TVR a anunţat cei şapte juraţi ai festivalului Cerbul de Aur. Un membru din Consiliul de Administraţie, printre nume

@Paco
Uite, spre rușinea mea, nu știam lucrurile acestea.
Ion Dezideriu Sîrbu a fost unul din oamenii de cultură ai Craiovei în ultimii săi ani de viață, una din școlile din oraș (între timp comasată cu o alta) a purtat numele lui.
De asemenea o altă școală din orașul natal, Petrila, îi poartă numele.
Am să citesc „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal” al lui I. D. Sârbu. Decent era să menționezi și tu numele cărții.

Pentru ăia care îl divinizează pe marele Tudor Vornicu, iată mai jos fabuloasa descriere pe care i-o face ID Sârbu (despre care vorbește corect @livia pilă). Finalul e apoteotic!

„S-ar putea sa gresesc. Nu cred. Citesc la «decese», in «România libera» ca a murit fulgerator (in timp ce vorbea la telefon) Tudor Vornicu, pe care toata lumea il cunostea ca fiind, la Televiziune, seful emisiunii «Magazin duminical». Si eu l-am urmarit in aceasta calitate: la inceputuri, mai ales – ii spuneam Pluto -, ma facea sa rid si imi era si mila de felul in care incerca sa fie inteligent, degajat, multilateral spiritual. Nu era. Poate ca avea putina cultura, multa bunavointa, chiar si o inima generoasa – cuvintul lui nu izvora din spirit, iar ceea ce era la el «inteligenta» si «talent» nu acoperea si nu alimenta prezenta sa intr-o postura in care se cerea umor, gratuitate, tinerete… si libertate. Informatiile ce ni le comunica treceau impiedicat si stilcit prin verbul sau. Mima cultura, imi facea mereu impresia unui cumsecade rinocer ce primise sarcina «delicata» de a fi mandatarul profesionist al unei inghesuite vitrine pline de cristale, portelanuri, artizanat heteroclit. Cred ca era un bun coleg, cred ca avea bunavointa, cred ca propunea idei si inovatii. (Emisiunile sale au incetat o data cu reducerea drastica a orelor de emisiune tv.)

Dar acest Tudor Vornicu, in 1957 si 1958, era considerat a fi «cel mai cult si cel mai priceput anchetator» din Ministerul de Interne de atunci… Fusesem supus – la ordinul delicat al tov. Draghici – sa fiu recrutat, cu orice pret, «colaborator al securitatii». A inceput astfel un lung razboi cu Fiinta mea: intr-o mina mi se arata libertatea, avansarea, viitorul luminos ce ma asteapta daca accept sa fiu «un adevarat fiu al clasei muncitoare», adica un discret si informat «intelectual de tip nou». Stiam limbi straine, aveam farmec, vorbeam curgator (si «cult»), straluceam si la catedra, si la cafenea, si in saloane sau alcovuri. Aveam acces la inima si sertarele unor celebri profesori, frecventam cercurile maghiare si germane, scriam si despre mineri, dar si despre universitari si academicieni.

Santajele respective au continuat in crescendo. Eu le explicam morala tatalui meu, ei veneau cu ultra-argumentul: «Nu se poate altfel. Pe noi, nimeni nu ne-a refuzat». Fusesem batut cumplit, pus, la Jilava (in timp ce executam cele sase luni ce-mi ramasesera din prima mea condamnare la un an), sa curat tinetele («sef al sectiei vidanjare»). Din nou arestat (la expirarea primei pedepse), am fost pus iar in situatia de a alege: «A fi sau a nu fi». Ei credeau ca sint total zdrobit, eu, din contra, cistigasem din acest an de «initiere» o lumina si o forta cu totul noi, chiar si pentru mine surprinzatoare.

Tov. Capitan Enoiu – seful anchetei, Sectia scriitori si intelectuali dificili -, obosit si infuriat de refuzurile si incapatinarea mea, intr-o zi (noiembrie sau decembrie 1958) m-a chemat la el si mi-a spus asa: «Uite, noi nu am reusit sa te lamurim. Te trimitem la un tovaras care e foarte cult si foarte informat. El iti va explica situatia». Am fost astfel condus (cu ochelarii negri pe nas) intr-o incapere mai mare. Acolo l-am intilnit pe cel care cred ca era capitanul Tudor Vornicu.

Foarte calm, masurat, dozindu-si hipnotic vorbele si privirea, mi-a explicat ca, daca nu renunt la incapatinarea mea, organele vor fi nevoite sa-mi «rupa sira spinarii». Iata, filmarile la Bivolitele (scenariul meu, premiat in vara 1957) nu au fost oprite. Ma pot intoarce direct pe platourile de filmare. Pot sa-mi tiparesc ambele carti ce le am depuse in edituri (Povestiri petrilene, la Editura Tineretului, si Soarecele B, satire, la ESPLA). Iar daca refuz, absolut tot ce am scris «va fi dat la topit». Numele meu va disparea de peste tot, ma si pot considera disparut din viata.

Nu tin minte ce i-am raspuns.

