Skip to main content

Cătălin Tolontan, într-un editorial postat pe Gsp.ro: "Lăsați-ne să iertăm!"

 

Catalin TolontanCătălin Tolontan și Mirela Neag, jurnaliști de la Gazeta Sporturilor scriu într-un editorial intitulat "Tablou cu zei și fulgere" despre problemele jurnaliștilor din România.

Publicitate

"Am ajuns în situația redată într-o glumă în ultimul număr din 'Cațavencii', care scrie că nu condamnații sunt închiși pe dinăuntru, ci noi sîntem încuiați pe dinafară", scrie Cătălin Tolontan, pe blogul său

Redactorul-șef de la Gazeta Sporturilor mai remarcă un text semnat de Sabina Fati, publicat în România liberă, dar și relatările de la Digi 24.

"Sabina Fati a scris un text frumos în România liberă acum cîteva zile, despre riscul de a ne pierde umanitatea. Emil Hurezeanu a izbucnit omenește aseară la Digi24 împotriva exceselor DNA, amintindu-ne că “pe pămînt există înțelegere, clarificare, adevăr și iertare”. Dar cum poți să acorzi iertare cuiva care te disprețuiește, te atacă și te minimizează dincolo de al 12-lea ceas? Și care nu vrea iertare, ci răzbunare pe cei care l-au îndepărtat?! Uneori, ca să poți ierta, te ferești întîi de lovitură", notează tolo.ro.

Paginademedia.ro prezintă câteva detalii din materialul editorial publicat pe tolo.ro: 

"Aceasta este senzația care te cuprinde dacă îi asculți. Nu ei au făcut ceva rău, ci societatea e de vină că, pentru a se apăra, folosind mijloace legale, a decis să-i țină departe o vreme pe acești oameni.

Același lucru l-am scris la vremea potrivită și despre felul în care Dan Voiculescu nu-și înțelege condamnarea și față de răul pe care A3 i-l produce. Se vede treaba că apostolii statului de drept sînt la fel de reticenți în a accepta decizia justiției ca și cei pe care-i acuzau că dau lovituri de stat.

Ca jurnaliști care și-au dedicat ultimii 6 ani din viață ocupîndu-ne de cazurile Ridzi și Gala Bute știm destul de bine cîte mișmașuri, cîte complicități și cîte combinații sînt încrustate acolo. Ni se pare o nebunie a unor zei mînioși să pretinzi că toți sînt vinovați, procurori, judecători, colegi din ministere, oameni de afaceri, primari, numai tu, niciodată, tu n-ai greșit deloc!

Văzîndu-i cum își afișează nu căința, ci, bun e Horațiu Peppine!, ”superbia unui patriot învins de duşmani”, te întrebi dacă iertare, libertate și viață vor ei. Nu cumva, ei cer în continuare să fie crezuți, admirați și slăviți?

Dacă mîine le dai drumul, se vor înfige să ne conducă din nou. După ce a fost trimisă în judecată, Ridzi s-a întors în Parlament pentru încă un mandat, iar acum strigă, și nu poți să nu te simți tulburat, că tot ce-și dorește e să stea cu copiii.

Refuzul condamnării și al ideii că au greșit, oricît de puțin, exprimă mai mult decît o tactică de apărare sau de emoționare colectivă. E ca și cum ei vor să le interpretăm cazurile așa cum și le interpretează ei înșiși și, în general, să ne reducem înțelegerea lumii la numitorul comun al felului în care ei o înțeleg.

Mulți dintre ei așa au guvernat. Așa au trăit. Așa le-am permis, cei care am făcut-o, ca să fim sinceri pînă la capăt. Ca ziarist, îmi reproșez că n-am fost mai aspru pînă în 2009 cu Traian Băsescu, apoi mi-am făcut mai just treaba, pentru că de la el au învățat acești curteni politici că au mereu dreptate. Și că nu sînt datori să explice nimic.
În lupta lor cu justiția, acuzații trădează sindromul celor care au mereu dreptate. Cînd ajungi să stăpînești tot, orice contrazicere îți activează un gol ontologic. Dacă nu controlezi, nu mai exiști.

Ridzi, Udrea, Bica sînt niște oameni care au ajuns la o asemenea putere asupra semenilor lor încît acum nu fac decît să mute patologia lui ”am mereu dreptate” în închisoare.

Imperfecți și convinși că nu avem mereu dreptate, tot noi le sîntem datori cu ceva. Cu rugămintea: tăceți un pic! Nu mai dați bani ”la chestii care te apucă plânsu’, mila!“ și nu mai folosiți nenorocitele de tactici de PR ale consilierilor că multe dintre ele v-au dus dincolo de gratii, în goana după imagine. Lăsați-ne să ne vindecăm un pic, să ne treacă, să ne iertăm pe noi înșine și, într-un fel sau altul, veți simți și voi iertarea!

E mai greu să ierți în zgomot de șenile cu breaking news. Și Dalai Lama are nevoie de liniște cînd meditează, darămite noi, minți încordate în căutarea compasiunii rătăcite.
Există, pe lume, erori judiciare. Dar adevărata eroare judiciară națională se petrecea în România atunci cînd erau judecați doar cei mici, iar cei mari scăpau fără judecată, precum acum 10 ani. Nu întindeți la infinit răbdarea oamenilor și amintiți-vă de 16 noiembrie 2014! Chiar dacă vouă vi se pare că în aceste zile vă auziți doar voi și partizanii ideilor voastre, că lumea vă plînge de milă, reflectați măcar un pic că poate nu aveți dreptate.

Undeva se adună nemulțumirea oamenilor care asistă la acest proces de victimizare, pentru că și ei au probleme, și ei au bunici și părinți în spitale, și ei tremură pentru locul lor de muncă și sînt supărați că educația copiilor lor e amenințată. Lăsați-ne să iertăm din inimă și nu cu televizorul la tîmplă!" (sursa tolo.ro)

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Trimite un comentariu