Skip to main content

Vlad Enăchescu, Dolce Sport, despre cum a intrat în televiziune, într-un serial pe blogul său. "Am cărat hectolitri de bere în primii ani la TVR, dar nu am simțit-o ca pe o corvoadă"

 

Vlad Enăchescu„Au trecut 20 de ani de când am început cea mai frumoasă meserie din lume! Televiziunea este un magnet care te atrage, iar după ce începi să guști din fructul pasiunii se transformă într-un drog care te răpune iremediabil", spune Vlad Enăchescu, director general al Dolce Sport - televiziune deținută de Telekom, în debutul unei „serial” publicat pe blogul său, despre începuturile sale în cariera TV.

Publicitate

Vlad Enăchescu, acum directorul general al Dolce Sport, deținut de grupul Telekom, povestește cum la 18 ani a intrat în Redacția Sport a Televiziunii Române, dar și cum a ajuns la Telesport, postul lui Sorin Ovidiu Vîntu la acea vreme, în 2008: "Îmi amintesc că am primit o ofertă atât de mare încât nu eram sigur că am înțeles corect suma."

„E proaspăt în memorie dialogul purtat de tata și nea Cristi (Cristian Țopescu, cel care conducea atunci Redacția Sport a TVR), ultimul concluzionând sec : 'Trimite-l Voicule luni și într-o lună sau două îți spun dacă poate face meseria asta sau nu. E încă puști și mai are timp să se reorienteze dacă nu se leagă ceva…'."

Paginademedia.ro prezintă, în continuare, câteva fragmente din povestea scrisă de Vlad Enăchescu, pe blogul său, sub titlul "După 20 de ani… De televiziune… Partea I"

Vlad Enăchescu: 

"Aveam doar 18 ani și, subliniez, am avut șansa de a intra în Redacția Sport a TVR condusă la acea vreme de Cristian Țopescu.

Eram în anul I la ANEFS ( Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport), pasionat profund de sport, jucam baschet în prima ligă, la Sportul Studențesc și căutam o variantă de a rămâne cât mai mult în apropierea vestiarului, a sportivilor și a tot ce înconjura sportul, conștient fiind pe de altă parte că viața sportivului de performanță e scurtă. De aia m-am dus și la ANEFS, de aia am vrut să încerc și presa sportivă." (...)

Intrarea în TVR și prima încercare de a face o carieră în televiziune

"Era sâmbătă, iar luni tata m-a dus la TVR, în Calea Dorobanților 191, blocul turn, etajul 1, în “Acvariu”. Acolo erau birourile șefilor.

Tata (Voicu Enăchescu - dirijorul Corului „Preludiu” n.r.) era familiarizat cu toate culoarele TVR-ului pentru că petrecuse mult timp în instituție. Nici mie nu îmi erau complet străine pentru că m-am zbenguit și eu pe acolo destul de mult, când ai mei aveau câte o înregistrare sau “imprimare”… Dar de data asta era diferit.

Vlad Enăchescu: "Am cărat hectolitri de bere în primii ani, dar nu am simțit-o ca pe o corvoadă"

"O scurtă introducere din partea lui nea Cristi și apoi m-a prezentat colectivului. În redacție, în cel mai îndepărtat colț al încăperii, în spatele unui birou masiv de lemn trona Cornel Pumnea. M-a luat imediat în grijă și printre primele chestiuni mi-a spus: “Copile, vezi punga și sticlele astea goale? Învață repede unde e “garajul” că o sa ai nevoie!” Și am învățat. Am cărat hecto-litri de bere în primii ani, dar nu am simțit-o ca pe o corvoadă… Dincolo de asta eram însă privilegiat de a respira aerul cu vedetele de televiziune ale anului 1995. Și asta nu se compara cu nimic!"

"O perioada de timp am avut normă de scris știri, care nu intrau pe post"

"Primele sarcini au fost acelea de a sorta știrile venite pe tele-imprimatoare (Reuters, France Press și Rompress). “Cearceafurile” de hartie veneau la etajul 2, la Știri. Le rupeam pe muchia biroului, le luam pe cele de sport și coboram în redacție unde le așezam pe discipline sportive. O perioada de timp am avut normă de scris știri, care nu intrau pe post, dar erau verificate de oamenii cu experiență și corectate."

"Am avut de la cine învăța sau fura meserie"

"Să vă spun ce oameni erau atunci la TVR Sport? Ehe, iar am fost privilegiat. Am avut de la cine învăța sau fura. “Meseria asta se fură, nu se învață” – îmi spunea mereu Cornel Pumnea. Și mare dreptate avea. Numai că la fel de important era să ai de la cine fura și chiar să vrei să faci asta. Graur, Pumnea, Țopescu, Grădinescu, Naum, Stănculescu, Vilara, Băleanu, Todan, Lepădatu, Trandafir, Tufeanu… Lista e lungă și nu vreau să continui pentru că sigur o să omit, involuntar, pe cineva.

