Skip to main content

Ghici, ghicitoarea mea: cine-i "insul" descris plastic de Pleșu în editorialul de rămas bun din Adevărul?

 

Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora”, își începe Andrei Pleșu editorialul din Adevărul prin care anunță că nu mai scrie la ziar.

Publicitate

Finalul însă oferă o descriere memorabilă a unui “anumit personaj”. Oare cine este?

Iată descrierea:

“Nu mai suport să am de-a face, vrând-nevrând, cu un anumit personaj din „Holdingul Adevărul", când sentimental ca o telenovelă, când ţâfnos ca un fost şef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o ţâră de notorietate, haotic administrativ şi cu veleităţi culturale pendulând între Paulo Coelho şi Dan Diaconescu.”

Pleșu continuă:

“Regret că mă despart de cititori, dar am măcar satisfacţia de a scăpa de vecinătatea unui asemenea ins.”

Alte fragmente din editorialul Pe altă dată:

"Scriu acest text pentru a-mi lua la revedere de la cititorii editorialelor mele din „Adevărul". Am hotărât să mă opresc. Sunt obosit."

 

"Îmi e tot mai clar că mă mişc într-o lume străină, pentru care nu sunt pregătit şi pe care nu pot şi nu vreau să o asum. E, poate, şi o problemă de vârstă. Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi. Când trebuie să accepţi, cu luciditate, bărbăteşte, că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele şi alt cer. Mie, cerul care se întinde acum deasupra mea mi se pare supărător de roşu. Roşu de nostalgii prosteşti, de mânii şi obrăznicii pubertare, de impostură zgomotoasă, de violenţă, de grosolănie ofensivă."

 

"Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Forumiştilor mei, de pildă, care, cu excepţia unei minorităţi de condeie cuviincioase, se întrec, săptămână de săptămână, să mă tăvălească prin micile lor nevroze şi frustrări, să mă îngroape în obscenităţi, agramatisme, ameninţări, invitaţii la spânzurătoare şi cimitir."

 

"Da, recunosc, am atins o anumită limită şi prin concursul unor împrejurări imediate. Mi se pare exasperant ca, în gazeta la care scriu, câţiva băieţi încă nenăscuţi să se răfuiască nărăvaş cu Mircea Dinescu. La vârsta lor eram în faza „primim marfă": mă străduiam să învăţ, să pricep, să găsesc modele. Dânşii ştiu, au aplomb, au trecut peste noapte de la grădiniţă la procuratură. Am mai multe motive decât ei să mă cert cu Dinescu, să fiu întristat sau scos din minţi de o anumită evoluţie a lui, de excesele nonşalanţei sale. Dar, până una alta, omul a scris o pagină de neînlocuit în literatura română şi a avut, înainte de 1989, un curaj care nu poate fi terfelit zglobiu prin ipoteze „ştiinţifice" de doi bani."

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • Dar le zici cu tărie "tipografule informat"!

    Doar aşa mai aflăm si noi cititorii despre partea relativ ascunsă a unor "oameni de vază" ai Romaniei capitaliste.
  • :) ha, ha, ha! Hi, hi! Petreee, vezi ca au inceput astia sa aiba curaj. Ia mai arata-le un pic ce tiran bine sustinut de prietenul Riciu esti tu.
    Parerea mea? Doi golani in fruntea presei!
  • Maestre, i-ati facut un portret impecabil lui Peter eL Imre. Ar mai fi de completat urmatoarele, strict autentice si hiper-lejer de verificat in colectiile publicatiilor, apropo de trasul in poza cu VIP-uri:

    - da BT-ul lunar pe paginile din Forbes, unde e plin de ciubucuri comandate de dansul si de Andrei Stefan: reclame mascate la ceasuri, proslavirea amicului de Ferrari Ion Bazac si a nevestei acestuia, prezentarea cu o aura stralucitoare a diversilor amici de interese. Totul se desfasoara sub egida drei Raluca Badea, directoare executiva care pana sa fie propulsata in asemenea pozitie era un simplu redactor ZF care ii scria cronicile de restaurante (alte ciubucuri marca Imre) intr-un supliment saptamanal;
    - din cele 50 de poze publicate in Tango, in jumatate apare eL Imre iar in restul Alice Nastase;
    - pentru ca fostul "afacerist" cu tigari vrea sa intre in istorie, ei bine s-a infiltrat deseori si prin Historia, la pachet cu Burebista, Decebal si Vasile Roaita. Colectia vorbeste de la sine.
    - in OK isi face simtita prezenta tot prin prietesuguri cu diversi mondenoizi rasuflati si resuscitati pe acolo;
    - in Click a dat cat a putut in Remus Truica, chestiune la care au pus botul ulterior si alti fraieri din presa. Miza erau, de fapt, niste amici israelieni ai lui Remus, calomniati la greu pt ca erau intrati pe felie cu Rosia Montana, firma care se pare ca nu l-a bagat suficient in seama pe specialistul in PR eL Imre;
    - tot in Click, mai prin primavara-vara, si-a comandat o pagina de autoreclama cand a fost nash, slugoiul deontolog red sef Cristian Stancu incercand sa mascheze totul sub forma unei nunti de VIP-uri. In realitate, doar eL Imre era VIP pe acolo, si asta doar pe blogurile de presa;
    - mai spre finalul verii, cand a mai nasit o data, a comandat fara plata tiparirea a catorva sute de copii din Adevarul, modificate cu pozele nuntasilor, pe care le-a dat gratis la eveniment ca se se dea mare; apoi, culmea rusinii si a penibilului, a sustinut ideea ca ziaristii ar putea fi atarnatori pe la nunti in fiecare saptamana, adica sa faca ziare d-astea pe bani in fiecare judet.

