Negruţiu: Clienţii trebuie să lase mai mulţi bani către creatorii de conţinut curat, nu spre hoţii de clicuri

“Dacă vor să se aşeze în vitrine onorabile, în care să nu le fie ruşine să-şi afişeze reclama, toţi oamenii din industrie trebuie să lase mai mulţi bani către creatorii de conţinut curat”, scrie Florin Negruţiu într-un text publicat pe Republica.ro. “Spre cei care chiar îl produc, nu spre hoţii de clicuri”, continuă el.

Din bugetele de publicitate, la publisheri ajunge foarte puţin, spune Negruţiu:

"Unul dintre viralele începutului de an pe Facebook a fost un anunţ al unui angajator de presă online care oferea 20 de bani pe articol. Potrivit ofertei, la 500 de articole publicate, un ziarist harnic poate ajunge să câştige chiar 100 de lei pe lună.

Realitatea e că, în presa cu milioane de clicuri, din 10 lei câţi are de dat o companie pentru reclamă, după comisioane, discounturi, taxe, utilităţi, costuri de infrastructură, ziaristul constată că la el au ajuns tot 20 de bani. Atâta face articolul lui. Ca să-şi justifice leafa, el este forţat să producă mai mult şi mai repede, la o linie de asamblat texte care exclude orice iniţiativă şi creativitate.

Redacţiile online s-au transformat astfel în ultimii ani în fabrici chinezeşti, în care nu se mai scriu anchete şi reportaje, ci se produc itemi pe cap de om."

Fenomenul copy-paste în goana după afişări este foarte răspândit.

Florin Negruţiu:

"Deprofesionalizarea presei este o realitate cruntă, iar mult blamatul hoţ de texte de la Radio Stil, plătit cu 20 de bani pe item, descrie fenomenul cu sinceritate. O puzderie de site-uri parazite maschează furtul sub denumirea tehnică de agregare.

Lipsa citării a devenit o practică generalizată. Ţi se iau textele integral şi ţi se face favoarea, câteodată, să fii menţionat ca sursă la final.

Chiar în redacţiile cu pretenţii, în goana după volume mari, produsele „jurnalistice” nu mai au niciun certificat de calitate, ies incontinent din enterul calculatoarelor fără să treacă şi prin creier. Dacă altădată redacţiile aveau editori, editori coordonatori sau „mintea limpede” cu rolul să citească tot ca să nu scape vreo greşeală, azi nimănui nu pare să-i pese că 85.000 de cititori au dat clic pe o bizarerie precum sirena descoperită pe o plajă din Egipt, evident o imagine cutremurătoare, care era în realitate o banală piesă de decor din filmul Piraţii din Caraibe. Cine-i despăgubeşte pe cei 85.000 de consumatori ţepuiţi? Nimeni.

Efectul?

“Efectul este o mare de jeg online în care companiilor care ţin la obrazul lor le vine din ce în ce mai greu să-şi lanseze produsele. Căci dacă vom avea vreo schimbare, aceasta nu va veni de la presă (prea deprimată să inoveze) sau de la cititori (prea comozi să plătească un conţinut de calitate, când tot netul „e gratis”), ci de la cumpărătorii de spaţii publicitare”, scrie Negruţiu.

Din articolul lui Florin Negruţiu:

Dacă ai o pastă de dinţi căreia vrei să-i faci reclamă în presa online, poţi să te uiţi mai atent la următoarele lucruri:

- Mecanismul volume mari de trafic vândute la preţuri mici şi-a atins limitele şi s-a dovedit falimentar. Publicitarii s-au bucurat când presa online le-a livrat milioane de clienţi unici, calculând simplist că asta echivalează cu milioane de clienţi reali. Apoi s-au întrebat dacă acele milioane de unici sunt cititori mulţumiţi, dispuşi să le cumpere produsul, sau cititori volatili, stresaţi şi nervoşi, simple cifre obţinute prin metode de agregare, cross-promo, clickbait, SEO agresiv şi toate celelalte inginerii ale onlineului.

- Cumpărătorii de publicitate au început în fine să se uite la calitatea conţinutului, la demografice, la interesele cititorului, la timpul petrecut pe site, pentru că au înţeles că tipul acesta de magazin sătesc care e onlineul românesc, în care reclama nu doar că se pierde în avalanşa de zgură, dar îşi pierde şi valoarea, nu le aduce beneficii. Dacă-ţi pui reclama lângă o sirenă falsă, consumatorul ar putea ajunge la concluzia că, dacă-ţi foloseşte pasta de dinţi, riscă să-i pice plombele.

- Următorul pas este esenţial: cine nu înţelege că un produs de calitate nu se face cu 20 de bani va perpetua cu bună ştiinţă această morişcă a irelevanţei, din care toată lumea are de pierdut. Dacă tu produci pasta de dinţi cu 1 leu şi te afişezi lângă o ştire de 20 de bani, valoarea pastei tale de dinţi scade.

Parteneriatul reclamă-conţinut nu funcţionează decât pornind de la valori apropiate, care să aibă permanent în vedere calitatea şi satisfacţia consumatorului. Pentru că un client mulţumit cumpără mai mult şi este dispus să încerce un produs mai bun şi mai scump.

- Un interviu, un reportaj, o anchetă consumă timp şi bani. Clienţii care vor înţelege să se asocieze cu aceste produse jurnalistice premium vor fi câştigătorii anului 2016 în termeni de brand awareness şi respect din partea publicului. Aici ajungem la investiţia în viitor. Căci interesul tău nu este să-mi vinzi doar mie pasta de dinţi, ci să te asiguri că şi copilul meu va folosi pastă de dinţi, că nu va creşte un barbar decerebrat sub asaltul gunoiului care i se livrează zilnic."

Fragmentele din articol au fost preluate cu acordul editorilor Republica.ro. Articolul integral, aici.