Skip to main content

Adelin Petrişor: “privirea fixă, aproape hipnotică a lui Vîntu” seamănă cu cea a şarpelui din Cartea Junglei

 

N-am reuşit totuşi să-mi scot din minte privirea fixă, aproape hipnotică a lui Vîntu. Din acest punct de vedere, poţi lejer să-l compari cu şarpele Kaa, mai ales că este şi sâsâit”, spune Adelin Petrişor în cartea  Războaiele mele, pe care a lansat-o de curând.

Publicitate

Sorin Ovidiu Vîntu era "pe val" în 1999, iar Adelin lucra la TVR și avea nevoie de o sponsorizare de 15.000 de dolari, pentru o deplasare în Belgrad. Nici nu știa cine e Vîntu. Povestea primei întâlniri dintre miliardar și tânărul reporter care a ajuns, peste ani, să lucreze la trustul media al magnatului, în continuare:

Prin 1999, cauta o sponsorizare pentru a pleca în Iugoslavia. Era angajat la TVR, iar postul public nu avea bani pentru deplasări. Un coleg de la secția economic i-a sugerat să-l sune pe Vîntu. "Cine-i ăsta, că n-am auzit de el", a replicat Adelin. "Învirte multi bani, e ala care are Gelsor, un fond de investitii bagat in FNI", i s-a raspuns. A ajuns repede să vorbească cu Vîntu. A facut rost de numărul de telefon de la sediul Gelsor și, după o scurtă discuție cu secretara (careia i-a zis de un proiect), s-a trezit la telefon direct cu Sorin Ovidiu Vîntu, "un om cu o voce cavernoasă, care părea că vorbește pe speaker".

Primul dialog Adelin - Vintu a fost scurt: "Știți, sunt reporter la TVR și intenționez să plec în Belgrad, pentru bombardamente și as avea nevoie de o sponsorizare". "Veniți mâine la zece la mine", a replicat Vîntu și a închis telefonul.

Perspectiva Vîntu: Vrei bani? Cați? Și mie ce-mi iese?

A doua zi, Adelin "s-a înființat" la biroul lui Vîntu. A așteptat cuminte în anticamera, timp în care pe acolo au venit și "doi grei de la Cațavencu". Când i-a venit rândul, după două-trei ore, a fost mirat de aparența lui Vîntu:

"Statea tolănit pe un scaun de piele un bărbat neras, cu părul grizonat și vâlvoi, la vreo 45 de ani. Purta un pulover de lână gri, tocit, care îl făcea să pară orice altceva decât milionar"

În plină perioadă de vârf a FNI, Vîntu a pus direct problema, de pe o poziție de forță: "Vrei bani, asta am înțeles. Cați? Și mie ce-mi iese?"

Adelin: Nu știu câți exact. Dumneavoastră primiți publicitate la TVR, dar detaliile le știu colegii mei de la comercial. Eu sunt reporter și nu prea mă pricep la asta.

Vîntu: Eu nu discut cu fraierii voștri de la comercial, discut cu tine. Dacă habar nu ai, de ce ai mai venit la mine?

Tanarul reporter al TVR (avea 24 de ani atunci) și-a spus placa din nou: sponsorizare, bombardament, diurnă, cazare, benzină, am nevoie de bani.

Vintu: Dar de câți bani ai nevoie, știi?

Adelin: Probabil 10-15.000 de dolari. Cazare, diurnă, benzină.

Vîntu pune mâna pe telefon: "Trimite-l urgent la mine pe Popa". Dupa câteva minute, vine "un bărbat brunet, cam de 40 de ani". Vîntu ordonă: "Fă-i un contract de sponsorizare pe Curentul. Dă-i 15.000 de dolari."

Ultimele vorbe ale lui Vîntu: "Succes, puștiule! Te rog, nu uita, lasă numărul la secretară. S-ar putea să mai lucrăm împreună".

Întâlnirea cu Vîntu l-a impresionat pe tânărul reporter: “Am plecat bucuros că un om de afaceri despre care abia auzisem îmi rezolvase problema financiară (...) Mulțumit că am făcut rost de bani, n-am reuşit totuşi să-mi scot din minte privirea fixă, aproape hipnotică a lui Vîntu. Din acest punct de vedere, poţi lejer să-l compari cu şarpele Kaa, mai ales că este şi sâsâit”.

Citeşte şi:

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Comentarii

  • s-a tirat cu an inainte ca RTV să fie în materia maronie în care e acum. Și ce ai fi vrut să fie plătit ca tine, care probabil faci știri despre starea carosabilului? :)) invidie și impotență profesionala...astea-s caracteristicile tale, "din interior".
  • Cum il ataca Petrisor pe Vantu, cum ii "musca mana"?
    Relatand ca avea un pulover saracacios, era neras si avea privire hipnotizatoare?

    In sine povestirea episodului inseamna recunoasterea sprijinului primit. Trebuia sa scrie ca il astepta acolo Scwarzenngger cu cap de Alain Delon si privire de Maica Tereza?

    Pe site-urile astea, pe bloguri in general, se pot culege info. de psiho-sociologice foarte curate.

    Iar rezultatul primar este ca mult prea multi romani sunt:
    prosti/mediocri, incarcati cu rautate/frustrare, infumurati/cu o parere excelenta despre ei insisi, invidiosi/ranchiunosi. Si implicit, si saraci, pauperi.
    Mult, mult prea multi.
    De exemplu aici, din 3 comentatori, 2 apartin speciei conturate.

    Sunt distructivi.
    Si pentru ei insisi, si pentru societate.
    Petrisor a pierdut timp pentru a le raspunde.
    Eu la fel.
  • Un pic off-topic, un pic nu: viziunea mea asupra legaturii dintre criza si TVR. Sa ma iertati ca ma grabesc cu autopromovarea, sa fiu cenzurat daca merit:

    http://smro.wordpress.com/2010/09/25/gargui-de-criza/
  • Adeline, nu linge unde ai scuipat si nu musca mina care te-a hranit. In rest succes la TVR cu toate ca se pare ca va faceti un clan acolo. O sora, ceva, nu mai ai s-o angajati la TVR.

    Scuze si chiar iti doresc bafta!
  • Gogu, nu am vrut să subliniez nicio latură malefică a lui Vîntu. Este povestită prima mea întâlnire cu omul care m-a ajutat să ajung în Belgrad. Inclusiv lui SOV i-am spus ulterior cum m-a marcat scurta întrevedere. Nu are nicio legătură cu mutarea mea la TVR. Cartea a fost în editură cu mult înainte ca eu să am vreo înțelegere cu televiziunea publică.
  • Misto! Amintirile de acest gen sunt valoroase prin perspectiva unica pe care o deschid asupra personajului SOV. Totusi, Adeline, o relatare seaca, detasata si pur descriptiva mi s-ar fi parut mai potrivita in acest caz. Accentuarea laturii malefice dar si faptul ca ai mentionat un defect de vorbire lasa impresia ca ai vrut sa-i tragi o copita celui care, oricate pacate ar avea, ti-a intins la un moment dat o mana de ajutor. Sper ca aceasta abordare sa nu fie consecinta mutarii tale in tvr.

Trimite un comentariu