Skip to main content

Dan Vasile - Rautakirja: Vom da gratuit părţi sociale tututor editorilor, în funcţie de volum

 

"Vom da gratuit părţi sociale tututor editorilor, în funcţie de volum", a declarat Dan Vasile, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru paginademedia.ro.

Publicitate

Aceasta este propunerea lui Dan Vasile, noul proprietar Rautakirja România, pentru a stinge datoriile companiei și pentru a consolida piața.

Dan Vasile nu a vorbit despre valoarea exactă a datoriilor catre editori, dar a spus că soldurile totale ale distribuitorului de presă se ridică la aproximativ 10 milioane de euro.

Cel mai probabil, compania Rautakirja urmează să se întoarcă la vechiul ei nume, Hiparion.

Mai multe detalii despre tranzactie, dar și despre alte negocieri, printre care și cele cu Dinu Patriciu, în continuare.

Carmen Andronache: În ce condiţii s-a realizat tranzacţia?

Dan Vasile: Începând de vineri am preluat 100% Rautakirja România şi 100% R-Kiosk.

Pentru ce sumă?

Ca sume nu vă pot da detalii exact, ci vă pot specifica că au trebuit întrunite anumite condiţii, au fost mai multe acţiuni care au fost întreprinse, care ajung la câteva milioane de euro.

Despre ce condiții este vorba?

Din păcate nu vi le pot detalia. Au fost mai multe acțiuni efectuate. Nu vă pot spune mai mult.

Ce însemnau acele 8 milioane de euro care erau specificate în comunicatul de presă oficial al Sanoma?

Sincer, nu m-am uitat exact, dar din câte ştiu eu şi-au înregistrat micşorarea activelor cu 8 milioane de euro, pierderi acumulate de companie în decursul anilor, din câte ştiu. Pentru că dânşii, au transformat în capital social toate împrumuturile pe care le-au făcut.

Dar dumneavoastră aţi preluat compania cu nişte datorii...

Da, există o sumă de datorii. Dacă vreţi, vă spun situaţia exactă a companiei. Firma a acumulat pierderi, an de an, începând din 2007. În 2007-2008 a fost perioada cea mai grea. În 2009, când e vârful – dacă vă uitaţi pe bilanţuri şi pe tot ce s-a depus, e un vârf în care există datorii uriaşe, practic, atunci s-a schimbat politica de comisioane şi s-au înregistrat, practic, toate pierderile de 10 ani, care nu au fost înregistrate. Asta înseamnă neplată la clienţi în cazul cărora există hotărâre judecătorească şi lipsă la inventar, dar sunt cumulate pe 10 ani. E vorba de pierderi.

În 2010, s-a mai introdus 1 milion de euro pentru stocuri, pentru că iarăşi odată cu maşina de retur, s-a făcut curăţenie în depozite, s-au schimbat depozitele, ne-am luat o nouă locaţie foarte modernă şi atunci am curăţat practic toate depozitele.

La jumătatea lui 2010, firma a fost efectiv curăţată şi s-au provizionat toate datoriile. Efectiv, dacă vorbim de datorii la furnizori sunt egale cu datoriile clienţilor noştri.

Deci, ce sumă avem de recuperat este identică cu datoriile către furnizori. Toate pierderile care au fost până acum au fost suportate de firma mamă şi au fost transferate în capital social. Din cauza aceasta, dacă vă uitaţi, avem un capital social de vreo 12 milioane de euro şi nicio pierdere nu a fost suportată din banii editorilor.

Acum, dacă ar fi să închidem şi să luăm banii, care sunt de luat din piaţă de la clienţi, s-ar plăti integral datoriile pe care le avem către furnizori. Problema mare este că nu se scot banii din piaţă aşa uşor.

La ce valoare se ridică pierderile Rautakirja România?

Nu ştiu exact, sunt cumulate undeva la 10 milioane de euro. Este, practic, capitalul social care există în momentul de faţă. Au fost infuzii de capital, care ulterior au fost transformate în capital social. An de an, firma mamă a adus bani în România.

Soldurile totale sunt undeva la 10 milioane de euro, atât cele de la clienți, cât și cele pe care trebuie să le plătim noi la furnizori. Iar soldurile scadente la furnizori sunt mai puțin de 4 milioane de euro și de la clienți cred că sunt vreo 7 milioane. Sunt mult mai mulți bani de luat din piață decât avem noi de dat.

