Skip to main content

VIDEO. Radu Banciu (1): Dacă Tolontan era un om obișnuit, nu m-ar fi acceptat. La Eurosport am ajuns pentru că Naum nu putea merge la baie. Naum și Tolontan sunt singurii ziariști de la care am avut de învățat

 

Radu Banciu 1

Publicitate

VIDEO. "Pe Cătălin Tolontan l-am cucerit chiar cu asta, că i-am spus că nu știu să fac nimic", a povestit despre începuturile în presă Radu Banciu, invitat la Interviurile PaginademediaTV.

Banciu a povestit cum s-a angajat la Pro Sport, cum a ajuns să comenteze la Eurosport (pentru că Radu Naum nu putea ajunge la baie), dar și momente amuzante de la comentariile pe care le făcea la Cupa Africii.

"Cătălin Tolontan și Radu Naum au fost singurii ziariști de la care am avut de învățat în presă. Singurii de la care am avut ceva de luat și de la care cred că mai iau și astăzi", a spus Banciu. De ce, în interviu.

Paginademedia.ro vă prezintă, în câteva părți, interviul video acordat Paginademedia.ro de Radu Banciu.

Despre Tolontan, despre Radu Naum și despre cum s-a angajat Radu Banciu:

  • "Eu m-am dus la ProSport pentru că îl simțisem pe Cătălin Tolontan, stiam ce scrie, dacă el nu era acolo eu nu m-aș fi dus niciodată în presa scrisă".
  • Pe Cătălin Tolontan l-am cucerit chiar cu asta, că i-am spus că nu știu să fac nimic. El m-a întrebat: "domne', ați publicat ceva? Știți să scrieți la computer?" Nu, la 4-5 întrebări, i-am răspuns cu nu. La toate întrebările i-am răspuns cu NU. El a spus "mi se pare interesant". "Chiar nimic să nu știți, e ceva...". Dacă Tolontan era un om obișnuit nu m-ar fi acceptat.
  • Eu nu eram pregătit în momentul ăla să scriu la ziar, dar el mi-a dat șansa asta atunci. La ziar, discutiile erau imense, a cui pilă sunt: Sârbu, Ioanițoaia, Janine sau Tolontan. Erau patru variante și colegii mei pe la cârciuni seara și puneau mize, cum se pune azi la pariuri, "băi, a cui pilă este ăsta?
  • Tolontan avea o riguriozitate, se simțea în el modul în care de pe o zi pe alta se strunea de pe o zi pe alta, își impunea niște reguli. N-am văzut așa ceva niciodată, el era singurul care se putea modela, era singurul om care se putea schimba în funcție de necesitățile momentului. El a fost întotdeauna un om al timpului de la presa aia deșănțată pe care o făceai din entuziasm, a ajuns mare manager, buchisea, avea oameni în spate, responsabilități. El și-a schimbat stilul de scris, le-a făcut pe toate numai ca să intre în concordanță cu timpul lui, ceea ce nu a reușit niciun alt jurnalist în această perioadă.
  • De la Naum luai debitul ăsta, fluența, anumite replici, ticuri de limbaj. Asta m-a fascinat, plus că avea în spate o cultură, putea să vorbească despre Debarcarea din Normadia opt ore pe zi, putea să vorbească despre Hitler, despre oricine. O chestiune de genul aceasta este, evident, obligatorie într-o meserie ca asta.

Interviul a fost filmat în studioul Mindopoly

VIDEO. Radu Banciu: Cum l-a convins pe Tolontan să-l angajeze. Dacă era un om obișnuit, Tolontan nu mă angajat

Cum a ajuns Radu Banciu la Eurosport:

  • Aveam să ajung printr-o invitație absolut stupidă a lui Radu Naum, care nu putea să facă pipi în timpul transmisiilor, așa erau de lungi. Se ducea până la toaletă, dar nu mai apuca să se întoarcă, începea transmisia. Și atunci, el i-a spus Doinei Stănescu: "Nu se mai poate, în condițiile astea n-am cum să mă piș, transmisia dura șapte ore. Îmi trebuie cineva". Și, atunci, Doina a întrebat "Cine, unul care să te ajute să faci pipi?". Naum a răsuns "Da, sau unul care să mă ajute să-mi deschidă calea până mă întorc eu și până mă închei la șliț".
  • Ăsta era motivul real, Naum vorbea oricum tot spațiul de emisie, n-avea nevoie de nimeni. Aveam să-l cunosc ... De fapt, ăștia au fost singurii ziariști de la care am avut de învățat în presă: Cătălin Tolontan și Radu Naum. Singurii de la care am avut ceva de luat și de la care cred că mai iau și astăzi.

