Skip to main content

DERAPAJ: Atac la baionetă al Jurnalului naţional în războiul cu Adevărul pentru Enigma Otiliei

 

Conflictul dintre Intact şi Adevărul Holding pe tema “Enigma Otiliei” a derapat grav astăzi. Un exemplu despre cum conflictele comerciale sunt transformate în articole de prima pagină. Jurnalul naţional deschide cu articolul Patriciu – citeşte şi ciordeşte, o mostră despre cum să NU îmbini faptele cu opinia şi interesele comerciale cu cele editoriale. Un produs de o violenţă a limbajului extremă pentru un ziar care se pretinde quality.

Publicitate

Adevărul titrează pe prima pagină, la rândul lui: Marius Tucă s-a comportat ca soldatul sovietic. Acelaşi păcat: un conflict comercial este transformat într-un produs editorial şi vândut publicului ca atare. Articolul este însă mult mai temperat în limbaj decât Jurnalul naţional.

jurnalul-national adevarul3

Cele două ziare, primele pe segmentul de referinţă, abdică de la un principiu de bază al jurnalismului pe care susţin că îl reprezintă, cel quality: interesul comercial este amestecat grav în politica editorială a publicaţiilor.

Context: în urmă cu câteva zile, Antena 1 difuza un reportaj în care acuza Adevărul că difuzeză Enigma Otiliei împreună cu ziarul fără a deţine drepturile de autor. Postul TV susţinea că drepturile de autor sunt luate de Jurnalul naţional, care va include volumul împreună cu ziarul. Adevărul a acuzat, la rândul lui, trustul lui Dan Voiculescu.

Ambele articole sunt extrem de virulente. Însă, dacă Adevărul menţine tonul într-un limbaj mai decent (exceptând, printre altele, ştampilele Măciucile lui Felix puse pe Lucian Mândruţă şi Victor Ciutacu), articolul din Jurnalul naţional este de o violenţă a limbajului ieşită din comun. Un material care nu are nicio legătură cu jurnalismul de calitate.

Câteva exemple din Jurnalul naţional:

  • Patriciu citeşte şi ciordeşte
  • Comportament de ciorditor de joasă speţă
  • Puradeii lui Patriciu au mers pe metoda lu’ tat’su
  • Cu un jeg moral gros de trei degete (…) echipa lui Patriciu…
  • Dinu Păturică Patriciu
  • A eşuat într-o găinărie poleită în coperţile cartonate ale romanului Enigma Otiliei.

Adevărul se bate cu Felix pentru Otilia

Tonul Adevărului de astăzi nu este mai prejos decât Jurnalul naţional: Marius Tucă s-a comportat ca soldatul sovietic, scrie ziarul pe prima pagină. În interior, aflăm de ce: Marius Tucă, susţine Adevărul, foloseşte brandul Biblioteca pentru toţi fără să îl deţină. Legătura cu soldatul sovietic: “după război, a luat ceva ce nu era al lui”.

Ca şi în cazul Jurnalului naţional, care punea vina pe seama patronului Dinu Patriciu, războiul Adevărul se duce şi cu Dan Voiculescu, proprietarul Intact, iar Lucian Mândruţă şi Victor Ciutacu sunt “Măciucile lui Felix”.

Victor Ciutacu şi Lucian Mândruţă au renunţat la principiile jurnalistice pentru a susţine interesele comerciale a lui Felix”.

Deosebirea majoră între cele două materiale vine din limbaj, mult mai agresiv şi mai violent în cazul Jurnalului naţional.

  • Ambele articole duc însă la câteva întrebări:
  • De ce Patriciu este cel care “ciordeşte”?
  • De ce Mânduţă şi Ciutacu sunt Măciucile lui Felix? Care este legătura cu patronul Intact?
  • Cât de relevante sunt materialele, urmare a unui conflict între cele două companii, pentru publicul ziarelor?
  • De ce o campanie de marketing de transformă într-o dispută editorială?
  • Şi nu în ultimul rând: cine câştigă?
Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • @Petrisor Obae: Adevarul a denuntat contractul cu Institutul Academiei cand a aflat ca Jurnalul National le-a cumparat. Ulterior a decis ca ca drepturile sunt bun public, nu mai conteaza cine le achizitioneaza si a publicat cartea fara sa scoata vreun ban din buzunar. Altceva n-am de adaugat.
    @George Hari Popescu: ura ta pe Intact a devenit patologica. Ai incercat vreodata sa te angajezi in trust si te-a refuzat cineva? Ai suferit vreo deceptie-n dragoste cu vreo colega de-a noastra? Cunosc multi medici, ai nevoie de ajutor?
  • 1. cum am spus şi în articol, diferenţa este de limbaj. Tonul este cu totul altceva, apăsat în ambele cazuri. Însă limbajul folosit de Jurnalul naţional (vezi exemplele din articol) nu are nicio legătură cu jurnalismul de calitate. Acum am fost mai clar?