Veţi păstra numele de Rautakirja?

Numele Rautakirja ar trebui schimbat pentru că este al firmei mamă şi R-Kioshk, la fel, se va schimba. Cel mai probabil ne vom întoarcem la Hiparion, dar nu am hotărât încă acest lucru.

Care este potenţialul pieţei în momentul de faţă?

Dacă îmi daţi voie, este o mică necunoaştere în piaţă despre situaţia firmei. Noi, în 2010, am fost practic operaţionali, deci firma nu pierde bani. În 2010, în condiţiile în care piaţa a scăzut, noi am crescut în continuare, am crescut ca cifră de afaceri cu 15%, faţă de 2009.

Cât priveşte cota de piaţă, am crescut de la 35% undeva la 40%, anul trecut. În momentul acesta, în 2011 pe primul trimestru, am crescut iar 15% faţă de 2010, ca şi cotă firma este acum undeva la 45%.

În condiţiile în care toată piaţa s-a dus în jos, noi am atras volum în continuare dovadă şi încrederea pe care o au creditorii.

Prima oară, după mulţi ani, firma este stabilă şi nu necesită investiţii. Este retehnologizată, ştiţi că am adus ultima oară şi maşina de captare, pe partea de livrare, este vorba de o invetiţie de 750 de mii de euro. Practic, firma este tehnologizată la nivel de vest.

Toate investiţiile sunt făcute în momentul acesta, software şi automatizări. În următorii ani, firma nu mai necesită niciun fel de investiţie. Capacitatea de producţie este dublă faţă de ce avem în momentul de faţă, fără să mai fie vorba de alte costuri.

La nivelul întregii pieţe, la ce valoare se ridică datoriile distribuitorilor de presă către publisheri?

Cred că vorbim de 30-40-50 de milioane de euro, cel puţin.

Iar ale Rautakirja România, sunt în jur de 10 milioane de euro?

10 milioane de euro, bani pe care trebuie să-i luăm de la clienţi şi care urmează să fie daţi la furnizori.

Cum veţi plăti aceste datorii?

Aici este vorba de felul în care vor evolua lucrurile în viitor. Datoriile Rautakirja sunt de cinci ani de zile, din păcate nu a reuşit să meargă înainte.

Nu pot exista, la nivel naţional, două sisteme de transport, zi de zi, în fiecare colţ al ţării. Iar aici se întâmplă ce s-a întâmplat în Cehia, în Ungaria, în Grecia, unde există un distribuitor naţional, care asigură servicii logistice aşa cum suntem noi.

Există o coaliţie formată din editori, care dau această marfă acestui distribuitor, şi există zona de retail de care noi n-am fost niciodată interesaţi, de chioşcuri. Astfel se reglează toată piaţa.

Există nişte reguli, clienţii nu pot lua marfa ba din stânga, ba din dreapta şi să nu plătească... Piaţa trebuie să se consolideze în România. Asta este singura şansă pe care o văd eu ca lucrurile să meargă normal.

Strategia Rautakirja, care a fost pe cinci ani, din păcate n-a reuşit să facă acest lucru şi n-a mai avut răbdare să mai aştepte un an de zile. Eu asta voi face, în următoarele trei luni, propunerea mea este de a da părţi sociale, în mod gratuit, tututor editorilor, în funcţie de volum, de a cointeresa editorii să vină către noi.

Doriţi ca în acest fel să vă plătiţi şi o parte din datorii?

Nu, datoriile trebuie recuperate din piaţă, cu un volum mai mare datoriile se pot lua mai uşor. Prin aceste părţi sociale dorim ca editurile să vină către noi şi să lucrăm împreună.

În cât timp estimaţi că veţi acoperi aceste datorii?

Pentru a plăti datoriile efective, trebuie ca editorii să coopereze în România. Cât timp piaţa din România este una a retail-ului, deci a clienţilor care au chioşcuri sau reţele moderne de tip supermarket, aceste datorii vor fi foarte greu de plătit. Ei fac legea şi, în momentul de față, îşi pot permite să nu plătească şi să ceară termene de plată absurd de mari.

Vă dau un exemplu. Avem 1 milion şi jumătate de euro blocaţi în reţeaua modernă, supermarketuri, nu avem suficientă forţă, dacă editorii nu stau lângă noi, de a scoate aceşti bani de la ei.