"Din ianuarie până în august nu am primit niciun ban și nu cred că am lipsit vreo zi de la TVR"

"Din ianuarie până în august nu am primit niciun ban și nu cred că am lipsit vreo zi de la TVR. Era ceva incredibil ce mi se întâmpla și nea Cristi a decis că merită să continui pentru că “are ceva calități”, iar în august 1995 am devenit cel mai tânăr angajat al Redacției Sport din istoria TVR-ului."

"După 6 luni m-au titularizat pe poziție, cu un salariu infim, dar nu banii contau"

"M-am angajat în august ’95, temporar, pentru 6 luni, pe postul lui Florin Mitu, secretar de redacție atunci, care la rându-i avea o perioadă de probă la firma TEAM din Elveția care vindea și organiza încă de atunci Liga Campionilor. Florin mi-a spus atunci: “Copile ai grijă ce faci, dă-ți silința, pentru că e șansa ta. Eu nu mă mai întorc”. Și așa a fost. După 6 luni m-au titularizat pe poziție, reporter fără studii superioare (eram încă student), cu un salariu infim, dar nu banii contau. Aveam statut de angajat și asta era cea mai mare bucurie."

În 2003 a ajuns redactor-șef, iar în iulie 2008 a părăsit Televiziunea Română

"Până în iulie 2008 am activat în TVR și am avansat, rând pe rând, în funcție în cei 13 ani și jumatete petrecuți acolo, ajungând în 2003, Redactor Șef. Sunt foarte multe diferențe între modul de abordare a televiziunii “la stat”, față de felul în care se face televiziune “la patron”.

Perioada Telesport - Realitatea Media. "Am primit o ofertă atât de mare încât nu eram sigur că am înțeles corect suma"

"Următorul pas a fost transferul la Telesport – Realitatea. Iulie 2008. Îmi amintesc că am primit o ofertă atât de mare încât nu eram sigur că am înțeles corect suma. Horațiu Nicolau m-a prezentat lui Sergiu Toader și după o discuție scurtă și la obiect am bătut palma.

Mi-a plăcut foarte tare de Sergiu pentru că spunea mereu verde în față ce avea de zis: “Vlade nu te cunosc, am auzit foarte multe lucruri bune despre tine, dar nu am lucrat niciodată împreună. Ai credit din partea mea, dar am să fiu atent la ceea ce faci și sper să lucrăm bine împreună”. După un an de activitate în fostul sediu Telesport din Floreasca ne-am mutat în Casa Presei, alături de Realitatea lui Vîntu. SOV achiziționase și Telesport-ul și avea gânduri mari. Ulterior însă ele nu s-au mai materializat, ba chiar au început să apară problemele.

Tăieri salariale, atât în ceea ce mă privește, cât și pentru oamenii mei, concedieri masive, ce să mai… viață grea. Toate pornind de la “războaiele” politice ale lui SOV. Nu am avut ocazia de a discuta niciodată cu el, deși recunosc că mi-ar fi plăcut."

"Prin martie-aprilie 2010 Sorin Enache mi-a spus că Romtelecom vrea să cumpere Telesport, pentru a deține propriul canal sportiv, ca replică la acțiunile RCS-RDS. Negocierile au fost greoaie și până la urmă nici nu s-au materializat. Nu știu cu exactitate de ce, dar tranzacția nu s-a făcut.

Romtelecomul sublicențiase de la TVR câteva meciuri de la CM Africa de Sud 2010 și avea nevoie de un canal TV pe care să le “descarce”. În felul acesta Telesport a fost primul canal privat din România care a transmis un meci de turneu final de Campionat Mondial de fotbal.

Nu am avut niciun merit în achiziționarea acelor drepturi, însă le-am exploatat cât am putut mai bine pentru condițiile date.

Începuturile Dolce Sport

"Și dacă tranzacția Romtelecom-Telesport a eșuat, “corporatiștii” m-au întrebat dacă pot construi pentru ei un canal de sport în cel mai scurt timp posibil, pentru că sunt pe ultima sută de metri în încercarea de achiziționare a drepturilor TV pentru Champions League, iar UEFA îi obligă să aibă un canal on-air până pe 15 august 2010 (era prima manșă a play-off-ului).

Cu acceptul celor din Realitatea (acum cred că au fost fericiți că au scăpat în felul ăsta de un număr important de angajați) și cu niște restanțe salariale considerabile (nici până astăzi nu le-am mai încasat) am decis să mă arunc nebunește în noul proiect: mai puțin de 30 de zile pentru lansarea unei televiziuni. Am lansat canalul pe 13 august, cu două zile înainte de deadline.

