Skip to main content

CAMPANIE. Cum a început Enoiu: cheliosul de la Pepsi, meciul SUA de la Brașov și un ambasador cu rău de elicopter. Despre startul publicității, cu Petre Barbu și “pionierii” domeniului.

 

Publicitate

Cine a pornit publicitatea din România? De unde au venit publicitarii de azi? Jurnalistul Petre Barbu a stat de vorbă cu pionierii publicității postdecembriste, de la fostul inginer Bogdan Enoiu (acum la McCann), la Radu Florescu (cu experiență pe Wall-Street înainte de publicitate) și Mihail Vârtosu (fost șef al UASCR - uniunea studenților comuniști, în anii 70 și funcționar în MAE în anii 90).

Paginademedia.ro susține proiectul editorial Primul an de publicitate, aflat în pregătire. Săptămânal, publicăm fragmente inedite din volumul lui Petre Barbu.

FOARTE IMPORTANT. Puteți sprijini apariția cărții prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

Intrați și susțineți un volum “despre „epoca de piatră” a publicității românești”, după cum spune autorul, AICI.

AZI: Primul contract al lui Enoiu: Pepsi la meciul România – SUA, în 91

Înainte de fragmentul cu șeful de la McCann, ce spune Petre Barbu despre volum:

“Este o carte de interviuri cu oamenii care au făcut înființat primele agenții de publicitate în România, la începutul anilor ‘90.

Până acum am realizat opt interviuri palpitante cu opt antreprenori care au înființat agenții de publicitate în România. Începuturile au fost grele, ca orice început, pline de situații neprevăzute, dramatice, dar și comice. Pentru că nimeni, atunci, nu știa publicitate în România.

Am pornit acest proiect editorial cu un singur gând: să rămână pentru generațiile viitoare ca o istorie vie a publicității românești. Dacă peste 20 de ani, un tânăr angajat într-o agenție de publicitate, un director de marketing sau un student la facultatea de comunicare se va întreba cine au fost cei care au pus temelia publicității în România, atunci va avea la dispoziție această carte."

Printre cei interveviați în această carte sunt:

Bogdan Enoiu (McCann-Erickson) – fost inginer IMGB.
Cristian Burci (Graffiti BBDO) – mic afacerist în SUA.
Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) – om de afaceri în SUA.
Mihail Vârtosu (Grey Advertsing) – fost profesor la Politehnica din București și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe.
Ioana și Ștefan Iordache (Leo Burnett) – foști ingineri.
Gabriel Faflei (Monopoly Media) – fost handbalist la Dinamo.
Adrian Drăghici (RomKU) – fost inginer pe platforma Pipera.

Bogdan Enoiu, Todan de la TVR, cheliosul de la Pepsi și americanii de la Brașov: "Habar n-aveam ce erau drepturile TV!"

Petre Barbu: Ce dorea Pepsi?
Bogdan Enoiu: Omul de la Pepsi avea un buget de 5.000 de dolari și mi-a spus: organizează meciul de fotbal România – SUA. Cum să fac, dom’le? – l-am întrebat. „Du-te la federație, eu plec în America, tu organizezi meciul!” - mi-a dat tema cheliosul de la Pepsi.

Meciul trebuia televizat. Habar n-aveam ce erau drepturile TV! Trebuia să mă duc la Todan (Ioan Todan, șeful secției Sport în TVR – nota P.B.) și la FRF, pe Vasile Conta, unde era Mircea Sandu (președintele Federației Române de Fotbal – nota P.B.)

În general, eu deschid toate ușile. Reese Palley mi-a spus că sunt super-talentat, nu există om ca tine în România! Bine, dom’le, să vedem ce valoare am!

Unde te-ai dus prima dată?
Mă duc la Todan și îi spun că avem și noi un meci, ne transmiteți meciul? „Da!” Și ne dați niște bani? – îl întreb. „Cum să vă dăm bani? După ce că vă transmitem meciul mai vreți și bani?” – îmi zice Todan. Bun, atunci pun și eu două panouri cu Pepsi în spatele porților...

În ce calitate vorbeai cu Todan, erai organizatorul meciului?
Nu știu cum am ajuns să organizez. De fapt, Reese Palley m-a mandatat: vezi că Pepsi ne dă 5.000 de dolari! Dar nu mai știu cine avea drepturile de televiziune la acel meci. Pe vremea aceea nici nu se știa ce sunt drepturile de televiziune.

Am 5.000 de dolari de la Pepsi, vreau să pun și eu două panouri la meciul de la Brașov, cu cine trebuie să vorbesc?

