Skip to main content

Florin Negruțiu, distribuit cu “Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție"

 
Florin Negruțiu, distribuit cu “Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție"
Foto: Antena3.ro

Editorialul lui Florin Negruțiu, publicat pe platforma Republica.ro, în care se vorbește despre "Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție" a fost distribuit intens pe Facebook.

Publicitate

Articolul de opinie scris de unul dintre fondatorii Republica.ro a fost distribuit de peste 500 de ori pe rețeaua de socializare, potrivit unei monitorizări Facebrands pentru Paginademedia.ro.

Din material:

"Premierul Cioloș a fost azi paratrăsnetul frustrărilor tuturor, frustrări mai vechi decât speța pentru care a fost convocat. De fapt, astăzi, clasa politică, în integralitatea ei, a vrut să-și ia revanșa după umilința protestelor de stradă #Colectiv și să-i transmită tehnocratului Cioloș că o avea el Guvernul, dar nu are puterea."

Între cele mai distribuite postări se numără două de pe Contributors.ro și una de pe blogurile Adevărul.

O selecție de materiale de pe bloguri și platforme colective, distribuite pe Facebook, realizată de Paginademedia.ro și FacebrandsPRO:

1. republica.ro, “Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție. Și victima Cioloș”, de Florin Negruțiu, 513 share-uri pe Facebook.

Din articol:

Premierul Dacian Cioloș s-a dus în gura lupului, anticipând probabil că grupul de lobby politic construit în Senat de Dan Voiculescu nu-l va trata cu mănuși.

2. contributors.ro, “Fratele Voiculescu. Câteva rânduri pentru Klaus Iohannis”, de Radu Vancu, 508 share-uri pe Facebook.

Din articol:

Se spunea până acum că, oricât de neinspirate sau de ambigue au fost unele poziționări publice ale dumneavoastră (Klaus Iohannis), aveți totuși o mare calitate: aceea că nu sunteți Victor Ponta. De ieri încoace, după ieșirea dumneavoastră revelatoare (are și răul revelațiile lui), nici măcar acea calitate nu o mai aveți. Nu trebuie să mai explic de ce.

3. Bloguri Adevarul, “Să eliminăm umanioarele din şcoală!”, de Mircea Vasilescu, 219 share-uri pe Facebook.

Din articol:

Muzica? Moft, găseşti tot ce vrei pe youtube, de ce s-o mai predăm la şcoală? Desenul? Păi dacă n-are talent, bietul copil, ce să-i facem, să-i stricăm media cu un 9 la desen? Chiar şi cu literatura asta, domne, cred că exageraţi: la ce-i trebuie în viaţă? Că nu din romane şi poezii o să aibă ce pune pe masă. Cât despre latină, ce să mai vorbim: o limbă moartă, nu foloseşte la nimic. N-aţi auzit niciodată afirmaţii de acest gen? Eu da, de multe ori. Nu ştiu dacă reprezintă un fenomen semnificativ, dar circulă. 

4. prisacariu.ro, “Dragă Klaus, dacă poți vorbi și pentru mine să găsesc “deschidere” la ANAF pentru niște “banale motive administrative”?”, 157 share-uri pe Facebook.

Din articol:

Președintele Klaus Iohannis ne-a asigurat pe toți că ANAF nu e un bau-bau rău care vrea să ne ia bănuții munciți cu greu din “banale motive administrative”, ci e o instituție care are “deschidere” către contribuabili pentru a se găsi “soluții convenabile”. Buuuun, perfect, domnule președinte! Întâmplarea face că, exact zilele astea, din exact niște “banale motive administrative”, ANAF a găsit cu cale să-mi ia din cont niște bani. Fără să mă anunțe în nici un fel, fără să mă întrebe nimic, fără să am habar nici măcar cine mi-a luat banii.

5. contributors.ro, “Miercuri, 17 februarie 2016- România noastră şi România lor. Sau despre sfârşitul speranţelor “ colective””, de Ioan Stanomir, 140 share-uri pe Facebook.

Din articol:

A existat, în zilele de după tragedia din 30 octombrie 2015 , un moment al speranţelor şi al mobilizării, un moment în care toţi cei umiliţi şi încovoiaţi de statul român, vreme de decenii, au învăţat să reziste şi să îşi articuleze protestul. În pieţe şi în mediile virtuale, o frenezie a libertăţii şi a furiei civice cuprindea pe atâţia dintre noi. Se simţea în aer promisiunea unui început, ca şi cum România politică ar fi putut deveni, măcar şi parţial, România noastră. Ceea ce îi unea pe “ colectivi” era încrederea în egalitatea constituţională şi aspiraţia către o decenţă a guvernării. Ei nu cereau elitei şi birocraţiei româneşti decât şansa de a avea o viaţă autonomă, departe de ingerinţe mizerabile, de şicane şi de privilegii. Agenda acestei revolte morale se reducea la un singur deziderat- o Românie în care domnia legii să fie nu doar un deziderat constituţional, ci realitate cotidiană.

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Trimite un comentariu