitate, el nu este un arbitru al eleganţei. El analizează dacă există greşeli sistematice care se cer eliminate.”

• „Există muguri ale acestei funcţii în instituţiile publice de radio şi televiziune. Ele trebuie doar readuse la viaţă. Această pers acţionează mereu postfactum. Nu este un consiliu etic, este persoana care reprezintă interesul publicului. Aspectul pe care îl văd cel mai problematic este modul în care redacţiile vor accepta critici din partea unei persoane pe care o plătesc.”

Alina Mungiu Pippidi a precizat că a trimis 100 de scrisori către directorii publicaţiilor reprezentate în Trafic.ro, invitându-i să se alăture demersului: „Vom publica pe România curată lista celor care se alătură demersului. Rugăm pe toată lumea să publice lucrurile astea. Trimitem un reminder la 30 de zile la cei de la care nu am auzit nimic, iar la 60 de zile vom publica lista întreagă a celor care refuză să vorbească”, a mai precizat Mungiu Pippidi.

Cum au comentat jurnaliştii iniţiativa: 

Moise Guran –

• „Mie mi se pare puţin. E un început, categoric. Eu am pe site relcamele celor care mă finanţează, aşa că trebuie doar să spun ce procente sunt. Mi se pare puţin şi asta pentru că interesul politic şi comercial poate fi disimulat în tot felul de contracte. Nu mai vorbesc de războaie comerciale care se poartă direct prin ecranul televizorului. Susţin această iniţiativă, dar să o privim ca pe un simplu pas.”

• „Hai să ne strângem cu toţii, să fim incisivi, să arătăm cu degetul. E absurd să crezi că vom putea fi cu toţii un front. E un lucru important pentru profesia noastră să stabilim nişte standarde.”

Cătălin Tolontan –

• „Noi, la Gazeta Sporturilor, spunem da din toată inima propunerii şi spunem un nu sângeros idei că oricare dintre informaţiile pe care le vom furniza noi şi colegii din presă, care spun şi ei da, vor arăta cine plăteşte pentru conţinut. Niciuna dintre informaţiile pe care le vom furniza nu arată cine plăteşte pentru conţinut. Dincolo de nuanţa asta pe care o dorim clarificată, dar depinde de fiecare cum priveşte lucrurile, suntem absolut de acord şi pentru că nimic din ceea ce vom difuza nu este purtător de secret comercial.”

Liviu Mihaiu –

• Mă bucur că noi avem recurent discuţia asta în ultimii 15 – 20 de ani., adică mă simt ca în anii 90. Ce aţi propus voi din punctul meu de vedere e o naivitate de anii 90. Aţi zgâriat puţin la suprafaţă chestiunea. Sunteţi trei organizaţii cu experienţă, independente, şi în jurul vostru se poate constitui o entitate, care să aibă această menire de a organiza sindicatele. Una din marea problemă a fost că sindicatele au fost omorâte sau s-au sinucis.

• Sindicatele noastre din presă nu există. Fără sindicate nu există presă independentă. O altă cauză este cea economică. Nu poţi să vrei o presă liberă când jumătate din aceasta este subvenţionată.

• Noi trebuie să facem un club al jurnaliştilor independenţi. Ca să-i ajutăm pe ceilalţi să treacă şi ei de partea noastră.

Petrişor Obae, editor Paginademedia.ro:

• „Cred că trebuie pregătit un al doilea pas – un fel de declaraţie de interese. Acei patroni, ce alte afaceri au, dacă este într-un partid politic, dacă finanţează sau nu un partid politic. Aceste declaraţii ar fi cheia pentru care noi am descifra nişte mesaje din media. Aceasta este cheia, declaraţia de interese. Ce alte afaceri au, ce implicaţii politice are fiecare”.

Simona Ionescu, Evenimentul zilei

• „Suntem întru totul de acord şi eu şi Evenimentul zilei cu publicarea datelor.  Aş vrea să ating nişte probleme pe care le-am auzit spuse aici. Nu o să putem niciodată să convingem un patron să angajeze un avocat al publicului în defavoarea avocatului, a şefului de secţie , a redactorului-şef adjunct. Din punctul meu de vedere funcţia aceasta e uşor inutilă. E greu să convingi un patron să creeze buget pentru un astfel de post.”
• „Despre sindicate: Eu am lucrat în marile trusturi de presă. În nicio redacţie nu se acceptă sindicat. Era din start interzisă discuţia. ”