Skip to main content

Mihai Rădulescu: Forța televiziunilor pare să slăbească, pentru că ele însele se grăbesc să-și sape mormântul. Cum are TVR șansa să salveze și să se salveze

 
Mihai Rădulescu: Forța televiziunilor pare să slăbească, pentru că ele însele se grăbesc să-și sape mormântul. Cum are TVR șansa să salveze și să se salveze
Mihai Radulescu

Mihai Radulescu

Publicitate

GUEST WRITERS. "Cum de ziaristii, tocmai cei cu responsabilitati uriase in formarea opiniei, sunt printre primii care-si justifica atat de senin abandonarea meseriei?, se întreabă jurnalistul TVR Mihai Rădulescu într-o analiză pentru Paginademedia.ro.

"Ma indoiesc ca un simplu angajat de la vulcanizare, de pilda, nu va strange cum trebuie suruburile de la roata, pentru ca asa i-a zis seful: sa n-o faca, altfel il da afara! Nu cred l-ar lasa sufletul, stiind ca masina respectiva ar ucide pe cineva maine. Dar uciderea meseriei, a constiintei civice si, pe termen lung, intoxicarea societatii nu sunt la fel de evidente?", scrie ziaristul într-un text pe care îl publicăm în secțiunea Guest Writers.

Mihai Rădulescu face o analiză argumentată, acidă, a pieței de televiziune și a Televiziunii publice, cu toate păcatele și meritele ei. "Fiecare formatiune politica a irosit, cand i-a venit randul la putere, sansa de a vedea in Televiziunea Romana altceva decat o sursa de profit electoral sau personal", notează el. Sunt însă toate premisele ca TVR să se salveze, dar să și salveze piața media. Cum așa?

Mihai Rădulescu, pentru Paginademedia.ro:

"Dincolo de rolul sau strategic in situatii speciale, TVR este singura institutie care isi poate permite „luxul” de a rezista la presiunea derizoriului si a senzationalismului, de a informa, distra si culturaliza fara a fi prizoniera audientei cu orice pret.

Forta televiziunilor pare sa slabeasca, pentru ca ele insele se grabesc sa-si sape mormantul. Se decredibilizeaza pe zi ce trece. Unele au plecat steagul in fata comenzilor politice, altele in fata vulgarului si divertismentului ieftin.

Paradoxal, TVR se afla acum in cea mai buna pozitie de a fi salvata si de a da semnalul salvarii pietei de televiziune.  Are resurse, are oameni si – important – regulamente care-i apara pe oameni. Pot apela, de pilda, la clauza de constiinta pentru a refuza comenzi politice sau acte de cenzura.

In aceste zile, in TVR se desfasoara o ancheta cu privire la lipsa protestelor din 14 noiembrie in Telejurnalul principal al zilei, de pe TVR1. Nu la fel se intampla in acele televiziuni in care, de exemplu, cameramanul filma de la capatul cozii catre spate, pentru ca reporterul sa spuna ca nu mai sunt romani la sectiile de votare din strainatate... Nu stiu daca pe angajatii din respectivele posturi tv respectivi ii apara altceva decat propriul sistem de valori. Daca n-ar fi dat curs manipularii, ramaneau fara slujba. Si au rate, au copii..."

"Înainte de toate, se impune conectarea la ceea ce doreste publicul de la o televiziune publica. Asezarea cu fata catre cetatean si nu catre politicieni – doar astfel isi va intoarce si cetateanul fata catre noi", notează Mihai Rădulescu.

Din articolul lui Mihai Rădulescu pentru Paginademedia.ro:

 - Cu datorii impovaratoare si cu un declin constant in audiente si calitate, cu numeroase decizii manageriale proaste si inconsecventa editoriala, cu permanente rafuieli interne si - peste toate - cu nelipsitul reflex de obedienta fata de puterea politica a zilei, postul public s-a deplasat spre periferia interesului general. A ajuns sa piarda si ceea ce altadata parea de neconceput: dezbaterea finala intre candidatii la Presedintie

- Dragi prieteni, nu-i ajutati deloc pe cei – multi, putini - care continua sa-si faca meseria corect in TVR, daca–i bagati in aceeasi oala cu oamenii interesului propriu si de partid. La Televiziunea Romana presteaza jurnalisti veritabili si acizi precum Moise Guran si Dragos Patraru, profesionisti ca Iuliana Tudor, Catalin Stefanescu, si lista poate continua. La TVR muncesc cu onestitate multi dintre colegii mei de la Stiri, care coordoneaza, relateaza, redacteaza, monteaza sau filmeaza cu pasiune.