    2. doar justiţia va arăta cine are dreptate. E o speţă de drepturi de autor, mult mai complicată decât pare. Nu este datoria jurnalistului să se erijeze în judecător.

    3. conform unor informaţii din interiorul ziarului, Adevărul a luat drepturile de la Academia Română, forul căruia George Călinescu i le-a încredinţat, neavând moştenitori. Asta este varianta Adevărul. De cealaltă parte, Jurnalul naţional (de fapt editura Litera) le-a luat de la organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor Copyro. Conform JN, Copyro are calitatea de unic organism de gestiune colectivă a operelor scrise în România. Cine a greşit? Eu nu mă pot pronunţa.
  • excluzi din discutie "adevarul de seara" care a deschis, in doua zile consecutive, cu materiale despre acest conflict, editorialul de ieri nefiind departe, ca limbaj, de ceea ce au scris cei de la JN.

    pe de alta parte, ar fi interesant de aflat si care este adevarul din spatele conflictului. a publicat adevarul cartile fara a avea drepturile? acuzatiile aduse de trustul intact sunt neadevarate?

    comunicatul dat ieri de adevarul,scris in limbaj frumos, de PR, nu prea ajuta. Fraza cheie e: "Adevarul Holding detine dreptul de a publica opera, bazandu-se pe legislatia aplicabila din domeniu." Ceea ce se traduce prin "credeti si nu cercetati".

    Azi, tot in Adevarul de seara se spune: "conform dispozitiilor legale in vigoare, drepturile pentru operele ale caror autori nu mai sunt in viata si care nu mai au mostenitori revin dupa o anumita perioada patrimoniului universal, astfel incat acestea pot fi editate fara a cumpara aceste drepturi de la cineva."

    am dat un search dupa lege, care zice:
    "Art. 25. � (1) Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie."

    George Calinescu a murit pe 12 martie 1965.

    deci? Petrisor, help!!!
  • Petrisor, hotaraste-te. La un moment dat scrii ca materialul Adevarului este "mult mai temperat în limbaj decât Jurnalul naţional". Continui precizand ca "dacă Adevărul menţine tonul într-un limbaj mai decent, articolul din Jurnalul naţional este de o violenţă a limbajului ieşită din comun." Dupa care...o intorci: "Tonul Adevărului de astăzi nu este mai prejos decât Jurnalul naţional". Apoi, culmea, te intorci la primele argumente: "Deosebirea majoră între cele două materiale vine din limbaj, mult mai agresiv şi mai violent în cazul Jurnalului naţional".
    Vad ca esti mult mai interesat sa notezi diferitele nuantze de limbaj decat sa incerci aflarea unor informatii, sa le pui cap la cap pe cele existente sa vezi daca iti da <>. Pentru ca numai asa analiza ta ar avea valoare. Din cate vad, nu vrei sa-l superi nici pe Patriciu, nici pe Tuca - pui partile fatza in fatza si te speli pe maini. Dar poate ca e greseala mea, a unui cititor care se astepta la ceva mai profund.
  • Domnii de la "Adevarul" trebuie sa invete ceva, de la CEO-ul trustului si pana la sofer: ei nu vor fi lideri foarte mult timp, daca Adevarul a avut vanzari mari ( de au ajuns lideri)numai dand carti, Jurnalul National s-a vandut si se vinde si fara sa dea carti. Asa ca sa ne scuteasca profesionistii maestrului liberal- arhitect Patriciu. Cand Voiculescu facea performanta in media, Patriciu nu stia sa tina in ziar in mana, iar cand Jurnalul era lider si facea presa ( si face), Adevarul se afla in faliment si-n conflicte de mostenitori. Sa ne scuteasca holdingu' lu peste prajit.
  • Un alt exemplu de tip "aşa nu" care poate intra în manualele de jurnalism. Tonul Jurnalului Naţional arată că ziarul e condus de grobieni incompetenţi. Cearta asta nu are legătură cu amărîtul de cititor care se încăpăţînează să dea bani pe ziare în Românica. Îmi aduc aminte de apostrofările lui Cartianu la adresa ta, pe acest blog. Ca şi în acest caz, se amestecă atribuţiile editoriale cu cele de marketing, dovadă că ziarele sunt încă scrise sub o puternică presiune economică.
  • Pai sa vedem ce se va intimpla cind vor incepe ambele ziare sa piarda de pe urma acestui scandal: public, publicitate, imagine, etc.
    Sint curios cum va fi atunci batalia, cu scaderi de incasari din ce in ce mai mari pentru ambele tabere.

Trimite un comentariu

sus