Skip to main content

Din volumul lui Petre Barbu. Gabriel Faflei, despre începuturile publicității: “luam banii direct cu geanta”.

 

Publicitate

PARTENERIAT. “Luam banii direct cu geanta. Nu exista transferul bancar. Luam de-acasă chitanțierul cu ștampile și mă duceam la clienți”, își amintește Gabriel Faflei, unul dintre veteranii publicității din România.

“Absolut totul era încasat cash. Rupeam chitanța, luam banii și-i ziceam clientului, mâine apare, ascultă la radio”, povestește publicitarul într-un interviu cu jurnalistul Petre Barbu.

Interviul cu Gabriel Faflei va apărea în volumul Primul an de publicitate.

Gabriel Faflei a început acum 20 de ani la posturl de radio Uniplus, a lucrat apoi cu “un italian care vindea filme la TVR”, apoi a intrat în domeniul publicității outdoor, cu propria firmă, Monopoly.

FOARTE IMPORTANT. Puteți sprijini apariția cărții prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

SUSȚINEȚI VOLUMUL PRIMUL AN DE PUBLICITATE! Intrați și susțineți un volum “despre „epoca de piatră” a publicității românești”, după cum spune autorul, AICI.

Gabriel Faflei: am făcut un spot pentru un restaurant de pe Buzești în care promovam „mici la mangal"

Petre Barbu: Ce prețuri de publicitate se practicau atunci la radio?

Gabriel Faflei: Nu mai știu. Dar luam banii direct cu geanta. Nu exista transferul bancar. Luam de-acasă chitanțierul cu ștampile și mă duceam la clienți. Absolut totul era încasat cash. Rupeam chitanța, luam banii și-i ziceam clientului, mâine apare, ascultă la radio!

Gabriel Faflei: N-am să uit asta niciodată: am făcut un spot pentru un restaurant de pe Buzești în care promovam „mici la mangal”. Nici mai mult nici mai puțin, „mici la mangal”! Patronul restaurantului dorea un spot în care să apară de trei-patru ori expresia „mici la mangal”.

Și am făcut un spot haios cu Vali Andronescu, Dumnezeu să-l ierte!, în care promovam „mici la mangal”. Și l-am întrebat pe patron, cum adică, „mici la mangal”? Foarte bine, mici la mangal!, ne-a spus patronul. Eu am fost vocea în acel clip.

Am lucrat cu un italian. Vindea la TVR și filme care se difuzau după miezul nopții

După Uniplus ce-ai făcut?

Gabriel Faflei: Era tot în ’91. Printre clienții pentru care lucram se număra o agenție mică a unui italian pe nume Mimo D’Ufizzi. Nu pot să-l uit: avea un metru cincizeci înălțime și era foarte agitat. Venise în România să-i vândă Televiziunii Române, prin diverse aranjamente, filme din Italia, inclusiv filme care se difuzau după miezul nopții.

Avea tot felul de prostii de filme! Tot acest business era mascat de agenția asta de publicitate, care se numea „Euro ’90”.

Italianul mi-a spus să lucrez la agenție și să fiu omul lui de încredere. „Da, bineînțeles!” - am acceptat. În anii ’90-‘92, orice străin care venea în România să facă business era considerat Dumnezeu.

Eu mă prezentam drept translatorul său, dar nu știam o boabă de italiană

Cât timp ai stat la italian?

Gabriel Faflei: Vreo două-trei luni. Pentru că Mimo nu avea bani să-și angajeze un translator m-a luat pe mine la discuțiile cu oamenii de la TVR... (Râde.)

Eu mă prezentam drept translatorul său, dar nu știam o boabă de italiană, ci doar ghiceam ce zicea! (Râde.)

Odată, am ajuns să negociez cu Emanuel Valeriu, președintele TVR pe atunci, în limba română, dar fără să înțeleg chiar tot ce zicea Mimo! Negociam oarecum de capu’ meu! (Râde.)

Acest drum te-a condus spre outdoor?

Gabriel Faflei: Am ajuns din întâmplare la outdoor. Pe lista mea de priorități am pus marile companii de stat. Una dintre acestea era CFR.

Cum ai intrat la CFR?

Gabriel Faflei: Am bătut la ușă, eu sunt Faflei, am cea mai bună agenție independentă de publicitate din România. Celelalte agenții sunt vândute Occidentului, șansa voastră este să vă faceți reclamă cu Monopoly! (Râde.)

Și ce ți-au răspuns?

Gabriel Faflei: S-au uitat ăia la mine: despre ce vorbiți dumneavoastră? Reclamă! – le-am zis. Vă facem uniforme la nașii de pe tren, vă decorăm trenurile, vă branduim vagoane, aveam un plan întreg pus pe hârtie! L-am structurat foarte bine în acel moment. Iar ei mi-au răspuns: ce băiat deștept ești, așa o să facem! (Râde.) M-am întors la agenție și le-am spus colegilor: uite ce simplu a fost, vedeți, să stăm noi ca fraierii cu Unilever, cu Procter și cu alți străini, uite aici client, CFR-ul! (Râde.)

Și ai convins CFR-ul să-și facă reclamă?

Gabriel Faflei: M-am dus din nou la CFR și ăia care s-au uitat pe planul meu mi-au spus: extraordinar, incredibil, dar n-avem bani pentru așa ceva!... (Râde.) „Cum adică n-aveți bani? Nu vindeți milioane de bilete pe an?” . Ei mi-au spus că nu există bani de publicitate în bugetul CFR. Aveau niște bani pentru agende CFR și pixuri, la sfârșit de an. „Veniți anul viitor, când vom avea bani de publicitate în bugetul de cheltuieli!” – mi-au spus. Băi, băieți, eu nu știu ce voi face mâine, d-apoi să aștept un an! Am plecat foarte supărat, dar imediat m-am întors la ei: „Bine, n-aveți bani, dar aveți ceva de dat și pentru mine: un tren, o gară, ceva?”... (Râde în hohote.) Au râs și ei. Crede-mă, acesta era discursul în acei ani!

Interviul cu Gabriel Faflei va apărea în volumul Primul an de publicitate.

FOARTE IMPORTANT. Puteți sprijini apariția cărții prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

SUSȚINEȚI VOLUMUL PRIMUL AN DE PUBLICITATE! Intrați și susțineți un volum “despre „epoca de piatră” a publicității românești”, după cum spune autorul, AICI.

Printre cei interveviați în această carte sunt:

Bogdan Enoiu (McCann-Erickson) – fost inginer IMGB.
Cristian Burci (Graffiti BBDO) – mic afacerist în SUA.
Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) – om de afaceri în SUA.
Mihail Vârtosu (Grey Advertsing) – fost profesor la Politehnica din București și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe.
Ioana și Ștefan Iordache (Leo Burnett) – foști ingineri.
Gabriel Faflei (Monopoly Media) – fost handbalist la Dinamo.
Adrian Drăghici (RomKU) – fost inginer pe platforma Pipera.

Citește și:

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Trimite un comentariu