Ce vina au toti acestia pentru rusinea ca, prin decizii care nu le apartin, lumea sa perceapa din nou TVR ca o institutia servila, oarba la protestele antiguvernamentale, asa cum a fost in anii 90?

- Nu ma astept la intelegere din partea colegilor din televiziunile private. (…) Nu pot conta nici pe intelegerea telespectatorului. Cred insa ca semnalul mobilizarii poate sa vina – asa cum a demonstrat-o deja presiunea publica dintre cele doua tururi de scrutin – dinspre societatea civila, de la sefii organizatiilor neguvernamentale sau de la liderii de opinie de pe retelele de socializare.

- O solutie ar fi ca noul presedinte Klaus Iohannis sa-si asume acest obiectiv pe lista de prioritati si sa medieze o intelegere parlamentara care sa produca o noua lege de functionare a TVR, atat de necesara, bazata pe experienta de pana ieri si in acord cu timpurile de azi.

- E nevoie de credibilizarea si profesionalizarea TVR, iar aceasta nu se poate face prin cosmetizari stravezii si taieri contabile sau de personal.

Articolul complet scris de Mihai Rădulescu la invitația Paginademedia.ro:

Apel către societatea civilă: presiune publică pentru salvarea TVR!

S-au rupt zagazurile, s-a creat o efervescenta pe zona actiunii civice cum n-a mai fost de mult. Curg scrisorile deschise si demersurile publice catre beneficiarul votului popular din 16 noiembrie. Oameni simpli si intelectuali de marca reclama acelasi lucru: schimbarea radicala a modului de a face politica in Romania, punerea sa in acord cu asteptarile cetatenilor. Se solicita, implicit, reformarea unor institutii fundamentale pentru buna functionare a unei societati democratice: serviciile speciale, Avocatul Poporului, CNA samd

Ma mancau si pe mine degetele, observand ca lipseste o piesa importanta din mai toate aceste liste de prioritati. Lipseste TVR, o institutie care este prin definitie un serviciu public de interes national. Poate ca as fi rezistat tentatiei unei pledoarii pentru salvarea TVR, dupa ce fiecare formatiune politica a irosit, cand i-a venit randul la putere, sansa de a vedea in Televiziunea Romana altceva decat o sursa de profit electoral sau personal. Desi incurajat de uriasul orizont de asteptare generat de rezultatul alegerilor prezidentiale, ezitam inca.

M-a convins recentul text publicat de Brandusa Armanca in Revista 22. Se spune acolo ca, printre alte posturi tv, TVR “a ignorat complet” protestele neguvernamentale din 14 noiembrie. Cu toata stima pentru fosta mea colega, cu care am impartit si bune si rele, de asta data i-a scapat o inexactitate. Realitatea o puteti vedea aici – imagini de la manifestatii chiar in deschiderea editiei si un material amplu pe la 22.20.

De altfel, chiar Brandusa Armanca semnase o monitorizare pe Hotnews.ro, pe 15 noiembrie (vezi aici) in care observa ca protestele au lipsit din Jurnalul de la 20.00, de pe TVR1, nu si din principalul buletin informativ de pe TVR 2, Ora de Stiri, de la 22.00.

Ce s-a intamplat, asadar, incat pana si o profesionista ca Brandusa Armanca sa nu mai fie preocupata de nuante si sa aplice TVR, in ansamblul sau, o stampila atat de necrutatoare? Raspunsul e simplu si dureros.

Nimeni nu pare să mai aibă răbdare cu TVR

Nimeni nu pare sa mai aiba rabdare cu TVR. Atacurile vin valuri, de la prieteni si neprieteni. Motive sunt destule, fie si la o monitorizare superficiala a opiniilor despre subiect. Cu datorii impovaratoare si cu un declin constant in audiente si calitate, cu numeroase decizii manageriale proaste si inconsecventa editoriala, cu permanente rafuieli interne si - peste toate - cu nelipsitul reflex de obedienta fata de puterea politica a zilei, postul public s-a deplasat spre periferia interesului general.

