Recomandări articole

Comentariile se supun acestor reguli interne.

14 comentarii

• Cos a scris la 24 Februarie, 2010 9:47

  Votează   0 Răspunde
  

  Mie tot nu-mi place. Poate si pentru ca nu-s adolescent. Asa cum nu gust nici reclama la “Bautura zero”, cea cu limba si ochiul.
• Vava a scris la 24 Februarie, 2010 11:21

  Votează   0 Răspunde
  

  mi se pare tipic pentru Ro. Umorul absurd/pustanesc/negru nu este gustat de o tara de “moralisti”. De aia apelam la practici publicitare din anii ’50 – ’60. Sa placa “la popor”.
  Tare haios mi se pare ca la noi nu exista neam public pentru filmele facute de “pustanii absurzi”, decat dupa ce sunt premiate in afara. La fel in muzica.
  Mai e pana trecem de cultura patriarhala.
  Numai bine.
• WickerMan a scris la 24 Februarie, 2010 12:09

  Votează   0 Răspunde
  

  E normal, au alte ‘standarde’. vad avatar-urile folosite de catre webmasterii de peste ocean, si imi dau seama ca vor sa atraga atentia cat mai mult. Asta le e stilul, nu trebuie sa ne suparam pe ei, intr-adevar pentru publicul din Romania, e cam mult. Lor le Place, Noua Nu.
• Tata de baiat a scris la 24 Februarie, 2010 12:25

  Votează   0 Răspunde
  

  out off topic…felicitari si sa va traiasca!
• Vava a scris la 24 Februarie, 2010 12:38

  Votează   0 Răspunde
  

  Nu vreau sa jignesc pe nimeni. Simt insa usor ca aici este mai mult decat subiectivism. Multi dintre noi tindem sa fim ultraconservatori unde nu trebuie. Mai mult ca restul europenilor, care, prin constitutie, imediat se retrag in carapace. Ce ma deranjaza este respingerea la foc automat a ceea ce sare din grafic.
• unul a scris la 24 Februarie, 2010 14:52

  Votează   0 Răspunde
  

  Bun, sa zicem ca realizand o reclama pe principiul “umor absurd” creezi un impact. Dar, in acest caz, cel putin in ceea ce ma priveste, nu si-a atins scopul. De ce? Pentru ca eu stiam de reclama, dar abia cand am citit pe paginademedia.ro am aflat ca e la pufuleti. Desigur, probabil am constientizat si atunci cand am mai vazut reclama ca e vorba de pufuleti, dar cu toate astea reclama respectiva nu a avut un asemenea impact incat sa ma faca sa tin minte ca este la pufuleti, si, cu atat mai putin, ce marca mai sunt si pufuletii aia. Dar na, nu vorbesc in numele tuturor. In orice caz, umorul absurd poate fi atins si altfel. Reclama imi arata ca cel care a facut-o are prea putina imaginatie pentru a crea o reclama cu umor absurd, dar inteligent.
  P.S. Iar reclama asta imi arata un umor grotesc si de prost gust.
• Vava a scris la 24 Februarie, 2010 15:10

  Votează   0 Răspunde
  

  Inteleg ce spui. Eu asa am considerat reclama lui Naumovici (“ala mic de respira greu”). Nu umor de prost gust (desi aviz aici, nimeni nu are monopolul sa spuna ce este si ce nu de prost gust), ci prost directionata. Nimeni nu retinea decat “turbata maimuta” etc. Altex? Nope.
  Aici, nu vad asemanarile, in conditiile in care finalul este extrem de sonor si sticks. Dar din nou, este parerea mea.
  Sunt curios ce consideri reclama de “bun gust”? Napolact? Sau toate alea cu cateii, care, GARANTAT, fac femeile sa ofteze? Alea nu sunt acide, triviale, dar au impact garantat. Si zero imaginatie. Se merge pe sigur.
  Viralele cu guinness sunt de prost gust?
• Vava a scris la 24 Februarie, 2010 15:16

  Votează   0 Răspunde
  

  PS. A nu se confunda atitudinea intr-o creatie cu targetul ei. Ca asa, si eu imi permit sa spun ca reclamele care contin “bere cata vrei, pret pe cinste”, “lasa-l ma pe ala in lift” etc sunt de prost gust. Dar ele sunt directionate unui target specific.
• Razvan Cucui a scris la 24 Februarie, 2010 21:49

