Skip to main content

Jurnalistul de media, un moft?

 

coperta_campaignÎn presă se scrie mult despre media, publicitate şi comunicare. Câţi din cei care se ocupă de acest domeniu fac într-adevăr presă şi ce îi împiedică fie jurnalişti? Este o întrebare la care am încercat să răspund prin articolul de mai jos. Comentariul apare în revista Campaign, ce va fi pe piaţă în această săptămână, într-un număr dedicat ziariştilor de media.

Publicitate

Publicitate, PR, media, comunicare. Ce cuvinte frumoase! Şi atrăgătoare! Mai toate revistele şi ziarele dedică acestor domenii pagini sau rubrici. Multă lume scrie despre fascinanta industrie a comunicării. Dar câţi fac, cu adevărat, jurnalism?

Aici apare marea diferenţă. Şi, din păcate, constat că în presă se scrie mult, dar nu pot numi cantitatea de informaţii din media despre... media şi comunicare drept jurnalism. Cauzele sunt multiple şi le voi detalia în cele ce urmează. Un ziarist caută, analizează şi redă obiectiv ce se întâmplă în aria lui de acoperire.

Dezinteresat şi corect.

Despică firul în patru, urmăreşte defecţiunile din sistem, încercând o remediere prin publicarea lor. În paranoia generalizată de astăzi, aceste subiecte sunt privite din start ca atacuri intenţionate bine direcţionate! Un jurnalist deranjează, adeseori este incomod, dar respectul faţă de meserie şi de practicile ei corecte îi asigură independenţa şi respectul. Din păcate presiunile economice şi interesul comercial fac ca, de multe ori, cei care scriu despre industria comunicării să nu ajungă la rangul de ziarişti.

Nu voi da nume, din respect faţă de breaslă, voi încerca doar câteva justificări, fără pretenţia de a da verdicte sau de a condamna.

GRUPURILE DE INTERESE. Mai mult decât oricând, presa este polarizată şi se concentrează, economic, în câteva grupuri puternice. Articolele de media ridică în slăvi produsele trustului din care face parte publicaţia şi dau o atenţie mai mică celorlalţi jucători.

BANII MAI PRESUS DE ORICE. Subiectele articolelor sunt, de multe ori, şi clienţi de publicitate importanţi pentru publicaţia în care apar textele. Un articol „de bine” înseamnă bani din reclame în plus. Din principiu, nu puţine sunt publicaţiile care adoptă o poziţie de „non combat” în relaţie cu subiectele delicate.

NUMAI DE BINE. Oamenii din PR bombardează cu informaţii şi comunicate. Multe total neinteresante. În perspectiva unei relaţii comerciale confortabile, comunicate fără potenţial de ştire apar, doar pentru liniştea clientului.

CEL MAI SLAB CEDEAZĂ. Experienţa celor care scriu despre media se reflectă în articolele lor. Fără un background solid (dezvoltat în timp) şi câteva principii solide de jurnalism, ei lasă armele jos în faţa oamenilor din PR, foarte orientaţi către interesul lor (ca să nu spun agresivi de-a dreptul)

ÎN GAŞCĂ. Jurnaliştii cad de multe ori în capcana întinsă de specialiştii în PR. Oameni de comunicare prin excelenţă, au tot interesul să întreţină relaţii bune, aparent de prietenie, cu ziariştii. Rezultatul: articole mai „cuminţi”.

OPRIRE INTERMEDIARĂ. Fascinaţia pentru domeniu este mai mare decât atracţia pentru presă. Pentru unii dintre cei care scriu despre industria comunicării, presa este doar un stagiu înainte de a deveni ei înşişi angajaţi ai unei agenţii (pe salarii, evident, mult mai mari). De ce să tulburăm apele, când chiar noi vrem să înotăm în ele?

Din fericire, toate situaţiile descrise nu sunt, însă, drumuri închise, iar fiecare îşi poate găsi o rezolvare în limita de bun simţ a jurnalismului. Depinde doar de cel care scrie în ce măsură se vrea ziarist sau doar un simplu scrib al unui domeniu al naibii de „trendy”.

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • Foarte adevarat. Am scris un editorial unde aminteam cate ceva din ce-am citit mai sus. Ma termina sa tot aud de jurnalisti cu firme de publicitate(in presa locala e un adevarat trend in acest sens, un mod de a parveni, de a face niste bani adevarati scapand din breasla care te lasa cu buzunarele goale si nici cine stie ce satisfactie profesionala nu-ti aduce), actori cu firma cu contracte cu armata, jurnalistii cu alte firme cu contracte cu Statul, jurnalisti guvernatori etc. Toti sunt ...de afaceri. Toti fac altceva decat ce scrie la patalama. Niste parveniti. Isi fac relatii prin presa si apoi zboara catre taramuri mai calde. Un mare fiiiiiiiiiis si presa asta.

Trimite un comentariu