Extrem de semnificativ, a ajuns sa piarda si ceea ce altadata parea de neconceput: dezbaterea finala intre candidatii la Presedintie. Pe toate vocile posibile - public, breasla, politicieni, societate civila – se critica neobosit “TVR- ul aservit si inutil, pe banii nostri”. Putini mai vorbesc despre reformarea sa, tot mai multi despre desfiintarea sa.

Nu ma astept la intelegere din partea colegilor din televiziunile private. Criza a accentuat competitia dura din mass-media, iar orice punct de rating pierdut de TVR poate insemna unul castigat de ei. In plus, TVR e victima ideala: incaseaza si nu riposteaza. Defensiva, lipsa de reactie pare sa fie politica institutionala chiar si atunci cand inchizitorii sunt doar niste farisei tip Turcescu - omul care dadea lectii de deontologie in dreapta si-n stanga, avand ca tinta preferata TVR, din cea mai nepotrivita pozitie pentru un jurnalist: aceea de activist politic declarat si cu un ditamai scheletul in dulap.

Nu pot conta nici pe intelegerea telespectatorului. Cat de mari ar fi derapajele din televiziunile private, va fi intotdeauna mult mai necrutator cu TVR – cu argumentul ca o sustine financiar, prin plata taxei. „Maria Sa, publicul” iti va spune, pe drept cuvant, ca nu vrea sa cotizeze atunci cand primeste programe slabe sau pentru a umple buzunarele unor sefi care se evidentiaza doar prin proptele politice. Si ca nu vrea sa gireze deciziile proaste, mai ales ca aproape niciodata nu e consultat, nu e intrebat ce doreste sa vada la televiziunea nationala.

Indraznesc sa sper, macar in al 12-lea ceas, in intelepciunea liderilor societatii civile.

Dragi prieteni, nu-i ajutati deloc pe cei – multi, putini - care continua sa-si faca meseria corect in TVR, daca–i bagati in aceeasi oala cu oamenii interesului propriu si de partid. La Televiziunea Romana presteaza jurnalisti veritabili si acizi precum Moise Guran si Dragos Patraru, profesionisti ca Iuliana Tudor, Catalin Stefanescu, si lista poate continua.

La TVR muncesc cu onestitate multi dintre colegii mei de la Stiri, care coordoneaza, relateaza, redacteaza , monteaza sau filmeaza cu pasiune. Oameni ca Alexandru Costache, care prin munca lor au reusit sa schimbe ceva in tara asta – vezi cazul Caltabosul, recent revenit in atentia publica, prin procesul pierdut de ministrul condamnat.

Nume sonore pe care sigur le nedreptatesc nepomenindu-le aici, dar si nume care ar fi putut ajunge sonore in conditiile unor politici coerente si consecvente de promovare profesionala. Ce vina au toti acestia pentru rusinea ca, prin decizii care nu le apartin, lumea sa perceapa din nou TVR ca o institutia servila, oarba la protestele antiguvernamentale, asa cum a fost in anii 90?

Ce ar trebui sa faca ei ? Sa se revolte ? Unii au mai facut-o, au obtinut ceva efecte pe termen scurt. Apoi sistemul a adus in functii de decizie alte personaje toxice. Sa plece ? Unii au facut-o si p-asta, cei mai multi performand acolo unde s-au dus. S-a dovedit astfel, daca mai era nevoie, ca problema TVR nu e ca ar avea oameni prost pregatiti, asa cum sustin diversi critici de ocazie. Declinul sau se explica prin aceea ca, in majoritatea anilor din urma, oamenii au fost condusi prost, din cauza unui sistem care favorizeaza instalarea la butoane a obedientei politice, in dauna verticalitatii profesionale.

Dar aceasta nu mai e problema oamenilor de valoare care au plecat din TVR. Ci a celor care au ales sa ramana, convinsi ca daca isi pot face meseria, chiar si punctual, limiteaza cumva proportiile raului general. Pentru ei, schimbarea unui sefulet cu altul aproape ca nu le mai spune nimic. Esentiala e reforma radicala a sistemului, restetarea cadrului pe care e asezata televiziunea publica.

