“Criza presei din România este una de credibilitate. O criză morală nu se vindecă prin concedieri”, spune Mihai Coman, Decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC), care face o analiză detaliată a presei, pe HotNews.

Câteva idei:

• Despre publicitatea de stat: “reprezintă un instrument de subordonare a presei în raport cu puterea politică, deci de diminuare a rolului de ”câine de pază” al democraţiei, de observator critic al politicienilor, de investigator al acţiunilor guvernanţilor şi de demascator al abuzurilor acestora.”
• Criza presei din România nu este una economică, este în primul rând una de credibilitate; problemele economice, globale şi naţionale, nu sunt decât un catalizator al cancerului profund, care distruge, încet, dinăuntru, mass media.
• De-a lungul anilor, presa română s-a scindat în două grupuri: o masă de jurnalişti invizibili, care efectuează sarcinile zilnice în mod rutinier şi fără glorie şi un grup restrâns, o elită (…) care controlează gloria şi vizibilitatea, fiind stăpânii editorialelor şi vedete ale talk-show-urilor. Aceştia se consideră ”lideri de opinie”, adică stăpâni ai opiniei publice şi voturilor (cum le place să se iluzioneze şi să-i amăgească pe politicieni).
• Ceea ce uită este că publicul nu e pasiv: el gândeste, comentează, evaluează şi, mai presus de orice, nu uită niciodată. Iar publicul a putut asista la transformarea aceloraşi jurnalişti-vedetă din acuzatori în promotori (şi invers) ai aceleiaşi figuri politice; nimic nu este mai revoltător decât partizanatul lor afişat, corelat cu o lipsă de consecvenţă asumată adeseori cinic.

Câţi arginţi trebuie pentru ca jurnalistul-tonomat să cânte în strună?

Citeşte mai mult

20 August, 2009 | Categoria: Revista presei