Reacţia premierului Emil Boc la adresa posturilor de ştiri a atras atenţia asociaţiilor europene ale presei. Federaţia Europeană a Jurnaliştilor (EFJ) cosideră inacceptabilă atitudinea premierului Emil Boc faţă de posturile Realitatea TV şi Antena 3. Mai ales că reacţia acestuia a fost urmată de hotărârea PDL ca membrii acestui partid să nu mai participe la dezbaterile de la cele două posturi de ştiri.

Aidan White, secretar general Federaţia Europeană a Jurnaliştilor:

"Acţiunile premierului român arată un grad de intoleranţă îngrijorător pentru libertatea presei. România ar trebui să urmeze standardele europene şi din acest punct de vedere, şi nu să se implice în acţiuni ce încearcă să limiteze libertatea presei de a investiga şi critica guvernul. Jurnaliştii au tot dreptul şi chiar datoria profesională de a monitoriza politicienii, indiferent dacă acestora din urmă le convine sau nu".

De la ce a pornit conflictul dintre Emil Boc şi posturile TV?

Disputa a pornit de la faptul că purtătorul de cuvânt al Guvernului nu a putut intra în direct, pe 6 aprilie, la Realitatea TV pentru a face câteva precizări cu privire la instituţia pe care o reprezintă. A doua zi, Emil Boc s-a inflamat, a smuls microfonul unui reporter Realitatea TV şi a acuzat postul de manipulare. Mai mult decât atât, în cadrul aceleiaşi declaraţii publice, premierul a acuzat şi postul Antena 3 că "dezinformează".

La scurt timp după acest incident, conducerea PDL a anunţat că niciunul dintre membrii partidului nu ar trebui să mai participe la emisiunile celor două posturi de ştiri.

Reacţii dure şi din partea organizaţiilor de presă româneşti

Reacţia EFJ vine ca un gest de solidaritate faţă de asociaţia afiliată din România, Mediasind, care consideră că “acest boicot oficial asupra mass-media este de neacceptat în democraţie şi ameninţă pluralismul presei în România".

Atitudinea premierului faţă de presă a mai fost criticată şi de Convenţia Organizaţiilor de Media, care s-a arătat nemulţumită de faptul că "premierul consideră televiziunea publică ca pe un instrument prin care guvernul îşi poate transmite, nestânjenit şi în lipsa unei abordări critice, mesajul către cetăţeni". Asta în contextul în care Emil Boc solicitase televiziunii publice o emisiune săptămânală.