Aici ar avea nevoie, intr-adevar, de ajutor din afara. Exista, insa, din pacate si la persoane bine intentionate, un anumit confort de a indrepta degetul catre un vinovat colectiv – in speta TVR – acolo unde exista clare responsabilitati individuale. Riscul este enorm: alimentarea unui curent de opinie deopotriva steril si facil: cand ceva nu merge bine, hai sa-l desfiintam!

E vital sa intarim televiziunea publica, dar nu e cazul ca - dupa modelul Vantu - sa ne autoexcludem din aceasta operatiune

In logica asta, de ce sa nu „radem” si celelalalte institutii-problema: CNA, Avocatul Poporului etc? Doar si ele mananca bani publici... De ce nu mergem si mai departe, la insusi statul-problema ? „Avem un stat slab si moguli puternici”, ii spunea Catalin Tolontan lui Sorin Ovidiu Vantu, in urma cu ani buni. Replica lui SOV a facut deja istorie: „intariti-va statul !”

Da, e vital sa intarim televiziunea publica, dar nu e cazul ca - dupa modelul Vantu - sa ne autoexcludem din aceasta operatiune. Nici unii, nici altii – din interiorul sau din afara TVR. Cred insa ca semnalul mobilizarii poate sa vina – asa cum a demonstrat-o deja presiunea publica dintre cele doua tururi de scrutin – dinspre societatea civila, de la sefii organizatiilor neguvernamentale sau de la liderii de opinie de pe retelele de socializare.

Impreuna, putem incerca sa convingem clasa politica sa intareasca TVR, s-o reformeze si s-o credibilizeze. De fapt, s-o elibereze. Argumente sunt destule.
Nu e Romania tara care a inventat televiziunea publica. Daca in toate tarile UE aceasta constituie un pilon nelipsit din arhitectura democratica, nu cred ca Romania ar trebui sa fie originala. Dincolo de rolul sau strategic in situatii speciale, TVR este singura institutie care isi poate permite „luxul” de a rezista la presiunea derizoriului si a senzationalismului, de a informa, distra si culturaliza fara a fi prizoniera audientei cu orice pret.

Forta televiziunilor pare sa slabeasca, pentru ca ele insele se grabesc sa-si sape mormantul

Paradoxal, TVR se afla acum in cea mai buna pozitie de a fi salvata si de a da semnalul salvarii pietei de televiziune. Nu mai e un secret pentru nimeni nivelul extrem de scazut la care a ajuns increderea romanilor in televiziuni. Recentele alegeri au demonstrat-o din plin. Nu confruntarile televizate dintre candidati au contat, si nici manipularile grosolane la care s-au pretat unele canale. Decisive au fost comunicarea pe retele sociale si mobilizarea din strada.

Forta televiziunilor pare sa slabeasca, pentru ca ele insele se grabesc sa-si sape mormantul. Se decredibilizeaza pe zi ce trece. Unele au plecat steagul in fata comenzilor politice, altele in fata vulgarului si divertismentului ieftin. Nu cad si eu in aceeasi eroare de a considera ca toate posturile tv si-au abandonat meseria. Mai rezista cateva. Si primul exemplu de decenta jurnalistica este Digi 24. Si mai rezista cativa. Emil Hurezeanu ar putea fi, iarasi, una dintre dovezile incontestabile.

TVR este, spuneam, in cea mai buna pozitie... Are resurse, are oameni si – important – regulamente care-i apara pe oameni. Pot apela, de pilda, la clauza de constiinta pentru a refuza comenzi politice sau acte de cenzura. Putin s-au prevalat, insa, de aceste drepturi , chiar daca nu riscau vreo sanctiune. E drept, nu puteau spera sa mai ajunga sefi sau favoritii sefilor. Au fost marginalizati, mutati dintr-un loc in altul, dar – esential – nu si-au pierdut slujbele.

Greu de inteles, in aceste conditii, usurinta cu care multi cedeaza, fac compromisuri grave, iau decizii dupa cum bate vantul puterii. Sunt imbatati de succesul de moment si nu mai vad cum, prin directa lor contributie, institutia in care lucreaza devine tot mai putin credibila si relevanta. Si ei, odata cu ea.