Ceea ce am reușit la Romtelecom/Telekom/Dolce Sport este vârful carierei mele de televiziune și o spun cu toată tăria că sunt mândru de ceea ce am realizat până acum. Conduc un colectiv de aproape 150 de persoane și am realizat că nu mai sunt nici pe departe cel mai tânăr membru al unei redacții, așa cum eram obișnuit.

Articolul complet, pe blogul lui Vlad Enăchescu.

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Comentarii

  • De parca in redactia TVR Abomament poate intra oricine? Si ilustrul papagal de numai 18 ani le cara bere unor ratati, care isi bateau joc de banii tarii. Asta da profesionalism.
  • Un produs tipic PSD, oricum s-ar fi numit, in timp, partidul.De ce nu ne povesteste si de sotie, o cel mult mediocra promovata cititoare de stiri fara sa aiba vreo legatura cu sportul sau jurnalismul.Daniela e fiica fostei directoare economice din tvr,acum la antene, deci iata o mare familie fericita!
  • Am remarcat si eu cum descrie Vladut faptul ca s-a angajat in TVR datorita pielor la cel mai inalt nivel si voiam sa postez un comentariu pe tema asta, dar ai zis tot ce era de zis. Felicitari!
  • Dolcesport paleste in comparative cu Digisport,la toate capitolele!
    Cum si Telekom este sub RCS/RDS.
    O spune cineva care le-a avut pe amandoua!
  • Nu stiu de unde ai atatea informatii despre Enachescu dar stiu sigur ca gresesti in ceea ce priveste Dolcesport. Este un post excelent la care chiar ai ce sa vezi si unde chiar vezi informatii fara cancan si fara sacandaluri. Datorita lor de o buna perioada nu mai sunt nevoit sa cumpar Gazeta sporturilor. Si fiind pasionat de sport, pana nu demult, cumpram amble ziare de sport. Acum unul nu mai e iar de celalat nu mai am nevoie. Si asta si datorita Dolcesport.
  • 1. Cati jurnalisti sportivi au avut sansa sa ii aduca tata de mana, la 18 ani, intr-o redactie unde se batea pe burta cu seful ei? Atentie, tata lu' Vlad era, pe vremea aceea, ditamai vicepresedintele consiliului de administratie al TVR.
    2. Daca "a fura meserie" inseamna sa cari hectolitri de bere pt betivii redactiei, nu trebuie sa ne miram ca TVR a ajuns unde a ajuns.
    3. Situatia lui Vlad Enachescu nu difera cu mult de cea a majoritatii angajatilor TVR: daca strigi "mama" sau "tata" din toti rarunchii in curtea institutiei se deschid toate geamurile.
    4. Relatia dintre Vlad Enachescu si Horatiu Nicolau ar trebui urmarita cu mai mare atentie. Primul l-a cadorisit pe cel de-al doilea (cunoscut ca fiind omul lui Corleone in materie de drepturi TV) cu un contract frumos pe vremea cand exista Minutul 91, o rusine de emisiune. Nicolau s-a revansat peste ani si l-a propus grecilor director pe Vladut.
    5. Ca redactor-sef, Enachescu nu prea conducea nimic intrucat era cel putin jumatate de an plecat in strainatate. Nimeni nu mai avea loc de el, miza cea mai mare fiind diurnele de 70 de euro/zi la care avea dreptul ca mahar angajat la stat. Era nelipsit de la toate competitiile si nu numai, cu toate ca e un comentator slab, excelent vorbitor al limbii de lemn, dar care s-a lipit de Emil Gradinescu pt a-si construi o imagine profesionala.
    6. Dolce Sport e doar un post banal, fara atitudine, fara campanii notabile, un fel de clona a TVR Sport. Strategia lui Vladut e de a cumpara cat mai multe drepturi, de preferat de la marile competitii, pt a-si ascunde incompetenta si slaba capacitate de a propune idei. Sub masca evitarii scandalurilor si a "viziunii" ca el vorbeste doar despre sport sta de fapt nemunca. Toata viata profesionala a lui Vlad a insemnat un lung sir de compromisuri pupincuristice fata de greii din sport. Totodata are motive sa se plimbe pe bani grei pe afara, pe motiv de transmisii de la fata locului. Multe dintre acestea sunt adevarate excursii/vacante, pt ca Enachescu nu ofera nimic, absolut nimic in buletinele de stiri ca si reporter.
    7. Poate da cineva un exemplu de campanie anti-blaturi, de vreo critica a falimentului sportiv de la noi derulate sub bagheta lui Vlad Enachescu? A dat omul asta vreo stire exclusiva, a facut vreun interviu grozav sau vreun reportaj emotionant vreodata? Never-Ever! Baiatu' lu' tata a driblat impecabil destinul si da lectii profesionale din Pipera, intre doua plimbari cu Mertanul din dotare!

Trimite un comentariu