  Votează   0 Răspunde
  

  @Vava. Daaa! Mare impact are o capatana taiata asupra copiilor! Mai ales sa-i vezi si osul. Generatia mea are perfect intiparita in minte tigva lui Andrei Bathory, interpretat de György Cóvacs in filmul Mihai Viteazul, care, după ce s-a rostogolit in iarba, inca mai clipea nedumerita. Chiar si un batran general japonez a fost impresionat de faza asta, in asa hal, incat a simtit nevoia sa-i povesteasca scenaristului Titus Popovici cum pariau ei pe cine despica prizonierul american in doua parti egale dintr-o singura lovitura de sabie. De samurai, normal. Nu ca ar fi mișto o astfel de reclama la sculele Sharp, sa zicem? Precis ar avea impact. Sau ce zici de o executie prin spanzurare la care călăul foloseste pentru ungerea frânghiei sapunul Dove? “Smoooth…” Sau de o reclama la o lada frigorifica in care un traficant rus duce o inimă de om și doi ochi albaștri? “Cooool!”
  Iti mai zic ceva, Picasso stia sa picteze ca Rafael. Macar prin scoala. Reciproca nu e valabila. Baiatul cu pufuletele nu a creat in viata lui o “Lampa”. Pe baiatul cu “Lampa” l-a distrat o ticneala din Lumea a III-a. Nu o va face niciodata. Te asigur.
• Vava a scris la 25 Februarie, 2010 11:27

  Votează   0 Răspunde
  

  @ Razvan. ) Sincer, mi-a placut. Sa inteleg ca atunci cand ai vazut reclama, a fost odios. Ala statea pe jos si clipea (in maghiara), in timp ce Misu Viteazul o ardea cu pufi in barda.
  Faptul ca ceva ma face sa zambesc (ca si pe “ala cu lampa”, de altfel), iar altceva ma plictiseste, nu trebuie sa constituie o regula, deci chill. Mai mult, oricat respect as avea pt publicitari, nu as merge niciodata sa fac o paralela intre ei si Picasso. Pentru nimeni.
• Razvan Cucui a scris la 25 Februarie, 2010 13:10

  Votează   0 Răspunde
  

  @Vava. Nu, Misu nu era pe acolo. Era doar ordonatorul asasinatului care vomita intr-un boschet. Nu mai stiu ce caracter.
  Si pe mine m-au facut sa zambesc ca prima reactie. Insa mi-am zis la lampa: “Ce misto!” si la pufulete: “Ce ticniti!”. Ce ma deranjeaza la pufulete este doar capatana taiata pentru ca fii-miu are varsta la care eu am vazut Misu Caftangiu’. Stii cat m-a tarat? Enorm! Primul meu scenariu pentru un un scurt metraj are ca protagonist principal jumatate dintr-un nene taiat de tranvai care isi revine la morga. Am luat si premiu Anonimul si finantare de la CNA. Deci omul taiat vinde bine. Da’ bine ca nu s-a dat la televizor!
• Vava a scris la 25 Februarie, 2010 15:03

  Votează   0 Răspunde
  

  @Razvan. din nou, tare dragut. Mai mult, inteleg ce sta in spatele respingerii reclamei. Nu este treaba mea sa comentez asta. Inca nu am bebeu, deci poate inca nu am dezvoltat un anumit gen de bun simt.
  Ca varsta, simt ca reclama este facuta de oameni cu care eram contemporan ca pionier mucos. M-a amuzat, fara sa ii ridic un piedestal. Ma amuza sa vad “valorile” ridiculizate. M-ar amuza sa il vad pe mos craciun fugarit de galeria stelei, pt ca este in alb si rosu si tot asa. Lucrez in presa de mai multi ani, iar ultima aventura m-a solicitat mai mult ca de obicei. M-a invatat si faptul ca nu te asociezi cu TOT ce poate transmite cineva, chiar daca apreciezi produsul respectiv.
  Altfel, un film cu juma-de-om cerand o jumatate de meniu/supa/cola la restaurant, platind jumatate de bilet la ratb, etc, cred ca mi-ar fi gadilat umorul. Excelenta idee, serios.
• Razvan Cucui a scris la 25 Februarie, 2010 17:41

  Votează   0 Răspunde
  

  @Vava. You’ve got it! Violenta capteaza atentia. Vezi stirile de la ora 5. Intrebarea e daca e moral sau nu o sa o folosesti in scop, spot publicitar. Pentru ca violenta lasa urme pe cortex.
  Dpdv tehnic se spune la carte ca reclama negativa este o arma cu doua taisuri, pe care, daca nu esti genial, nu trebuie sa o folosesti. Dupa cum vezi, “Pufuletele” o confirma din plin – unii o plac unii o urasc. Deci nu e prea genial.
  Poti sa scrii linistit o fictiune comica cu jumatatea de om care cere o jumatate de friptura. Ar fi misto. Al meu era ceva mai realist – tramvaiul il taiase pe burta si, din cauza presiunii, taietura se suturase. Actele lui erau varza! Cand s-a trezit la morga, asistenta a inceput sa-l intrebe ca sa-i completeze certificatul de deces: Cum va numeati?… Ce varsta aveati?… Erati casatorit?…
• Vava a scris la 26 Februarie, 2010 12:00

  Votează   0 Răspunde
  

  Tu ai scris scenariul asta sau exista si filmul? Mi-ar placea sa vad.
  Omul meu era taiat in profil. Principala lui problema devine deci batutul din palme la teatru/opera cand nu trebuie. ) si asa am rezolvat o problema!