VIDEO. Povestea lui Dragoș Pătraru: “La 18 ani, am fost refuzat de Florin Călinescu. M-a marcat”. Mergeam și plângeam. Cum a vândut ziare în liceu și a luat premii în Franța pentru actorie

PaginademediaTV. “Mergeam și plângeam. Ploua. Nici nu știam pe unde merg”, a povestit Dragoș Pătraru, în premieră la PaginademediaTV. Avea 18 ani, dorea să intre în echipa Chestiunea zilei și fusese refuzat de Florin Călinescu.

Un refuz care l-a marcat, a povestit Dragoș Pătraru. “Am plâns jumătate de zi”, își amintește Pătraru. “Călinescu habar nu avea cine sunt. Probabil primea 1.000 de cretini ca mine. Dar m-a ambiționat.”

Realizatorul emisiunii Starea Nației, de la TVR 1, a povestit pentru Paginademedia.ro cum a vândut ziare câțiva ani, dar și despre cum a luat cursuri de actorie, în liceu.

“La un festival în Franța am luat și premiul pentru cel mai bun actor, diploma a stat ani buni la Liceul Nichita Stănescu, din Ploiești.” 

Episodul Florin Călinescu, povestit de Pătraru în exclusivitate la Paginademedia.ro:

"Am fost la Teatrul Giulești, unde filma Florin Călinescu emisiunea Chestiunea Zilei. L-am așteptat să iasă de la filmări. I-am zis ca vreau să intru în echipă, fac orice.  

Eu am făcut foarte mult teatru în liceu, cu o trupă de teatru. Am fost în Franța, am fost în țară cu spectacole, știam despre teatru foarte multe lucruri, stăteam la repetiții ore întregi cu actorii de la Teatrul de păpuși și cu cei de la Teatrul Toma Caragiu. De acolo am plecat pe ideea asta, pentru că profesoara mea de teatru, actriță, doamna Olga Dumitrescu ... eu făceam multe prostii, luam totul în joacă și l-a o repetiție s-a enervat și mi-a luat capul între palme și mi-a zis “bă, ai o tonă de talent, tâmpitule, potolește-te și ăsta e drumul pe care trebuie să mergi, dar nu te mai prosti cu tot felul de tâmpenii”. Și am ascultat-o atunci. Și îi mulțumesc pentru asta. 

Am zis să ma duc și eu direct la guru, că aveam de atunci ideea să fac ceva pe genul ăsta, late night show. Călinescu m-a intrebat “ce știi să faci? În echipă nu te bag, dar ce știi să faci ?” Am jucat teatru, i-am răspuns. “Altceva, limbi straine?” “Da, franceză”, “Avem nevoie, te băgăm să traduci filme”. Eu nu voiam să traduc, eu voiam să ajung pe post, aveam 18 ani. Să fac ceva, să car măcar o tavă prin platou, să apar pe acolo. Asta a fost aventura că nu a vrut să mă bage atunci în echipă la Chestiunea zilei.  

Mergeam și plângeam, nici nu știam unde merg, nu știam nimic în București, săream peste liniile de tramvai să nu mă curentez. Mi-am promis că o să-i arăt omului! Nu m-am dus să-i spun niciodată, habar n-are cine sunt, ce am făcut. Probabil primea 1.000 de cretini ca mine zilnic. Am și zis că o să îi povestesc odată, dar nu am apucat.  

Atunci mi-am promis două lucruri.

1. Că dacă o să ajung într-o asemenea poziție n-o să refuz niciodată un om care vine și spune că vrea să facă ceva. În toate discuțiile pe care le-am avut, cu studenții la jurnalism, cu oameni cu care am fost coleg la Universitatea București unde am făcut Comunicare și Relații Publice, la Litere și un masterat tot acolo, unde am făcut lucrarea asta cu infotainment-ul, tuturor le-am zis “Veniti, demonstrați ce puteti și dacă vă ridicați la un anumit nivel și pot să vă ajut oricum, o s-o fac”. Mi-am promis că niciodată n-am să rsping un om fără să văd ce poate.

2. Am promis că după ce o să realizez lucrurile pe care acum le-am realizat, deși eu cred că sunt foarte multe lucruri pe care le vom demonstra în continuare, (noi am făcut la emisiune un plan pe cel puțin 10-15 sezoane) voi merge la Florin Călinescu să-i spun că "asta am facut-o pentru că atunci m-ai respins". Dar n-am ajuns să-i spun asta. Am fost la un pas când România TV a transmis meciul Grecia-România pentru că s-a făcut atunci o emisiune și am moderat-o eu în studiou și Letiția, care îl cunoștea foarte bine pe domnul Florin Călinescu, l-a sunat să vină la emisiune și el a zis că vine, că e ok, că s-a uitat la emisiunea aia a mea. Asta e ceea ce am auzit eu în telefon și am vorbit cu dânsul la telefon atunci și n-a mai putut să ajungă la emisiune. M-a sunat și mi-a zis că îi pare rău că nu poate ajunge la emisiune. Asta se întâmpla în 2012. Dacă ar fi venit la emisiune i-ași fi zis, așa n-am avut niciodată ocazia să-i spun, dar totuși îi mulțumesc că m-a ambiționat foarte tare, am plâns jumătate de zi.

