Skip to main content

Tolontan, în Kamikaze: Planul prin care echipa a ajuns să-și dubleze salariul și la Sârbu și la Voiculescu. Condiția acționarilor era să fim pe profit pe total

 

TolontanCătălin Tolontan, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor povestește într-un interviu acordat publicației Kamikaze cum a reușit pe Dan Voiculescu să-i ofere salariul substanțial despre care a vorbit presa în ultima perioadă.

Publicitate

Jurnalistul spune că prin strategia sa dorea să "dubleze salariul tuturor angajaților din redacție în cinci ani".

"Pe Voiculescu l-am convins așa cum l-am convins și pe Adrian Sârbu. Cînd Ovidiu Ioanițoaia m-a numit redactor-șef la ProSport în 1997, i-am propus regula lui ”15% creșteri salariale pe an”. Amîndoi l-am convins pe Sârbu. Calculasem că astfel dublam veniturile tuturor celor din redacție în 5 ani", spune Cătălin Tolontan în interviul pentru Kamikaze.

Jurnalistul mai povestește că principala condiție pentru a obține această creștere de 15% era să aducă "profit total".

"Condiția acționarilor era să fim pe profit pe total. Am îndeplinit-o", spune Tolontan.

Paginademedia.ro vă prezintă în continuare câteva fragmente din interviul acordat de șeful Gazetei Sporturilor pentru săptămânalul de satiră.

Rep: Cum l-ai convins pe Voiculescu să-ți dea o asemenea sumă?

Tolontan: Întîi că nu Voiculescu ne-a dat bani, ci invers. Exact ca la Sârbu, exact ca la Dragomir, înainte. Am evitat să expun ideile pe care am construit, folosesc persoana întîi plural, cultura ziarelor unde am lucrat. Dar azi nu mai e concurența de altădată, așa că pot vorbi.

Pe Voiculescu l-am convins așa cum l-am convins și pe Adrian Sârbu. Cînd Ovidiu Ioanițoaia m-a numit redactor-șef la ProSport în 1997, i-am propus regula lui ”15% creșteri salariale pe an”. Amîndoi l-am convins pe Sârbu. Calculasem că astfel dublam veniturile tuturor celor din redacție în 5 ani. A fost un plan secret al nostru, în sensul în care ne-am dat seama că vom putea să luăm oamenii pe care ni-i doream de la alte redacții și să-i păstrăm. Am reușit să facem asta și să-i oferim și lui Sârbu rezultate.

Apoi, în decembrie 2002, Sârbu a vîndut ProSport pe 6,5 milioane de dolari către Ringier. Planul funcționase. La Ringier, din păcate, creșterile erau de 3-4% pe an. N-a fost singurul motiv, însă a contat și asta cînd ne-am despărțit. Ne-au tentat pe Ioanițoaia și pe mine cu acțiuni la compania românească, situație unică la elvețieni. Asta apropo de cei care îmi calculează gesturile și sumele. Valoarea acestor acțiuni Ringier ar fi fost enormă azi. Am preferat să plecăm atunci, în 2003 și să riscăm totul. Am mers la Gazetă.

Voiculescu a luat gratis ceea ce Ringier plătise cu 6,5 milioane de euro. Și a fost și el de acord cu politica aceasta de salarizare a lui ”15% creștere pe an”. Cinstit vorbind, n-a fost nevoie să-l conving, ci doar s-o formulez. Știa că, în lupta cu Ringier, se poate baza doar pe valoarea oamenilor. Și, pînă în 2009, am mai dublat o dată veniturile oamenilor din companie. La unii oameni, creșterea a fost și mai mare, în funcție de randament. Condiția acționarilor era să fim pe profit pe total. Am îndeplinit-o.

Ziarul a devenit lider și în acești 11 ani a adus venituri de aproape 90 de milioane de euro și profituri nete de peste 2,5 milioane. E o margine de profit mică, dar am pornit de la mare distanță de ProSport, iar piața de presă scrisă a căzut îngrozitor după aceea.

Cînd a început criza am fost siliți să ne repliem pe o altă strategie. Nu dintr-o dată, că am fi distrus totul, am scăzut de aproximativ 4 ori cele mai mari venituri din companie și cam la jumătate pe cele mari. Apoi, pe o grilă, au urmat scăderi de 10-15%, dar n-am afectat deloc veniturile nete sub suma de 3.000 de lei.

Despre Gazeta Sporturilor, în 2014

Cătălin Tolontan: Vom fi pe profit, cu mare probabilitate, și în 2014., după ce în 2013 ne-au costat mult insolvențele din difuzare. În cei 11 ani, Gazeta a avut o cifră de afaceri aproape dublă față de o televiziune de talia Realitatea TV, ca să înțelegem despre ce fel de companie discutăm. Cînd au scăzut veniturile, a apărut mai mult timp liber în redacție, programul a devenit mult mai flexibil, trebuia să compensăm undeva. În anumite departamente din companie, săptămîna de lucru are acum 4 zile. Sigur că, apropo de scăderea veniturilor, au apărut și pierderile în echipă.

„Vântu mi-a oferit 500.000 de euro primă de instalare și un salariu garantat cu mult peste ce aveam la Gazetă”

La un moment dat, Vântu mi-a oferit 500.000 de euro primă de instalare și un salariu garantat cu mult peste ce aveam la Gazetă. Își dorea o revistă săptămînală de calitate, urma să lucrez cu Emil Hurezeanu, un jurnalist absolut după părerea mea. Îmi amintesc că stăteam în mașina lui Hurezeanu, om care a văzut multe la viața lui, și eram înmărmurit de ofertă. Am refuzat și eu și Hurezeanu, fiecare pentru el.

Și din discuțiile cu Dinu Patriciu, care mi-a făcut o ofertă la ceva timp după ce Răzvan Cornețeanu plecase, am realizat cu ce sume își plătea oamenii de la Adevărul Holding. Altfel nici nu putea ridica trustul Adevărul aproape de la zero. Am refuzat și oferta lui, dar nu a fost nici un virtute în refuz, ci pur și simplu o opțiune. Patriciu era un tip șarmant, își asculta interlocutorul, ceea ce se întîmplă rar oamenilor puternici, dar pe cuvînt că nu-i înțelegeam calculele de business! Și, mai ales, aveam opinii diferite despre libertatea editorială.

Interviul integral poate fi citit în Kamikaze.

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Comentarii

  • Nea tontolane,
    te rog eu renunta la aerul asta de Mesia al presei romanesti. Nu am stat sa-ti studiez datele financiare, dar numai citind articolul tau iti pot spune ca esti un mare nmincinos. Firma pe care o conduci (sunt convins ca platesti toate impozitele aferente salariului tau, ca doar managementul nu se face pe drepturi de autor, nu?) daca era auditata conform standardelor, nu avea cum sa faca "profit substantial". Numai daca provizionai pierderile din distributie (inclusive insolvente& falimente) sau banii pe care nu ii vei mai incasa niciodata de la firmele din grup, iti garantez eu ca aveai pierderi uriase
    Mai degraba asta este o alta incercare de a justifica cei 30 mii euro pe luna net (adica sczand TVA si impozit) de la un singur job.
    Adevarul este ca in presa s-a petrecut una dintre cele mai mari operatiuni de evaziune fiscala(si soferii& menajerele erau platiti p drepturi de autor) si apropae niciun guvernant nu a avut curajul sa intre in voi pentru acest lucru.

Trimite un comentariu