    Acestea sunt doar cateva fapte de notorietate ale lui eL Imre. Daca altii mai stiu cate ceva, hai sa-l dam in gat, fratilor! Jalnic e insa ca toate aceste mizerii se fac sub directa coordonare a unor redactori sefi, a adj lor si a lui el capitan RIo. Toti astia se dau zbiri, se cred deontologi, isi inchipuie ca sunt profesionisti - dar in realitate sunt niste milogi bine platiti sa inghita asemenea nenorociri.
  • foarte bine a facut, nu stiu ce-a asteptat atat. Nu vad nicio tragedie in asta; nu trebuia sa valideze el prin simpla prezenta prestigiul acelui ziar. Da, pentru bani si ca sa-si salveze Dilema. Iesea totusi mai castigat daca-si gasea un manager bun, poate de prin strainataturile pe unde umbla daca aici chiar nu sunt, manager care sa-i transforme hebdomadarul intr-unul profitabil financiar. Asa cum domnia sa se pricepe la scris, altii se prcep sa faca bani.
  • "Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi."

    Inapoi, NU se mai poate maiestre. Doar inainte, eventual in ... lateral.
    Nutresc speranta ca veti gasi totusi, candva, un "teren" propice pe care sa va "semanati" gandurile, ideile, presupunerile, sperantele, pesimismul, ...
  • Daca am aprofunda mai mult filosofia scrisului lui Plesu, ne-am convinge ca este vorba de 2in 1: Imre si Cartianu, la pachet.
  • Urmeaza inchiderea Dilemei. Gaura e mare. Mai vinde doar 6000 d exemplare. "Ruptura" e o strategie a lui Plesu ca sa ia revista pe propria cheltuiala.
  • Plesu este unul dintre cei mai inteligenti si mai eruditi concetateni in viata, un stapan al cuvintelor. Din pacate, in viata asta nu este suficient pentru a face alegerile potrivite. Poate fi chiar un dezavantaj in cazul lui. De dragul ideilor ignora oamenii si acum, ca de multe ori in ultimii ani, s-a dovedit ca si-a ales gresit scaunul.Iar pentru alegereile lui nu's de vina basescu, taricenau,antonescu, patriciu, Imre ci chiar el, marele filozof.
    Stia in ce cuib de semidocti intra (Patriciu& Imre), nu l-a obligat nimeni.
    M-as fi asteptat sa spuna ca a obosit sa tot aleaga gresit. Pana la urma gresesti o data, de doua ori, dar el mai mereu se trezeste inselat in asteptari. ar trebui sa constientizeze ca si el are o parte de vina.
    Nu-i cunosc pe toti din adevarul, dar pare fara dubiu ca descrierea este a lui Imre. Aluziile la sefii de sala din restaurante, haosul in administrarea afacerii si dorinta de a se trage in poze cu diverse VIPuri nu prea au legatura cu trecutul si sarcinile ecrivain'ului.
  • Este vorba de Imre. Nu s-ar fi jenat Pleșu să-l numească pe Cartianu, dacă pe Cartianu l-ar fi vizat. Dar la Imre e un pic mai altfel...
  • dar paolo coelho si dan diaconescu au amandoi aceleasi veleitati culturale: sunt oameni foarte inteligenti care se prostitueaza, adresandu-se maselor
  • seful de sala este imre, evident, dar mai sunt cativa ospatari si servitori, gen borcan, cartianu, amuraritei etc. in ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, scria camil petrescu: "florile rezista mai putin decat buruienile, care se adapteaza". si m-am exprimat prea plastic pentru niste distrusi...

Trimite un comentariu