Cum trebuie să scrie presa despre sinucideri ca să nu încurajeze astfel de gesturi. Ce trebuie evitat

Modul în care presa relatează sinuciderile poate influenţa alte tentative similare de suicid. Care sunt elementele pe care ar trebui să le evite ziariştii atunci când scriu despre astfel de tragedii?

Câteva idei au fost sugerate de Autorităţile Americane pentru Controlul Bolilor (Centers fos Diseas Control), care au studiat mai multe cazuri de aşa-numite "sinucideri contagioase", dar concluziile sunt universal valabile..

Ce ar trebui să evite jurnaliştii în materialele despre sinucideri:

• "glorificarea" post mortem a celui dispărut (altfel un necunoscut în timpul vieţii)

• accent pe omagierea persoanei de către grupul din care făcea parte, altfel ignorat până atunci (sute de oameni au venit la funeralii)

• durerea fostului partener (care îl părăsise pe sinucigaş şi a fost unul din motivele gestului) la aflarea veştii că şi-a luat viaţa

• revelaţia cunoscuţilor în legătură cu dispărutul, pe care nu îl luau în seamă până atunci

• detalierea modului în care şi-a luat viaţa, care ar putea atrage atenţia comunităţii şi l-ar scoate, post-mortem, din anonimat

Americanii au dat şi câteva exemple de aşa DA, aşa NU, pe care Paginademedia.ro le prezintă în continuare. Exemplelel au fost preluate din volumul Connected - puterea surprinzătoare a reţelelor sociale şi felul în care ne modelează viaţa, carte apărută la Editura Curtea Veche.

Aşa NU - varianta considerată cu grad mare de influenţare a altor sinucideri:

Sute de persoane au venit luni la înmormântarea lui John Doe Jr., în vârstă de 15 ani, care s-a sinucis vineri seara împuşcându-se în cap cu arma de vânătoare a tatălui său. Primarul Brown, senatorul Smith şi consilierul municipal Miller s-au numărat printre personalităţile care la-au prezentat condoleanţe lui Mary şi John Doe Sr., părinţii îndureraţi ai liceanului de la City High School. Deşi nimeni nu poate spune cu certitudine de ce s-a sinucis Doe, colegi de clasă - care doresc să rămână anonimi - spun că Doe şi prietena lui, Jane, şi ea elevă în clasa a IX-a la acelaşi liceu, au avut nişte neînţelegeti. Se ştie că Doe era un pasionat al jocurilor video.

Şcoala s-a închis luni la prânz şi au fost puse autobuze la dispoziţia elevilor care au dorit să participe la înmormântarea lui Doe. Reprezentaţii instituţiei au spus că aproape toţi cei 1.200 de elevi ai şcolii au fost prezenţi. Membrii Comitetului şcolii şi ai Consiliului Local Plănuiesc să ridice în faţa şcolii un suport pentru steaguri în memoria lui. De asemenea, un grup de prieteni ai lui Doe intenţionează să planteze un copac memorial în parcul oraşului, în timpul unei ceremonii, duminica aceasta la ora 14.00.

Doe s-a născut în Otherville şi s-a mutat în acest oraş acum 10 ani împreună cu părinţii şi sora lui, Ann. A fost un membru talentatal echipei de înnot a şcolii şi îi plăcea să colecţioneze reviste de banzi desenate. A fost un membru activ al organizaţiilor de tineret, deşi nu mai participase la întruniri în ultimele luni.

Aşa DA - variantă de reportaj de ştiri considerată ca având "un potenţial scăzut de promovare a sinuciderii contagioase":

John Doe Jr., în vârstă de 15 ani, din maplewood Drive, a decedat vineri în urma unei răni mortale pe care şi-a cauzat-o singur. John, fiul lui Mary şi John Doe Sr., era elev în clasa a IX-a la City High School. John locuise în Anytown înainte de a se muta, în urmă cu zece ani, în oraşul Otherville, unde se născuse. Înmormântarea a avut loc duminică.

Consilierii şcolari le stau la dispoziţie elevilor care doresc să vorbească despre moartea colegului lor. În afară de părinţi, John a lăsat în urmă şi o soră îndurerată, Ann.

În exemplelel de mai sus, autorităţile americane adaugă că "numele persoanelor şi locurilor din aceste exemple sunt fictive şi nu se referă la vreun eveniment real". Ideea este că al doilea reportaj omite elementele de ordin personal şi pe acelea care stârnesc compătimirea, care abundă în primul.

Instrucţiunile recomandă ca reportajele de ştiri să nu explice metoda de sinucidere şi să nu spună ce persoană "minunată" fusese adolescentul; ar trebui, de asemenea, să evite să sugereze că sinuciderea a rezolvat problemele adolescentului, de exemplu, răzbunându-se pe Jane. (Când a fost contactată, Jane plângea cu suspine în timp ce povestea câtde mult îi lipseşte John.")