Ma indoiesc ca un simplu angajat de la vulcanizare, de pilda, nu va strange cum trebuie suruburile de la roata, pentru ca asa i-a zis seful: sa n-o faca, altfel il da afara!

In aceste zile, in TVR se desfasoara o ancheta cu privire la lipsa protestelor din 14 noiembrie in Telejurnalul principal al zilei, de pe TVR1. Nu la fel se intampla in acele televiziuni in care, de exemplu, cameramanul filma de la capatul cozii catre spate, pentru ca reporterul sa spuna ca nu mai sunt romani la sectiile de votare din strainatate... Nu stiu daca pe angajatii din respectivele posturi tv respectivi ii apara altceva decat propriul sistem de valori. Daca n-ar fi dat curs manipularii, ramaneau fara slujba. Si au rate, au copii... Sunt explicatiile pe care le auzim mereu de la acesti oameni invinsi sau nascuti invinsi.

Paranteza. Nu inteleg, din mai multe motive. Cum de ziaristii, tocmai cei cu responsabilitati uriase in formarea opiniei, sunt printre primii care-si justifica atat de senin abandonarea meseriei? Ma indoiesc ca un simplu angajat de la vulcanizare, de pilda, nu va strange cum trebuie suruburile de la roata, pentru ca asa i-a zis seful: sa n-o faca, altfel il da afara! Nu cred l-ar lasa sufletul, stiind ca masina respectiva ar ucide pe cineva maine. Dar uciderea meseriei, a constiintei civice si, pe termen lung, intoxicarea societatii nu sunt la fel de evidente ?

Inca o data, greu de inteles. Sa-ti vinzi constiinta, cu riscuri marunte si uneori chiar pentru avantaje marunte, cand altii nu si-o vand cu pretul vietii? Degeaba relatam despre sacrificii precum cel al lui Gheorghe Ursu, daca nu intelegem nimic din ele. Poate ca de asta, de forta sa, depinde performanta unui popor. Poate ca o explicatie e cea data de Lucian Boia, in ultimul sau volum: „ cei mai multi dintre romani, cu handicapul lor cultural, s-au dovedit a fi o pasta moale, la discretia modelatorului comunist”. Ma gandesc ca ar fi trebuit clonat maestrul Ion Cristoiu, cu spiritul sau de Gica – contra, mereu dispus sa sara din barca puterii de indata ce aceasta e lansata la apa, plina cu lingai si oportunisti, si sa inoate impotriva curentului.

Apoi, argumentul copiilor... Sunt oare ei fericiti sa-si vada parintii scaldandu-se in minciuna si impostura? Cred parintii ca vor avea parte de respectul lor? Si ce viitor le ofera? Fara repere morale, fara bucuria unei profesii oneste? Multi dintre cei intrati in presa imediat dupa 89 au facut-o cu entuziasm sincer, din nevoia de exprimare libera si dragoste de presa. Multi au fost , putini au ramas; astazi, pentru un salariu peste medie repeta fara scrupule, zi de zi, ca albul e negru si invers, dupa comanda patronului mai mult sau mai putin politic. Ori pentru promisiunea unei demnitati publice sau a vreunei sinecuri.

Revenind... Dupa demonstratia de forta a societatii civile, ne aflam intr-un moment propice pentru a incerca reformarea TVR. S-a dovedit ca se poate. Sub presiune publica, puterea si opozitia au ingropat rapid controversatul proiect de lege al amnistiei. De ce n-ar reusi sa si construiasca impreuna? De ce n-ar incepe cu TVR?

Se impune asezarea cu fata catre cetatean si nu catre politicieni – doar astfel isi va intoarce si cetateanul fata catre noi

O solutie ar fi ca noul presedinte Klaus Iohannis sa-si asume acest obiectiv pe lista de prioritati si sa medieze o intelegere parlamentara care sa produca o noua lege de functionare a TVR, atat de necesara, bazata pe experienta de pana ieri si in acord cu timpurile de azi. Nu se porneste de la zero. Exista initiative legislative cu solutii viabile: deschiderea Consiliului de Administratie catre societatea civila, criterii stricte pentru membrii Consiliului, separarea functiilor de Presedinte si Director General, criterii de performanta pentru manageri samd Exista concluzii si recomandari bine fundamentate intr-un recent raport al Curtii de Conturi, tinut inca – din motive inexplicabile – la sertar. Exista experienta televiziunilor publice performante din alte tari europene.

