Skip to main content

Raport CJI: O bătălie cu mass-media nu poate fi câștigată, chiar dacă ai câștiga un proces în instanță

 
Raport CJI: O bătălie cu mass-media nu poate fi câștigată, chiar dacă ai câștiga un proces în instanță
Foto: Jurnalul.ro

Mai mulți interlocutori, care vin fie din zona presei, fie din zona magistraților, sunt de părere că este foarte greu, dacă nu imposibil, să câștigi o bătălie cu mass-media. 

"O analiză a spețelor demonstrează că există destul de puține procese intentate jurnaliștilor din marile companii de media, ca și cum justițiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceștia, temându- se că bătălia este pierdută dinainte.

Astfel, mai mulți dintre interlocutori și-au exprimat convingerea că o bătălie cu mass-media nu poate fi câștigată, chiar dacă ar câștiga un eventual proces în instanță", este una dintre concluziile raportului Libertatea de exprimare în legislația românească, care a fost publicat recent de Centrul pentru Jurnalism Independent.

Publicitate

În conceperea acestei analize, care a avut o primă ediție în 2013, au fost realizate peste o sută de interviuri cu manageri, editori, jurnaliști din presa locală și centrală, precum și peste 20 de magistrați.  

Concluzii din raportul libertatea de exprimare în legislația românească

  • România dispune de un cadru legislativ cuprinzător și detailat, care oferă suficiente protecții pentru demnitatea umană și viața privată, precum și căi de remediere la îndemâna celor care se simt lezați. Acestea se aplică atât în dreptul civil, cât și în cel penal.
  • Majoritatea cauzelor studiate gravitează în jurul chestiunii demnității umane, a dreptului la imagine și reputație - echivalentul infracțiunilor de insultă și calomnie din vechiul Cod Penal, care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal au dispărut din lexiconul juridic.
  • O analiză a spețelor demonstrează că există destul de puține procese intentate jurnaliștilor din marile companii de media, ca și cum justițiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceștia, temându- se că bătălia este pierdută dinainte. Astfel, mai mulți dintre interlocutori și-au exprimat convingerea că o bătălie cu mass-media nu poate fi câștigată, chiar dacă ar câștiga un eventual proces în instanță.
  • Cu cât mai agresiv este un canal mediatic, cu atât mai puțină presiune de conformare la normele legale și profesionale se pune asupra lui. În schimb, prevederile legale care pot fi utilizate la adresa jurnaliștilor sunt utilizate uneori abuziv pentru a limita expunerea legitimă, în interes public, a unor fapte sau conduite ilegale, imorale sau criticabile.
  • În esență, deși legea este văzută ca un mijloc puternic de punere în echilibru a unor drepturi care intră în conflict (libertatea de informare, libertatea de exprimare, pe de o parte, dreptul la intimitate și demnitate, pe de alta), ea este utilizată mai degrabă ca un mijloc de intimidare sau de inducere a auto-cenzurii.
  • Presiunile asupra jurnaliștilor nu se mai exercită direct, la nivelul conținutului editorial. Formele de presiune s-au diversificat și au devenit mai subtile, ele exercitându-se și prin aspecte ale dreptului muncii sau ale gestionării proprietății intelectuale (contracte constrângătoare pentru jurnaliști, forme de angajare cu protecții sociale slabe etc). La rândul lor, acestea vulnerabilizează jurnalistul și îl conduc spre auto-cenzură.

Raportul Libertatea de exprimare în legislația românească cuprinde o colecție de prevederi legale românești care au legătură cu drepturile jurnaliștilor sau care îi pot apăra de abuzuri pe cei care sunt subiecte pentru mass-media.

Raportul urmărește și modul în care articolele de lege prezentate se reflectă în jurisprudența actuală, studiind spețe reale în care au fost implicați jurnaliștii în ultimii ani. De asemenea, colecția de articole de lege este completată de coduri de conduită în zona mass-media sau a Justiției.