Cred că i-aș povesti că a fost o experiență în viața mea, a fost un om care, prin tot ce a facut în Pro TV, m-a inspirat foarte tare și că am „furat” foarte multe din atitudinea critică, și acele sketch-uri. Am încercat să iau multe lucruri din ce a făcut Florin Călinescu. N-am înțeles de ce n-a continuat, înțeleg acum. Să faci o emisiune în fiecare seară cum a avut el la Pro TV, te ajunge din urmă. 

Ar mai juca teatru azi?

“Îmi pare rău că n-am mai făcut teatru pentru că pe mine m-a ajutat foarte mult, pe scenă e un sentiment extraordinar. Copil fiind, să apari pe scenă.... Eu când am fost în Franța și am văzut o sală din aia plină, eram copil, eram clasa a zecea, nu ieșisem din țară în viața mea. Erau vreo o mie de oameni în sală. Era un festival la care veniseră vrep 20 de țări, unde eu am luat titlul pentru cel mai bun actor, am avut o groază de lucruri care au fost afișate la liceu, la Nichita Stănescu, în Ploiești. Pe scenă e un sentiment extraordinar, pe mine m-a ajutat foarte mult. Asta cu teatru s-ar putea face în continuare. Dacă are cineva ceva să-mi dea să joc, n-am niciun fel de problemă.”

Interviul video a fost filmat în studioul Mindopoly.

VIDEO. Întâlnirea cu Florin Călinescu, povestită de Dragoș Pătraru în exclusivitate la interviurile PaginademediaTV : 

Dragoș Pătraru: Am vândut ziare îl liceu. La început mi-a fost rușine. Am și adormit la o oră de chimie 

Primul contact direct cu presa al lui Dragoș Pătraru a fost în liceu. A vândut ziare câțiva ani, și-a amintit realizatorul TV la Interviurile PaginademediaTV.

Dragoș Pătraru:

"La 15-16 ani, era un chioșc de ziare vizavi de blocul nostru. Eu aveam nevoie de bani, voiam să ies la un suc. M-am gândit  să vând ziare înainte să plec la școală, între 5.00 și 7.00. Oricum, eu știam de la 14 ani, de când m-am înscris la liceu, la filologie, că voiam să mă fac jurnalist. M-am dus singur cu bicicleta și m-am înscris la filologie.  

Am mers la chioșcul și i-am zis celui care vindea la chioșc, care era un om extraordinar, că vreau să vând ziare. Angaja vânzători volanți în anii ăia. Mă sculam la 5.00 și mergeam cu ziarele. La început mi-era rușine, că mă cunoaștea lumea. Până am ajuns să strig titluri din ziare în gura mare, pe la gară, pe la cinema. Cert e că în două săptămâni, vindeam 300 de ziare EVZ pe zi. Eram plătit cu 6% din ce vindeam, am făcut treaba asta destul de mult timp.

După un timp m-a lăsat noaptea să stau în chioșcul de ziare, pentru că era non-stop. Mi-aduc aminte că am adormit la o oră de chimie. Știu că m-a văzut profesoara, iar o colegă i-a spus, «lăsați-l, că lucrează». 

Vreo doi ani am stat noaptea. Citeam de la Infractoarea până la Dilema și EVZ, citeam tot ce se scria și am început, de distracție, să fac corectură pe ziarele apărute. Noaptea vânam greșelile din ziare. Eram foarte mândru. Și gândește-te că, la vremea aia, ziarele se respectau, aveau departament de corectură, scăpau destul de puține greșeli. 

Am început să scriu articole fără să le public undeva și atunci am zis că asta trebuie să fie drumul meu.
Până la 18 ani am vândut ziare. După BAC, am zis hai să fac rost de bani și am fost să dau un concurs la ziarul Prahova. Concurs de limba română."

În 1998, a plecat la Radio Contact, unde "mi s-au dat de trei ori mai mulți bani. Aveam 550.000 de lei la ziarul Prahova în anul în anul 1997 și în ’98 aveam la Radio Contact un milion opt sute de mii. Era de trei ori mai mare salariul." 

În 1997, avea și o emisiune la Antena 1 Ploiești. A deschis apoi un ziar de sport – Fairplay de Prahova, iar apoi publicația locală Altphel.

Interviul video a fost filmat în studioul Mindopoly

VIDEO. Dragoș Pătraru, începuturile în presă: vindeam ziare la 15-16 ani