Sunt reţele moderne care cer termene de plată mai mari decât avem noi de la editori (60 -70-90 de zile) şi găsesc orice formă ca să nu plătească la timp. Avem situaţii în care chioşcuri sau supermarketuri plătesc la 120 de zile sau 200 de zile.

Termenul dumneavoastră care este?

În medie 60-70 de zile. Aceşti bani au fost plătiţi până acum de firma mamă.

La un moment dat aţi avut un conflict cu cei de la Adevărul Holding...

Acolo am decis să oprim colaborarea pentru că dânşii, ca principiu, au avut nişte idei foarte bune, dar nu sunt de acord cu modul în care au încercat să le aplice.

Într-adevăr, comisioanele în piaţă sunt mari şi dânşii au vrut şi, în principiu, au şi obţinut de la mulţi distribuitori şi clienţi să reducă comisioanele.

Numai că abordarea noastră a fost întotdeauna de a cointeresa atât editorul, cât şi clientul, cât şi distribuitorul.

Nu poţi să ceri scăderea comisioanelor în condiţiile în care toată piaţa este neprofitabilă şi atunci propunerea noastră a fost simplă şi vă dau un exemplu. De la Bucureşti la Suceava pleacă cinci maşini, în fiecare zi, de la cinci companii diferite, sunt cinci costuri uriaşe.

E vorba de zeci de mii de euro lunar, care se cheltuie inutil. Propunerea noastră este să se consolideze piaţa, care este şi acum propunerea noastră, ca aceste costuri, practic, să fie reduse. Astfel, toată lumea are de câştigat.

Vă mai dau un exemplu, de la Piaţa Romană, în fiecare zi, pleacă cinci maşini de la diferite firme, sunt cinci maşini cu cinci depozite în spate. Asta numai în Bucureşti, dar peste tot este această situaţie.

Este singura ţară a Uniunii Europene unde există acest sistem şi asta doar din cauză că editorii n-au reuşit să se pună de acord pe o politică comună. Nu este normal, este o lipsă de scop comun, iar cineva trebuie să încline lucrurile în această direcţie.

Eu, ca scop personal, mi-am propus, prin politica pe care o am acum, să încerc să aduc editorii să coopereze, să fac ceea ce există în Europa. Este ultima ţară din UE care are o asemenea situaţie, cred că doar în Albania mai este ceva asemănător.

Mai mult, vă mai dau un exemplu, sunt două lucruri care cauzează această fragmentare a pieţei. Primăriile dau autorizaţii, am auzit de curând, şi pe 30 de zile pentru un chioşc, pentru 60 de zile, pe şase luni sau un an.

Nicăieri în lume nu există aşa ceva. Atunci cum să investească cineva în chioşc, dacă nu are autorizaţie pe cini ani, cum să-şi facă un business-plan pe termen lung?

Cu un scop comun al editorilor se pot împinge lucrurile astfel încât să se facă lobby, să se dea legi ca aceste primării să dea autorizaţii pe cinci ani, plus să nu fie legate de campaniile electorale.

Aceasta este singura industrie care nu are casă de marcat la fiecare punct de lucru. Nu mai există nicio altă industrie. Este absurd ca în 2011 să se permită să nu există casă de marcat, din cauza asta există piaţă neagră, corupţie s.a.

Acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le pot face editorii ca toată piaţa să meargă mai bine. De fapt toată lumea strigă la toată lumea, dar nu există cineva care să împingă lucrurile.

Aţi cumpărat Rautakirja cu R-Kiosk la pachet, cum a fost?

Da, ambele companii.

Care este situaţia la R-Kiosk?

În momentul acesta mai avem 14 magazine, am închis săptămâna trecută câteva magazine pentru că erau neprofitabile. Vom merge înainte cu chioscurile pe care le mai avem şi vom încerca să le facem profitabile.

Aţi închis şase magazine săptămâna trecută?

Ele au fost 30, acum şase luni, am închis în decembrie-ianuarie vreo cinci şi am mai închis vreo şase acum. De la 21, acum câteva săptămâni, au ajuns la 14 în această clipă.

Vom merge înainte, sper să reuşim să facem treabă, dacă nu, ne vom orienta către comerţ, către ceea ce ştim de fapt să facem, chioşcuri stradale.

Vorbeam puţin mai devreme despre Adevărul Holding. La un moment dat aţi reluat colaborarea cu ei...