VIDEO. Radu Banciu: Am ajuns la Eurosport pentru că Radu Naum nu putea ajunge la baie.

Comentarii amuzante și incidente diplomatice la Cupa Africii:

  • Ajunsesem la un moment dat la niște comentarii cu Emil Grădinescu fascinante, îi povesteam despre media de viață. Daca ai depășit 32 de ani în Sudan ai trăit peste medie. Și, la un moment dat, țin minte că am avut un meci în care a căzut unul din Sudan lat în careu, dar absolut ca mortu' și ne-am uitat repede pe fișă și avea 32 de ani. I-am zis lui Grădinescu: "A murit. A murit, tată!". Ăia au venit de pe margine medicii și am văzut că îi luau lanțul de la gât, probabil asta ca să-i facă vreun masaj. Eu am zis: "E clar, tată! Îi scot bijuteriile să-l îngroape".
  • Și astăzi dacă urmărești Cupa Africii o să vezi că se vorbea aiurea, de plantații de cacao, de crocodili, lucruri care până la mine nu existau, astea au fost aduse de mine, dintr-un prea plin al senzațiilor, al entuziasmului, al imaginației. Pe undeva aceste lucururi vin și din felul în care face comentariu Naum.
  • Au fost reacții și am avut de la Ambasada Egiptului de la Paris o reclamație. Redactorul șef de la Eurosport a fost chemat să dea cu subsemnatul într-o ședință pentru că Franța trata cu mare seriozitate astfel de probleme, mai ales că Egiptul este o țară arabă.
  • L-au chemat pe redactorul-șef, a doua zi s-a urcat în avion dimineața, s-a dus trei ore la Paris, la sediul Eurosport din Paris. E adevărat, omu' era bine pregătit, era și spiritual, am înțeles că le-a și povestit ălora cu Ceaușescu, de unde venim noi, că e firesc ca noi să comparăm un dictator ca Mubarak cu Ceaușescu, noi asta făceam.

VIDEO. Radu Banciu: Cum se comenta Cupa Africii. Au fost probleme cu Ambasada Egiptului

Vezi toate părțile interviului VIDEO cu Radu Banciu:

Radu Banciu (1): Dacă Tolontan era un om obișnuit, nu m-ar fi acceptat. La Eurosport am ajuns pentru că Naum nu putea merge la baie. Naum și Tolontan sunt singurii ziariști de la care am avut de învățat

Radu Banciu (2): Mircea Badea nu a fost o găselniță, a fost un petec. Chiar înainte să am emisiunea, Badea mă copia fără să știe. Despre limbajul din emisiune: “mi-l asum”

Radu Banciu (3): Eu n-am probleme acasă, n-am probleme nicăieri. Dacă toți ar fi ca mine, ar fi fabulos. Brandul Radu Banciu e mai puternic ca B1.

Transcrierea integrală a fragmentului:

Petrișor Obae: Te-ai dus la Tolontan, i-ai spus "ăsta sunt, asta pot să fac" și i-ai spus că vrei să scrii la ziarul pe care îl conducea. Cum l-ai convis să te angajeze?
Radu Banciu: Cred că nu a mai făcut nimeni asta și cu atât mai puțin la Pro sport-ul ăla, acolo scria Ioan Chirilă, acolo scria Fănuș Neagu, Adrian Păunescu, Radu Cosașu. Nu era loc să vii de nicăieri. Bine, să-ți spun ceva, eu m-am dus la ProSport pentru că îl simțisem pe Cătălin Tolontan, stiam ce scrie, dacă el nu era acolo eu nu m-aș fi dus niciodată în presa scrisă pentru că la celelalte ziare de sport nu-mi placeau ce scriu, iar în alt domeniu nu aveai cum să intri.

Nu puteai să te duci în televiziune, în televiziune nu se intra pe nimic. Pe Cătălin Tolontan l-am cucerit chiar cu asta, că i-am spus că nu știu să fac nimic. El m-a întrebat: "domne', ați publicat ceva? Știți să scrieți la computer?" Nu, la 4-5 întrebări, i-am răspuns cu nu. La toate întrebările i-am răspuns cu NU. El a spus "mi se pare interesant". "Chiar nimic să nu știți, e ceva...". M-a trimis la două meciuri în București, sa fac o cronică. Am fost la un meci cu Dinamo, am făcut o cronică, i-a plăcut . Tolontan a spus: "e bună cronica, s-ar putea să n-o fi scris dumneavoastră. Te mai trimit la un meci, dacă mai ai timp". Eu am zis: "sigur, mă mai duc".