FRF organiza meciul?
M-am dus și la FRF să le dau banii... (Se luminează.) Asta e, dom’le! (Își amintește.) M-am dus mai întâi la federație: „Am 5.000 de dolari de la Pepsi, vreau să pun și eu două panouri la meciul de la Brașov, cu cine trebuie să vorbesc?” „Du-te la TVR!”, m-au trimis cei de la FRF, că nici ei nu știu cum se fac aceste treburi. Repet, era vara lui ’91! Și cei de la TVR mi-au spus, noi transmitem meciul, tu pune panourile!

Cum le-ai pus?
Pepsi îmi dăduse logo-ul. M-am întrebat: cum dracu’să pictez panourile lui Pepsi, că eu sunt zero la desen? (Râde.)

Ai pictat singur panourile?
Eu singur! M-am dus la Brașov și în spatele stadionului, sub Tâmpa, am găsit o firmă din asta de construcții.

Cu ce te-ai dus la Brașov, cu trenul?
Nu! M-am dus cu un Audi 80 de la Rom-KU. Era un Audi de 3.000 de dolari cumpărat de Adrian Drăghici din Olanda. Am mers cu 120 până la Brașov. Eram Dumnezeu! Îmi dăduseră și un avans de 1.000 de lei.

Pictorul fugise cu banii și mă lăsase fără panouri!

Ce le-ai spus celor de la firma de construcții?
Vorbesc cu ăia: „Am și eu niște panouri, făceți-mi și mie două panouri din placaj, uite că am și sigla!” Ei avea pe unul bărbos, care era pictor. „Cât trebuie să-ți dau?” – îl întreb. Mă înțeleg cu pictorul, care trebuia să întindă vopselele cu pistolul și-i dau niște bani în avans. Dar cu o zi înainte de meci, nu mai dădeam de bărbos! Pictorul fugise cu banii și mă lăsase fără panouri!

Și ce-ai făcut?
Pune-te, Bogdane, și dă cu pistolul de vopsit! Să mă otrăvesc acolo din cauza vaporilor de la vopsele! (Râde.) I-am convins pe ăia de la firma de construcții să stea peste program, să aducă vopselele, a ieșit un panou de tot căcatul! (Râde.)

Dar asta n-a fost totul! Ăsta de la Pepsi mi-a zis să invităm la meci și pe ambasadorul SUA la București. Ambasador era Alan Green Junior.

Am aranjat cu firma LAR, care avea sediul aici, pe colț, la Hotel București. Și aranjez cu LAR să închiriez un elicopter, cât costă, am vorbit, am plătit, gata! (Bate din palme.) Arbitrul meciului era un neamț. Eu deja mă împrietenisem cu Lăcătuș, cu Dorinel (fotbaliștii din echipa națională – nota P.B.).

Am luat bătaie cu 2 - 0, a fost o aberație să ne bată americanii, pentru că nu am jucat cu echipa cea mai bună...

După vreo 15 minute apare ambasadorul, care vomitase, pentru că îl prinsese furtuna pe drum

Ai pus până la urmă panourile?
Eu am vorbit ca ambasadorul să vină să dea lovitura de începere a meciului. Dar trecuse ora de începere și nu venea elicopterul cu ambasadorul! Mai venise și furtuna! Prefectul Fulga (Gheorghe Fulga, prefectul județului Brașov în 1991 – nota P.B.), Mircea Sandu și cu ceilalți din federația de fotbal stăteau alineați cu toții la centrul terenului ca să-l primească pe ambasador... Dar nu mai venea! (Nu se mai poate opri din râs.)

Era toată trupa acolo, dar nu venea ăla cu elicopterul. Eu mă rugam de neamțul de arbitru: dom’le, mai stai încă cinci minute! Iar cei de la TVR băgaseră altceva pe post până să înceapă meciul.

După vreo 15 minute apare ambasadorul, care vomitase, pentru că îl prinsese furtuna pe drum. Iese ambasadorul din elicopter într-un picior, nici nu vedea bine pe acolo, Fulga, ca partizanul, îi zice și el ceva pe românește, nu înțelegea nimeni nimic... (Râde Enoiu, râdem și noi, râdem cu toții.)

Eu eram peste tot, vorbeam cu unul, cu altul, vorbeam ba în englează, ba în franceză, ba ce-mi venea la gură, neamțul către ambasadorul amețit îi zicea să dea cu piciorul în minge să înceapă dracului meciul, pentru că ambasadorul credea că meciul s-a terminat!... (Râde.) Așa ceva n-ați văzut în viața voastră! A fost circ!

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Trimite un comentariu