Am oprit colaborarea trei luni după care am reluat-o. Am găsit o soluţie prin care şi dânşii să-şi atingă obiectivele şi noi.

Ce s-a întâmplat cu negocierile Rautakirja-Dinu Patriciu

Potrivit informaţiilor paginademedia.ro, la un moment dat, Dinu Patriciu a fost în negocieri pentru achiziţia Rautakirja România. De ce au eşuat aceste negocieri?

Nu vă pot comenta dacă domnul Patriciu sau altcineva a fost implicat direct. Vă pot spune că Rautakirja a căutat să rezolve problema pieţei prin consolidare şi ca opţiuni au fost: găsirea unui partener mare, suficient de mare, care să ni se alăture pentru a aduce volume mai mari, pentru a putea impune reguli în piaţă, a doua a fost consolidarea pieţei cu ajutorul editorilor - exact ceea ce am povestit până acum, din păcate asta durează foarte mult şi este foarte greu să faci editorii să colaboreze şi să-i pui la masă. A treia soluţie, asupra căreia n-am intrat până acum în negocieri, este coaliţia cu distribuitorii din piaţă pentru a încerca iar să facem nişte reguli pe care să le impunem mai departe.

Exact ce vă spuneam, cu primăriile să-ţi dea autorizaţii pe cinci ani s.a. E nevoie să impunem reguli şi să facem lobby.

Legat de negocieri, nu ştiu de ce să vă spun că au eşuat. Cert este că soluţia pe care am pus-o eu pe masă a fost posibilă să se realizeze imediat şi Rautakirja vede că eu, ca manager român, pot să mişc lucrurile mai repede înainte pentru a consolida piaţa decât o poate face o multinaţională.

Eu sunt în companie de 10 ani şi am lipsit doar un singur an în care am fost la Rodipet. Am fost director general pentru 9 luni la Rodipet.

În România nu vine nimeni cu nicio soluţie, toată lumea se plânge şi în stânga şi în dreapta că piaţa este neprofitabilă, iar soluţia este consolidarea pieţei. În toate ţările, editorii au colaborat şi au reuşit să creeze un sistem performant, cel mai eficient sistem este în Ungaria.

În Ungaria este un business care generează vânzări de 400 de milioane de euro, în condiţiile în care România este de două ori mai mare şi vinde de două ori mai puţin. Acolo statul a făcut un lucru deştept.

Este o mocirlă în care toată lumea se chinuie să facă ceva

Distribuitorul naţional împreună cu editorii au creat un consorţiu care face distribuţia la nivel naţional. În momentul acesta, în România există un singur distribuitor naţional şi acela suntem noi. Se poate realiza acelaşi lucru care s-a făcut în Europa şi asta este soluţia.

În condiţiile în care nu vom cere niciun ban de la editori, acest plan ar trebui să fie realizabil, dacă nu, ne vom mai scălda vreo 10-15 ani în mocirlă, pentru că este o mocirlă în care toată lumea se chinuie să facă ceva. Sunt nişte băieţi deştepţi care iau bani şi nu mai plătesc nicăieri şi asta-i tot.

Nu vreau să păstrez business-ul pentru mine, ci să am şi eu o parte din el

Intenţia mea este să las editurile să coaguleze piaţa şi să facem un business cum este peste tot.

Nu vreau să păstrez business-ul pentru mine, ci să am şi eu o parte din el, dar editurile trebuie să colaboreze.

Ei trebuie să concureze pe conţinutul pe care îl fac, nu pe distribuţie, distribuţia trebuie făcută de un operator logistic, care are experienţă, infrastructură, tot ce este necesar să facă acest lucru. Noi avem toate lucrurile acestea, avem nevoie de consens din partea tuturor ca să putem schimba piaţa, altfel nu se va face nimic.

Nu e normal să ai un business de 50 de milioane de euro şi să nu faci niciun profit

Nu e normal să ai un business de 50 de milioane de euro şi să nu faci nimic, să nu faci niciun profit, numai în România se poate aşa ceva. 50 de milioane de euro cumulează ambele firme şi nu faci deloc profit.

În mod normal, business-ul acesta ar trebui să producă 2-3 milioane de euro, fără să mai aibă vreun cost de investiţii de acum înainte.