Am mai făcut o cronică și după aceea mi-a zis "ok, te luăm o lună în probe, să înveți și tu să lucrezi la computer, sa dai print s.a. O să vezi la ăștia din jur, o să te ajute ei". Evident că nu m-a ajutat nimeni, evident că după o luna nu știam să deschid calculatorul, evident că după o lună nu mă încadram în stilul ziarului, care era sacadat. Nu eram eu primul scriitor în devenire care nu știa să facă o știre. E greu să intri dintr-un domeniul literar într-unul ziaristic. El și-a dat seama că după o lună eu nu sunt pregatit.

Dacă Tolontan era un om obișnuit nu m-ar fi acceptat. Eu nu eram pregătit în momentul ăla să scriu la ziar, dar el mi-a dat șansa asta atunci... Disputele au fost uriașe la ziar, discutiile erau imense, a cui pilă sunt: Sârbu, Ioanițoaia, Jeanin sau Tolontan. Erau patru variante și colegii mei pe la cârciuni seara și puneau mize, cum se pune azi la pariuri, "băi, a cui pilă este ăsta?". Pe ce considerente să intrii când nu știai, practic, să faci nimic?

Vreau să spun că, totuși, după acea nereușită de o lună, în care nu m-am înțeles cu colegii, în care n-am învățat să scriu, în care știam să deschid computerul, la un an distanță, am coordonat, alături de Răzvan Codorean primul almanah din istoria ProSport, ediția '98. Cam asta a fost evoluția într-un an. Eu, la un an de zile, din redacția aia care avea aproape 100 de oameni am fost aleși doi, eu și cu Răvan Codorean, să coordonăm, nu să facem corectură sau să ne uităm peste pagini, să coordonăm toate textele oamenilor care scriau în acel almanah. După un an de zile, Tolontan nu numai că a avut dreptate, dar cred că i-a părut și rău.

De ce zici că poate i-a părut rău?
Pentru că lucrurile se complicaseră, eraa greu să mă mai dea afară, nu mai devenisem un om comod în redacție, aveam și eu o anumită personalitate, era deja greu de gestionat. I-a părut rău în sensul că, gata, intrasem deja în breasla asta, aveam deja un an. N-am fost un om atât de comod, evident că avea și motive pentru care se bucura, dar vreau să spun că așa am simțit eu. N-a fost o chestiune atât de simplă, era altfel presa atunci, era redacția vulcanică, erau toată ziua conflicte ...

E adevărat, am plecat repede, am stat aproape doi ani, și apoi nu ne-am mai intersectat niciodată. Apoi am plecat la Gazeta Sporturilor, erau vremuri destul de complicate. EU când am plecat deja se alterase mare unitate de grup a ziarului ProSport. Începeau primele disponibilizări, se mârâia, salariile nu mai creșteau, eram tot la 200 de dolari sârbești, care erau adaptați la inflația momentului. Ăla a fost un moment util pentru mine.

Toate alegerile făcute ulterior în această meserie, deși păreu stupide și pe toată lumea pe care am întrebat mi-a spus să fac exact invers, eu am facut exact ceea ce părea greșit, ce nu mi s-a spus și, în final, s-a dovedit câștigătoare alegerea mea.

Ai știut sau ai făcut asta dintr-o oarecare inconștiență?
N-aveam cum să știu, mai ales că era la liziera anilor 2000, n-aveai de unde ști ce-ți aduce ziua de mâine. M-am dus la Gazeta Sporturilor ca sa scriu editoriale, ceea ce nu făceam la ProSport, pentru că n-aș fi putut, probabil ar fi trebuit să mai aștept zece ani, era logic. Eu n-am făcut nimic în presă ce nu era logic. Am venit de la ruptul foilor la marginea pupitrului, dacă n-aveam riglă le rupeam cu mâna. M-am dus la meciuri de divizia C, la meciuri de divizia B, nu m-am dus la Campionatul European sau la Campionatul Mondial, când am intrat în presă. Am facut absolut totul, pas cu pas.

Niciodată n-am sărit o etapă, de lucrul ăsta sunt absolut conștient. În rest a existat o doză de teribilism, o doză de șansă, în toate mutările astea pe care le-am făcut. Aia cu Gazeta Sporturilor a fost buna, ziarul ala urmea sa se inchida peste un an, din punctul ăsta n-a fost ok, dar el mi-a deschis prezența la Eurosport.