E nevoie de credibilizarea si profesionalizarea TVR, iar aceasta nu se poate face prin cosmetizari stravezii si taieri contabile sau de personal. Fara o transformare radicala de sistem, se poate obtine cel mult o institutie mai putin costisitoare, dar in niciun caz mai performanta, corespunzatoare misiunii sale publice. E nevoie de o regandire din temelii a institutiei, de incurajarea profesionistilor, a initiativei, a curajului.

Se impune, practic, descatusarea TVR. Eliberarea de amatorism, de interesele meschine ale sefilor, de proasta gestiune, de cumetrii. Sunt necesare investitii serioase in tehnica si in oameni, care sa-i conecteze la tot ce se intampla nou in lume (vezi convergenta media, de pilda). Dar, inainte de toate, se impune conectarea la ceea ce doreste publicul de la o televiziune publica. Asezarea cu fata catre cetatean si nu catre politicieni – doar astfel isi va intoarce si cetateanul fata catre noi.

Ne-am luat tara inapoi ramane doar o iluzie, daca nu ne recuperam si institutiile care ii asigura sanatatea

TVR nu poate continua ca pana acum, in deriva aproape constanta, la mana unor interese de grup sau de partid. Criza poate fi oprita doar printr-o mobilizare larga. E nevoie de dezbateri, de implicarea specialistilor in media si a organizatiilor guvernamentale, e nevoie de presiune publica pentru a-i convinge pe politicieni sa renunte la a mai exploata in folos propriu „gaina cu oua de aur”. In primul rand pentru ca ouale nu prea mai sunt de aur... Apoi, pentru ca doar asa vor crea premisele ca acestea sa devina din nou de aur, in beneficiul publicului si nu doar al politicului aflat vremelnic la putere.

Reprezentantii clasei politice ne datoreaza tururor asta, in primul rand telespectatorilor, oamenilor care i-au ales. Principala vina politicienilor le apartine, care n-au facut decat sa schimbe conducerile la 2-3 ani, fara sa fie interesati de valoare si performanta profesionala.

Ne-am luat tara inapoi ramane doar o iluzie, cel mult un slogan mobilizator, daca nu ne recuperam si institutiile care ii asigura sanatatea. E o fereastra de oportunitate pe care cine stie daca o vom mai avea vreodata. Se poate. Sau macar putem spera ca se poate.
Mihai Radulescu, jurnalist TVR

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • TVR nu are nici o sansa sa se salveze, ca oricum nu sa salvat vreodata de la ceva. TVR-ul este pe moarte, in FALIMENT, DATORII NEPLATITE, si de faptul cum TOATE LUMEA URASTE TVR-ul, mai ales eu desigur, din cauza ca nu produce nimic si ca iroseste Banii dati din Taxa Radio-TV. eu zic ca TVR-ul sa fie DESFIINTAT si sa se duca in MORMANT odata ca vremea TVR-ului a trecut cu multi ani in urma, si acum TVR-ul este doar un ZOMBI care refuza sa moara.
  • Decat sa ne tii "teorii" ai face mai bine sa chemi DNA-ul sa-i ancheteze pe toti, de la Tudor Giurgiu incoace + esaloanele 2 si 3. Ne intalnim pe holuri cu Titi Dinca si Sorin Burte(cei mai mari combinatori) si nici gura nu le miroase. Ce televiziune performanta sa faci cu astia si cu Amza si Irina Radu?
  • TVR are posibilitatea sa ramana "crucisatorul" televiziunilor cu acoperire nationala, prin emisiuni impartiale si profesioniste, pe subiecte esentiale la nivel local si global. La fel ca marile televiziuni publice europene (TV1-5 din Fr; TVE; RAI; MTV - Hu etc.)
  • Tema de meditatie...."uciderea meseriei, a constiintei civice dupa cum bate vantul puterii"... Profund mesaj, domnule Radulescu! Si universal valabil.
  • Misulica, dElirezi. Cum e Dragos Patraru????? Jurnalist autentic si acid? Cum e Cristoiu? Vai de capul tau, Misulica! Si eu care incepusem sa te laud pentru Ora de stiri.

Trimite un comentariu