Academia Caţavencu îşi suspendă apariţia. "Redacţia nu este dispusă să scrie gratis, la comanda administratorului de trust"

Situaţie critică la Academia Caţavencu, săptămânal deţinut de Dan Adamescu. Redacţia anunţă că îşi suspendă activitatea pe print şi pe online. De ce?

"Redacţia Academiei Caţavencu nu este dispusă să scrie gratis, la comanda administratorului de trust, cu acordul portarului şi cu supervizarea femeii de serviciu", spune redacţia într-o poziţie trimisă Paginademedia.ro, pe care o redăm intgral în continuare.

Mesajul citează şi un mail al directorului general Adrian Rus, în care acesta răspunde la întrebările legate de întârzierile salariale: "CINE POATE CREDITA ACEASTA ACTIVITATE SI SI-O ASUMA, SA RAMINA! CINE NU, SA PLECE INSTANT! (…) ESTE ULTIMA OARA CIND MAI SPUN ACEST LUCRU! URMATOAREA DATA CIND IMI ADUCI ACEST LUCRU IN DISCUTIE (…), VA ASIGUR CA PLECATI!"

Integral, mesajul redacţiei Academia Caţavencu, trimis Paginademedia.ro:

Bucureşti, 19.06.2014: Redacţia Academiei Caţavencu nu mai are chef de glumă. Administraţia trustului de presă în care este inclusă această revistă este, ea însăşi, o poantă. O poantă bună- dacă este văzută dinafară, sau o poantă proastă, dacă este suportată dinăuntru.

Astfel, numărul care urma să apară în ziua de 23 iunie 2014 nu va mai apărea (sau cel puţin nu în această formulă editorială). De asemenea, se suspendă şi segmentul online al revistei – site şi pagina de Facebook.

Facem acest lucru pentru că ne iubim revista, cititorii şi meseria. Şi pentru că ne respectăm pe noi înşine suficient de mult, încât să nu-i lăsăm pe alţii să ne înjosească.

De ceva timp, Academia Caţavencu funcţionează într-o situaţie hilară: nu ajutată de administraţia trustului din care face parte ci, cumva, în ciuda acesteia.

Este neplăcut, dar relativ obişnuit în presă, ca salariile să nu fie încasate la timp. Însă nu e deloc firesc ca, faţă de subiectul întârzierilor salariale de luni de zile, Adrian Rus, directorul general al companiilor grupului de presă Medien Holding, să aibă următoarea poziţie, exprimată într-un e-mail, cităm:

„Daca e vorba de salarii din nou am sa v-o spun pentru ultima oara: CINE POATE CREDITA ACEASTA ACTIVITATE SI SI-O ASUMA, SA RAMINA! CINE NU, SA PLECE INSTANT! (…) ESTE ULTIMA OARA CIND MAI SPUN ACEST LUCRU! URMATOAREA DATA CIND IMI ADUCI ACEST LUCRU IN DISCUTIE (…), VA ASIGUR CA PLECATI!” (n.r.- majusculele aparţin autorului mesajului)

Putem face foarte multe lucruri pentru această revistă şi pentru cititorii ei, dar nu putem fura din portofelul soţiilor ca să putem susţine (să putem„credita”), astfel, nenumăratele şi interminabilele gafe ale celui care, chipurile, o administrează. Şi, mai cu seamă, nu putem tolera o astfel de atitudine sud-americană, de proprietar de plantaţie bananieră.

ACADEMIA CAŢAVENCU a fost şi este, încă, o revistă citită. O spun vânzările la chioşc, în creştere, până când administraţia a luat nefericita decizie de a scădea tirajul. Această creştere este o performanţă (din câte ştim, unică în trustul nostru, şi rară în presă, în general), dar este o performanţă greu de susţinut, atâta vreme cât administraţia pare să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a contrazice această tendinţă.

Să fii sunat cu trei-patru ore înaintea tipăririi revistei şi să ţi se spună că se reduce cu patru numărul paginilor acesteia, apoi, la insistenţele redactorului-şef, să se descopere că economia obţinută astfel ar fi derizorie (şi, desigur, invers proporţională cu deficitul de imagine) este încă o dovadă clară a amatorismului lăutăresc cu care se „administrează” această revistă.

De parcă n-ar fi suficient, Directorul General Adrian Rus intenţiona să inaugureze o politică editorială unică în presa românească: redacţia să-i propună vânzătorului ei de publicitate clienţi şi campanii publicitare, iar vânzătorul, la rândul său, să ofere teme de articole (generale, nu publicitare!), să judece valoarea de umor a conţinului revistei, ba chiar să aleagă coperta revistei.

În concluzie, redacţia Academiei Caţavencu nu este dispusă să scrie gratis, la comanda administratorului de trust, cu acordul portarului şi cu supervizarea femeii de serviciu.

Redacţia Academia Caţavencu