Ovidiu Ioanițoaia ne spunea, când făceam ședințe, că nu colaborăm cu Eurosport, pentru mine nu conta pentru că eu oricum nu eram la Eurosport, dar aveam să ajung prinr-o invitație absolut stupidă a lui Radu Naum, care nu putea să facă pipi în timpul transmisiilor, așa erau de lungi. Se ducea până la toaletă, dar nu mai apuca să se întoarcă, începea transmisia. Și atunci, el i-a spus Doinei Stănescu: "Nu se mai poate, în condițiile astea n-am cum să mă piș, transmisia dura șapte ore. Îmi trebuie cineva". Și, atunci, Doina a întrebat "Cine, unul care să te ajute să faci pipi?". Naum a răsuns "Da, sau unul care să mă ajute să-mi deschidă calea până mă întorc eu și până mă închei la șliț". Ăsta era motivul real, Naum vorbea oricum tot spațiul de emisie, n-avea nevoie de nimeni. Aveam să-l cunosc ... De fapt, ăștia au fost singurii ziariști de la care am avut de învățat în presă: Cătălin Tolontan și Radu Naum. Singurii de la care am avut ceva de luat și de la care cred că mai iau și astăzi.

Ce ai luat de la fiecare?
Tolontan avea o riguriozitate, se simțea în el modul în care de pe o zi pe alta se strunea de pe o zi pe alta, își impunea niște reguli. N-am văzut așa ceva niciodată, el era singurul care se putea modela, era singurul om care se putea schimba în funcție de necesitățile momentului. El a fost întotdeauna un om al timpului de la presa aia deșănțată pe care o făceai din entuziasm, a ajuns mare manager, buchisea, avea oameni în spate, responsabilități. El și-a schimbat stilul de scris, le-a făcut pe toate numai ca să intre în concordanță cu timpul lui, ceea ce nu a reușit niciun alt jurnalist în această perioadă.

Iar de la Naum luai debitul ăsta, fluența, anumite replici, ticuri de limbaj, asta mi-a servit ulterior în televiziune. Cu Naum n-am fost coleg în presa scrisă, deși el a scris mult timp. Radu Naum este singurul jurnalist care a reușit să facă bine și teviziune și presa scrisă și radio, el era singurul care le putea face bine pe toate, am fost eu al doilea. Asta m-a fascinat, plus că avea în spate o cultură, putea să vorbească despre Debarcarea din Normadia opt ore pe zi, putea să vorbească despre Hitler, despre oricine. O chestiune de genul aceasta este, evident, obligatorie într-o meserie ca asta. Nu puteai să ai niciun fel de pretenție de la meseria asta dacă tu în afară de unde-i mingea, la cine e mingea nu puteai să spui, gen Bogdan Cosmescu și Emil Grădinescu pe care ulterior i-am revoluționat și pe ăia.

La Eurosport când povesteam despre toți dictatorii africani, la Cupa Africii, și când vedeam un tablou în tribună știam cine e, i-am pus pe ei ulterior, ei n-o să recunoască treaba asta, sa se documenteze. Am comentat cu Emil Grădinescu atâția ani și l-am simtit cum venea preocupat și se grăbea să spună ceea ce învățase, îngrășase porcul în Ajun, știa care e capitala țării respective, știa care erau tradițiile, știa care era PIB-ul, știa care era datoria statului respectiv, ce dicatatori avusese și nu-i folosea la nimic. Dar pentru că nivelul ajunseseun altul și pentru că lumea gusta chestia aia pentru că se plictisise să audă că numărul trei, din Sudan, îi pasează numărului cinci.

Ajunsesem la un moment dat la niște comentarii cu Emil Grădinescu fascinante, îi povesteam despre media de viață. Daca ai depășit 32 de ani în Sudan ai trăit peste medie. Și, la un moment dat, țin minte că am avut un meci în care a căzut unul din Sudan lat în careu, dar absolut ca mortu' și ne-am uitat repede pe fișă și avea 32 de ani. I-am zis lui Grădinescu: "A murit. A murit, tată!". Ăia au venit de pe margine medicii și am văzut că îi luau lanțul de la gât, probabil asta ca să-i facă vreun masaj. Eu am zis: "E clar, tată! Îi scot bijuteriile să-l îngroape". Deci ajunsesem la nivelul ăsta.

Știu că și Radu Paraschivescu era pasionat de astfel de comentarii, era delir. Și astăzi dacă urmărești Cupa Africii o să vezi că se vorbea aiurea, de plantații de cacao, de crocodili, lucruri care până la mine nu existau, astea au fost aduse de mine, dintr-un prea plin al senzațiilor, al entuziasmului, al imaginației. Pe undeva aceste lucururi vin și din felul în care face comenatriu Naum. Trebuie să precizez ceva aici și Naum a fost de acord. El dacă n-ar fi comentat cu mine n-ar fi ajuns niciodată să vorbească despre Debarcarea din Normandia în turul Franței.