Dupa proces (am fost, de asta data, condamnat la sapte ani munca silnica si confiscarea averii), in noaptea de 29 decembrie 1958, pe culoarele Jilavei, am fost atit de cumplit batut incit am zacut aproape trei saptamini intr-un fel de coma semiinconstienta…

Aceasta a fost intilnirea mea cu marele Tudor Vornicu. (Doamne, sper sa nu gresesc!) Tot ce a spus el s-a indeplinit intocmai. Toate scrierile mele au fost date la topit. Sint dintre putinii detinuti care, la eliberare, in 1963, nu si-a primit buletinul de Bucuresti, nu am regasit nici o pagina din scrierile mele. Si fiindca am continuat sa refuz pe cei doi colonei care ma prelucrau la Cismigiu, am fost trimis in domiciliu obligatoriu din Petrila, fiind obligat aici sa ma angajez ca vagonetar in mina stramosilor mei.

Pe Tudor Vornicu l-am reintilnit in holul Televiziunii, prin 1983 (ultima mea vizita la Sectia de teatru a TV). El m-a recunoscut. «Esti Sirbu?», mi-a zis. Am facut semn ca da. „Cum – s-a mirat el – traiesti!?“ Si facindu-si cruce s-a indreptat spre ascensor.
Sit tibi, Tudor, terra levis!“ (Fie-ti, Tudor, tarina usoara! – n.r.)

@Cristian Popescu ă Citeste Jurnalul unui jurnalist fara jurnal de I.D. Sîrbu. Si afli lucruri interesante despre tatticul Smaranditei. Torționar comunist, securist, bătăus in lege. Desigur, doar in timpul liber, intre doua călătorii in străinătate.

e bine , tvr trebuie sa investeasca si in productii mai scumpe

Liana Stanciu Georgescu a dat-o pe religie, promova familia traditionala pe la Trinitas, treaba ei, a fost sefa de delegatie la Eurovision, fana Voltaj (a facut totul ca in 2015 sa puna in juriul national doar fani Voltaj), in 2011 a fost comentatoare a Eurovisionului si habar nu avea despre piesa Romaniei, "Change" - Hotel FM. Cantecul spune "nu pot schimba lumea de unul singur, am nevoie de voi toti", iar ea a comentat exact invers : "pot sa schimb lumea de unul singur". Ce profesionista!

@geo te înșeli.
Daniel Nicolae Jinga a fost muzician toată viața, a fost membru al corului Madrigal și este maestru de cor, actualmente este dirijor atât în București cât și în Târgoviște. Este de asemenea și compozitor.
Liana Stanciu Georgescu este o persoană cunoscută, a fost de-a lungul timpului vocea mai multor radiouri, Contact, Star, Magic FM, a fost realizator la B1 TV, Antena 1 și TVR.
Felix Crainicu este un realizator al mai multor emisiuni ale Radio România Actualități, este DJ, scriitor, regizor.
Andrei Tudor este un cunoscut compozitor, a participat la multe emisiuni ale TVR, are participări și la concursul muzical Eurovision. Dă numele bandului omonim. Este lector la Universitatea Națională de Muzică din București.
Andreea Archip este jurnalist la cotidianul Libertatea și la Digi24. A mai colaborat cu TVR și cu ziarul Adevărul.
Gabriel Scîrlet, este absolvent al UNMB, instrumentalist și vocalist, a fost în backing vocalul a numeroși artiști, inclusiv al unor participanți la Eurovision, a făcut parte din echipa de organizatori a numeroase festivaluri transmise de TVR începând cu anul 2002. Este regizor muzical și compozitor, realizează ilustrația muzicală a multor emisiuni.
Smaranda Vornicu Shalit este un om cu preocupări diverse, este un realizator de programe TV și un blogger cunoscut, colaborator a numeroase reviste de lifestyle, bucătar, medic și nu în ultimul rând posesoarea unui nume, este fiica regretatului realizator de programe de divertisment Tudor Vornicu. În prezent este membru al conducerii TVR și directorul festivalului Cerbul de Aur.

Care va sa zica fiical lui Tudor Vornicu e membra psd si in cercul de putere din tvr....Splendid!

O afacere de familie. Majoritatea membrilor juriului lucreaza la TVR sau colaboreaza cu TVR. Pe vremuri, juriul avea si cativa membri din strainatate, ca doar e concurs international.

Patraru mai lipsea din juriu si gasca de amatori/ comedianti era completa. Ce juriu!!! Doamne fereste-ne de asemenea calamitate.

Din 7 jurati doar unul are legatura directa cu muzica - fiind compozitor.
Ceilalti vor decide dupa ureche, foarte probabil...

Este adevarat ca Alexandra Dinu va fi prezentatoare? Daca este adevarat ca donat din buzunarul ei sa cumpere acel aparat pe care l-a donat unui spital, inseamna ca este o persoana de caracter (atunci cand a aflat ca fiul ei are o malformatie la inima). Mi-e totusi teama ca va fi un spectacol demodat, cu multa vorbarie, ca Sanremo. Toti cei implicati ar trebui sa aiba ca tema pentru acasa, sa vada ultimele trei editii Eurovision (2016, 2017, 2018)...sunt pe you tube, si ultimele trei editii Sanremo (dar Sanremo nu este neaparat un exemplu pozitiv, este mai mult la ''asa nu'', vorba multa, incurcaturi si reclame la saltele).