OPINIE. Eu sunt Andreea Esca! Eu sunt Pro TV!

OPINIE. Ce diferenţă între discursul Andreei Esca şi discursul instituţiei Pro TV! Între povestea de o încărcătură emoţională uriaşă, care îţi lăsa un nod în gât, spusă deschis şi sincer de Esca şi intimidările tăioase din notificarea Pro TV de acum câteva săptămâni.

Este diferenţa între omul Andreea Esca de la Pro TV şi “maşinăria” Pro TV. Andreea Esca a reparat în 20 de minute ceea ce scăpase de sub control de aproape două săptămâni. Nici nu a fost nevoie să vină în platou.

Pro TV s-a purtat ca o maşinărie rece, Andreea Esca a fost omul cald care a “dres” hardughia. Un mecanism funcţionează de multe ori impecabil, pe reţete, pe formule (şi de asta este Pro TV unde este, să fie clar!). Când intervin însă uragane de emoţii, “aparatul” intră în vrie. Iar atunci tot un om vine la “butoane” şi îl reporneşte.

Povestea Andreei nu are nevoie de niciun comentariu. Ce să mai spui după asta? Vorbeşte de la sine. Te îngheaţă. Te şochează. Îţi arată că oricine e vulnerabil. Nu despre asta vorbesc mai jos. Ci despre diferenţele dintre om şi “maşină”. Dintre om şi instituţie.

Aşadar, omul Andreea Esca sau maşinăria Pro TV?

Omul cară după el un geamantan de emoţii. “nu mi se părea normal să dau declaraţii într-un moment în care eram panicată. Nu am fost în stare”. Cine nu ar înţelege? Maşinăria este rece. Lucrează cu algoritmi. Input şi output. Arăţi legea: stai cuminte, scrii ceva, vine procesul.

Omul este o fiinţă socială. Familia e mai presus de orice. “Soţul îmi spunea: Nu mai pot. Aşa arată iadul!” Te lasă mut. Îţi simţi nodul din gât şi îl simţi şi pe al Escăi. Maşinăria este solitară. Este orientată către propria funcţionalitate: să nu ne fie asociată imaginea cu COVID. Ameninţăm, lumea nu mai scrie, dacă mişcă lumea în front şi scrie de cineva de la noi, o păţeşte.

Omul e imprevizibil: mai “lasă garda jos”. E cineva fără pată? Maşinăria, în schimb, e precisă: funcţionează întotdeauna la fel. Cauză şi efect. Nu are cum altfel.

Omul poate călca strâmb. “Sunt şi eu om! Am purtat măşti, dar şi noi am avut momente în care am lăsat garda jos”. Maşinăria nu are voie să greşească. Maşinăria se defectează. Credem că schimbăm piesele şi totul este “brand new”.

Omul înţelege. Andreea Esca nu a sărit la colegii de breaslă care au scris despre ea în ultima săptămână. Ştie ce înseamnă această meserie. O respectă şi îşi respectă confraţii. Chiar dacă a spus un “de la spital şi de la înmormântare nu e nimic de spus”. Maşinăria nu admite erori. Vede “tabere”.

Omul are credinţă. “Le mulţumesc medicilor şi lui Dumnezeu”. Pentru o maşinărie, lipsa articolelor de lege şi a “codurilor de programare” înseamnă haos. Credinţa înseamnă vulnerabilitate. E “eroare de sistem”.

Şi cel mai important: omul poate cere - şi poate oferi - clemenţă. Poate recunoaşte că a greşit. “Nu mă simt extrem de vinovată pentru că ştiu ce am făcut lucruri să mă protejez, dar mă simt vinovată pentru că s-a întâmplat să nu fac mai mult, că nu am atins perfecţiunea”. Maşinăria îşi dă un reset şi funcţionează şi a doua zi, fără resentimente, fix în aceiaşi parametri.

Totuşi, trebuie să recunoaştem: regulile maşinăriei au făcut din Pro TV Pro TV! Dar, şi aici e un mare DAR, regulile au fost dublate de “atingerea” umană. De un fel de a fi. De un “spirit Pro TV”. (în paranteză fie spus, e unul dintre motivele pentru care Antena 1 nu va fi niciodată Pro TV. Şi ei au reguli, dar partea de “human touch” e un pic diferită. Dar asta e altă poveste.)

Acum, omul a câştigat. Esca a câştigat. Autentică, deschisă, sub imperiul sincer al emoţiilor (iar, de înţeles), a lăsat maşinăria Pro TV mult în urmă.

Un singur lucru nu a clarificat Andreea Esca. Bine, nici Cosmin Stan nu a întrebat: "A avut sau nu vreo implicare în notificarea dată de Pro TV colegilor ei de breaslă? A ştiut de ea? Este sau nu de acord?"

Pe vremuri, pe când l-a construit Adrian Sârbu, Pro TV era o împletire inteligent construită a umanului cu maşinăria. Un “cyborg” care a combinat emoţiile şi matematica televiziunii într-un mod care a câştigat inimile românilor. Calităţi umane lipite unui produs. Era, cum se spune, un brand adevărat (şi încă trăieşte din asta!).

Iar Andreea Esca este exponentul perfect al acelui brand, al “golden age”-ului Pro TV.

Cazul Esca lasă însă să se (între)vadă o fisură în ceea ce însemna brandul Pro TV: avem un Pro TV al jurnaliştilor, al oamenilor (care muncesc cu pasiune, care greşesc, care recunosc, care au realizări jurnalistice uluitoare, care mobilizează mase şi catalizează emoţii uriaşe) şi un Pro TV al birocraţilor, al avocaţilor, al “maşinilor” (care nu se dau la o parte să ameninţe jurnaliştii, care pun pe TV, pentru rating, ceea ce altădată nici nu se pomenea, atenţi la cifre, care fac profituri de zeci de milioane, dar cer bani de la Guvern).

Când maşinăria se gripează însă, tot oamenii sunt cei care o urnesc. Iar de această dată, Andreea Esca a scos-o din deriva de imagine în care derapa Pro TV direct pe autostradă. La loc, pe făgaş.

Asta pentru că - şi este atât de simplu! - oamenii îi înţeleg pe oameni. Iar Andreea Esca a arătat, încă odată, de ce este Andreea Esca. Cum am mai spus, cu o imagine fără pată până acum, va fi înţeleasă mult mai uşor. Un “sunt şi eu om” sincer a făcut mai mult decât 100 de ameninţări reci ale “maşinăriei”.

Andreea Esca nu a “reparat-o” doar pe Andreea Esca (nici nu era nimic de reparat acolo, de fapt!). A “clătit” însă straşnic întregul Pro TV.

Citeşte şi: OPINIE. Când tăcerea creează gălăgia