Skip to main content

Problemele presei, într-un raport CJI: "Câinele de pază al democraţiei pare mai timorat ca oricând. Cuvântul de bază e frica"

 
libertate presa
libertate presa

"Afacerile de media au fost lovite, în continuare, de scăderea vânzărilor şi a audienţelor, de problemele legate de distribuţie, de publicitatea din bani publici alocată discreţionar şi, mai nou, de interpretările diferite ale legislaţiei româneşti în domeniul fiscalităţii şi al dreptului muncii", se spune într-un raport realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în perioada octombrie 2014 – aprilie 2015.

Publicitate

Pentru acest studiu echipa CJI a realizat peste o sută de interviuri cu manageri, editori, jurnalişti din presa locală şi centrală.

"Câinele de pază al democraţiei pare mai timorat ca oricând", spune raportul CJI care subliniază faptul că că cel mai potrivit cuvând pentru a defini starea sectorului mass-media în anul 2014 este "frica".

"Frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu ştie dacă va primi salariul, frica de patron, de politicieni, de autorităţi. Frica managerilor care încearcă să supravieţuiască pe o piaţă aflată în cădere liberă şi unde regulile jocului concurenţial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de instituţiile statului, care ar putea să vină în orice moment în controale prelungite abuziv. Şi, de ce nu, frica celor care au încălcat legile, că mecanismele de control ale statului încep să funcţionze", se spune în studiul realizat de echipa Centrului pentru Jurnalism Independent.

Problemele cu care se confruntă presa, potrivit raportului "Starea sectorului mass-media din România în 2014"

  • Companiile de media româneşti sunt puternic decapitalizate. Cele mai multe dintre ele înregistrează pierderi, an după an.
  • Relaţia cu publicitatea este distorsionată: agenţiile impun discounturi mari, există discrepanţe mari între publicitatea naţională şi cea locală. Publicitatea locală este condiţionată politic.

În acest moment, în cel mai bun caz raportul dintre publicitatea centrală şi cea locală este de 30/70%. Publicitatea locală vine, de cele mai multe ori, de la stat, prin autorităţile locale, iar asta duce afacerea într-o zonă periculoasă, spun managerii. „Un minut de publicitate la o televiziune din Valea Jiului costă 18 lei, iar un centrimentru pătrat de publicitate la ziar este 1 leu”, povestesc oamenii din zonă.

  • Distribuţia presei scrise este defectuoasă: vânzările directe, la chioşc, scad; cele prin intermediari - reţele de distribuţie, Poşta Română, lanţuri comerciale - sunt excesiv de costisitoare pentru editorii de publicaţii;

Dacă în 2008 erau cam 5.000 de chioşcuri de difuzare a presei în toată ţara, în acest moment mai există aproximativ 3.000, din care active în fiecare zi sunt cam 2.000, spune Cătălin Tolontan.

Ziarele locale cu tradiţie rezistă pe piaţă datorită abonamentelor. Monitorul de Botoşani are cam 4.000 de abonamente, la un tiraj brut de aproximativ 5.200 de exemplare. Gazeta de Sud are un tiraj de 11.500 de ziare vândute zilnic, dintre acestea aproximativ 8.000 fiind abonamente. Prin comparaţie, România Liberă vinde aproximativ 14.500 de exemplare, iar numărul abonamentelor este de circa 4.500.

  • Distribuţia programelor TV este problematică: operatorii de cablu funcţionează ca "gate keepers"; trecerea la televiziunea cu transmisie digitală terestră (17 iunie 2015) pune în pericol întreaga piaţă de televiziune locală.
  • Majoritatea radiourilor locale sunt în situaţii financiare precare, cu datorii la stat sau la organismele de gestionare a drepturilor de autor.

„Trusturile naţionale, mai ales în audiovizual, prin practici neconcurenţiale, aduc la faliment posturile locale independente”, spune Daniel Dincă, redactor-şef Radio Semnal din Alexandria.

  • Furnizorii de publicitate ajung să condiţioneze conţinutul editorial.
  • Managerii fac compromisuri, mai mari sau mai mici, pentru a-şi susţine afacerile.

Managerii spun că legislaţia românească este cea care îi împinge la formule alternative. Nu doar Codul Fiscal, ci şi Codul Muncii, negândit pentru munca nenormată, tipică redacţiilor, le creează probleme greu de surmontat. Ei susţin că, dacă s-ar aplica ad literam legislaţia, afacerile corecte din mass-media ar dispărea total.

  • Multe redacţii au renunţat la contractele de muncă pe termen nelimitat şi au adoptat forme alternative de contractare, precum plata (totală sau parţială) a remuneraţiei pe contracte de drepturi de autor sau transformarea contractelor de muncă în contracte de prestări servicii, jurnaliştii fiind obligaţi să se înregistreze drept persoane fizice autorizate.
  • Ambiguităţile în relaţiile de muncă dintre angajat şi angajator determină o vulnerabilizare directă a jurnalistului, care se vede privat de siguranţa locului de muncă, de un venit constant sau de protecţie socială.
  • Potrivit Codului Fiscal, autorităţile fiscale pot decide, în urma controalelor, reîncadrarea unor venituri din activităţi independente ca provenind din activităţi dependente.

Vulnerabilitatea economică este principala problemă identificată de cei mai mulţi dintre intervievaţii cu funcţii manageriale, dar şi de o parte dintre reporteri, se arată în raportul CJI.

Pentru a face faţă acestei provocări, majoritatea celor care au participat la acest studiu au afirmat că şi-au construit "strategii de supravieţuire".

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
viewscnt

Trimite un comentariu

sus