Pagina de media – Petrişor Obae

Balada muncitorului român, în două paragrafe:

În trecut, portretul muncitorului obişnuit era învăluit într-o aură de domnitor. Dârz, oţelit în lupta cu viaţa, bun la suflet, modest, înţelept. (…) Munictorul avea o altă tare de spirit. Ştia că atunci când pune osul la treabă este respectat de societate şi primeşte un salariu pe măsura faptelor sale. Era ajutat de stat. Avea condiţii. I se dădea o locuinţă. Lua prime.

Astăzi, însă, imaginea “omului nou” călit la căldura oţelului s-a cam destrămat, lăsând în loc un tablou trist al cetăţeanului umilit, fără repere, veşnic în şomaj şi înglodat de datorii. Singura lui “bucurie” o reprezintă crâşma penală făcută din tablă ordinară, unde-şi poate îneca neputina, amarul, disperarea. Fostul munictor al “iepocii de aur” este acum trădat de societate, mai puţin dârz, mai sărac decât oricând, debranşat pentru totdeauna de la fericire.