Spuneai de Radu Naum că n-ar fi ajuns niciodată să comenteze așa dacă nu te-ar fi avut pe tine ca partener.
Dar știi de ce? Pentru că el avea în el toată pornirea asta, dar n-avea lângă cine să și-o expună. El a recunoscut treaba asta, el ar fi făcut un jurnalism tipic. Ăsta nu era un jurnalism tipic și de calitate, era o exprimare liberă într-un mediu care, sigur că a recepționat acest tip de exprimare, pentru că nu era obișnuit cu el, să nu uităm că el venea din televiziune unde spunei numai ce nu gândeai.

Nu au fost efecte atunci când a picat un sportiv pe teren și voi făceați glume care pot părea morbide? N-au fost reacții după aceea?
Ba da, au fost reacții și am avut de la Ambasada Egiptului de la Paris o reclamație. Redactorul șef de la Eurosport a fost chemat să dea cu subsemnatul într-o ședință pentru că Franța trata cu mare seriozitate astfel de probleme, mai ales că Egiptul este o țară arabă. În Franța nu poți să glumești cu țările arabe.

Au primit la sediul Eurosport de la Paris o scrisoare oficială de la Ambasada Egiptului în care se spunea că au urmărit Cupa Africii și au avut reacții privind comentariul din România care este anti-arab, xenofob, rasist. L-au chemat pe redactorul-șef, a doua zi s-a urcat în avion dimineața, s-a dus trei ore la Paris, la sediul Eurosport din Paris. E adevărat, omu' era bine pregătit, era și spiritual, am înțeles că le-a și povestit ălora cu Ceaușescu, de unde venim noi, că e firesc ca noi să comparăm un dictator ca Mubarak cu Ceaușescu, noi asta făceam.

Am primit scrisori de la studenți egipteni din România, asta mi s-a părut destul de grav, care din prea mult servilism și pupincurism față de dictatorul lor de atunci ne atacau pe noi spunând că nu e așa, egiptenii îl iubesc pe Mubarak. Ce minciună! Ulterior l-au alungat fără niciun fel de problemă.

Sigur, atunci Eurosportul ne-a cerut atunci să ne cenzurăm, în măsura în care este posibil acest lucru. Nu ne-au dat afară. Totuși democrația și libera lor exprimare sunt mai importante.

E o satisfacție ca un comentariu sportiv să producă reacții la nivel politic?
Pentru noi a fost o satisfacție ca un comentariu sportiv să producă reactii la nivel politic. Pe de altă parte, ne și așteptam să se întâmple așa ceva. Genul ăsta de comentarii pe un canal paneuropea, cum este Eurosport... Știi că sunetul, daca ai un reciver performant, îl captezi și în Portugalia. Noi primeam mesaje din Irlanda, din Scoția unde românii ne ascultau. Ăia știau ce spunem noi, era clar că nu avem cum să scăpăm. Nu era un canal românesc de nișă unde să se uite 2-3 mii de telespectatori. Sigur că am fost imediat taxați.

Nu s-a schimbat foarte mult în comentariu, francezii și-au cerut scuze de la egipteni. Până la urmă incidentul diplomatic s-a închis, noi am ramas aceeași.

Vezi toate părțile interviului VIDEO cu Radu Banciu:

Radu Banciu (1): Dacă Tolontan era un om obișnuit, nu m-ar fi acceptat. La Eurosport am ajuns pentru că Naum nu putea merge la baie. Naum și Tolontan sunt singurii ziariști de la care am avut de învățat

Radu Banciu (2): Mircea Badea nu a fost o găselniță, a fost un petec. Chiar înainte să am emisiunea, Badea mă copia fără să știe. Despre limbajul din emisiune: “mi-l asum”

Radu Banciu (3): Eu n-am probleme acasă, n-am probleme nicăieri. Dacă toți ar fi ca mine, ar fi fabulos. Brandul Radu Banciu e mai puternic ca B1.

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • atunci inseamna ca nu prea te uitai pe Eurosport. Au fost ani gloriosi cu Banciu si Naum... stateam 6-7 ore pe zi doar sa-i ascult si sa vad turul frantei.
  • Nu am auzit de asta in viata mea pe Eurosport.E adevarat ca nu ma intereseaza Turul Frantei absolut deloc,dar totusi.Oricum vad ca saracu' cu atat se lauda,probabil inca isi mai trage palme si nici el nu crede ca a lucrat acolo.
  • Prezentarea este interesantă, dar mie mi s-a părut prea detaliată. Cred că prezentare dacă era scurtă şi la obiect o parcurgeam în întregime.

Trimite un comentariu