Citește și:

 

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Comentarii

  • pentru D-l Dan Vasile.... firma nu poate avea credibilitate,daca jurista minteste angajatii,nu baga in seama nici macar o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila,dand dovada de incompetenta, motivand ca firma nu are bani sa plateasca...[oare cat bine ar face firmei executarea silita?] -lucrati cu oameni competenti, chiar daca nu fac parte dintre neamuri!!!
  • din pacate toti neavenitii isi dau cu parerea...
    ar trebui sa se mai scoleasca unii...ca asa poate ar avea ceva notiuni de economie...si poate si engleza ar trebui sa fie invatata...
    este o mare diferenta intre cifra de afaceri si vanzari nete...
    ce sa spui de sisteme IFERS sau alte chestii... ca oricum ne pierdem vremea...
    noroc ca la conducerea editorilor mari nu sunt niste idioti ca cei ce scriu... si acei oameni inteleg fenomenul...
    oricum pregatiti-va ca Vasile va scoate o noua bomba in mai putin de 30 zile... aviz celor carcotasi care i-au cantat prohodul ani de zile...
  • Este interesant de vazut cum a evoluat cifra de afaceri si profitabilitatea firmelor din grupul Rautakirja (aici: http://aluiann.wordpress.com/2011/04/11/exit-rautakirja/) cu mentiunea ca cifrele sunt exprimate in EUR. Ar fi si mai intesant de vazut cum s-a eficientizat aceste firme intr-un an 2010 in care cifra de afaceri a ajuns la 50% fata de anul precedent. Dupa cum se poate vedea, in anul 2009 Rautakirka a inregistrat pierderi de 6.5 milioane de EUR numai pe operatiunile de distributie.
    Oricum este o contradictie intre cifra de afaceri pe 2010 declarata in comunicatul Sanoma (18 milioane de EUR, scadere a cifrei de afaceri cu 50% fata de 2009) si ceea ce declara Domnul Dan Vasile, (creste a cifrei de afaceri in 2010 cu 15%).
  • "sarbatori fericite"........asa nenorociti ca in firma rautakirja nu am vazut........sa faci concedieri cu cateva zile inainte de sarbatorile de paste. asa conducator sa tot ai....vb aia pestele de la cap se impute. le doresc ca sfintele sarbatori pascale sa-i gaseasca asa cum i-au lasat pe toti nefericitii pe care i-au dat afara ... imi doresc sa aud ca intr-un an aceasta firma sa dea faliment.....si sunt convins(a) ca asa va fi (sa nu uitam ca este vremea acatestelor).... SARBATORI LA FEL DE FERICITE CA ALE FOSTILOR VOSTRI ANGAJATI!
  • In traducere libera editorii ar trebui sa primeasca gratis parte dintr-o gaura neagra pe care finlandezii au incercat ani de zile sa o umple cu milioane de euro. Aceasta miscare este facuta probabil cu scopul de a muta aceste datorii catre editori iar in cazul in care se va intampla ceva cu aceasta companie singurii care vor suporta datoriile vor fi editorii care au parti sociale. Inteligenta miscare...
  • Povesteste frumos Dan Vasile! Practic, soldurile clientilor (care, vezi Doamne, ar fi egale cu datoriile catre editori), sunt umflate artificial prin reture neacceptate, "pierdute", sau refuzate de masina de retur. Acestea reprezinta un procent estimat la 30% din soldurile pe care fosta Rautakirja le pretinde de la clientii sai si de aceea nu le poate incasa, pentru ca nu sunt reale. Asta inseamna ca mai mult de 3 milioane de euro "de incasat" sunt inventate.
  • Cum veti crede ca veti avea profit daca aveti un director comercial cu 2000 euro salariu? daca inmultim cu 12 luni aveti o suma frumoasa , dar sigur aveti editurile care va dau infuzie de capital.Si apoi toate rudele din firma. daca vorbim doar de contabile sefa care si-a angajat 2 baieti in defavoarea unora care sunt dati afara.
  • Datoriile de la clienti nu sunt reale la toti clientii - si vorbim de bani multi. Daca privesti ce a facut masina de retur cu softul ei se va vedea valoarea reala a datoriilor.
    In momentul de fata editurile mari finanteaza distribuitorul cu sume mari de bani.Solutia este scrisori de garantie bancara din partea noului distribuitor care nu mai are spatele acoperit si poate cadea in orice clipa cu milioane de euro datorii. Dupa cum se stie insolventa scapa firmele de datorii deci atentie.

Trimite un comentariu