Printre studiile de caz, raportul prezintă ca exemplu procesul dintre Narcisa Iorga, fost membru CNA, și Gabriel Vrânceanu Firea pornit în martie 2011.

STUDIU DE CAZ. Procesul dintre Narcisa Iorga și Gabi Firea

La data de 8 martie 2011, Narcisa Iorga a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la comiterea de către Gabriela Vrânceanu Firea a infracțiunilor de șantaj și ultraj, prevăzute de art. 194 și art. 239, în contextul realizării de către făptuitoare a emisiunii Știrea zilei la postul Antena 3.

Narcisa Iorga a reclamat că făptuitoarea, în cadrul mai multor ediții ale emisiunii pe care o realiza, a amenințat cu dezvăluirea unor aspecte și fapte ce țin de viața sa privată și profesională, anterioare numirii sale în funcția de secretar de stat, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, cu intenția de a o compromite. A mai fost amenințată cu dezvăluirea unor aspecte de viață privată din perioada în care era jurnalist, ca „răzbunare” pentru sancțiunile aplicate de CNA postului Antena 3.

Narcisa Iorga a apreciat că făptuitoarea a urmărit ca, prin constrângerea constând în darea în vileag a unor fapte compromițătoare pentru sine sau pentru familia sa, să nu mai propună monitorizarea și amendarea în cazul abaterilor de la legislația audiovizualului comise de postul Antena3.

Gabriela Vrânceanu Firea a spus: Eu îi transmit doar că dacă mai îndrăznește să pronunțe numele meu în anumite contexte peiorative voi spune și eu pe post cu martori cum era scoasă din toaleta [...] când lucra acolo (...)

La 6 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea parchetului instanței supreme, deoarece făptuitoarea a dobândit calitatea de senator în Parlamentul României.

Prin ordonanța din 4 septembrie 2013, s-au reținut următoarele: «Prin decizia CNA nr. [...] din data de 9.12.2009, postul Antena 3 a fost sancționat cu suma de 30.000 lei, motivat de încălcarea prevderilor art. 7 și 8 din decizia CNA nr. 853/2009, privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei pentru alegerea președintelui României.

De asemenea, Narcisa Iorga a declarat că, ulterior datei de 9.12.2009, Gabi Firea a continuat să exercite presiuni asupra sa, atât în cadrul emisiunilor pe care le realiza, cât și prin intermediul unor publica]ii pe care le conducea sau la care era acționar, ori a unor realizatori din cadrul postului TV, cu scopul de a o determina să nu își îndeplinească atribuțiile aferente funcției de membru CNA.  

Finalmente, Gabi Firea a susținut că nu a avut intenția de a-i produce vreun prejudiciu de imagine, vreo pagubă sau alarmare persoanei vătămate, ci a dorit ca aceasta să înceteze comportamentul jignitor și abuziv la adresa sa în timpul emisiunilor și în cadrul audierilor la CNA, cunoscând de altfel că singura cale de urmat era contestarea sancțiunilor la instanța de judecată, și nu o reacție la adresa funcționarului.

Infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Prin incriminarea șantajului [...], legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relațiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relațiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obține un folos injust. Acțiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a șantajului se realizează prin violență sau amenințare.

Amenințarea are un înțeles mai larg decât cel din art. 193 Cod penal, deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracțiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate amenința cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, și intenția specială de a șantaja ce constituie latura subiectivă a șantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, cu condiția necesară ca faptuitorul să fi urmărit să-l dobândească în mod injust. Astfel, privitor la prezenta speță, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, constrângerea exercitată asupra persoanei vătămate constă în amenințarea cu dezvăluiri pe un post de televiziune privind aspecte și fapte ce țin de viața sa privată și profesională, ceea ce ar atrage compromiterea acesteia, urmarea imediată fiind lezarea libertății psihice a persoanei vătămate și crearea unei stări de temere, atât acesteia, cât și familiei sale.

Rezultatul periculos s-a produs, dovadă în acest sens fiind însăși împrejurarea că partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală, aceasta cu atât mai mult cu cât, anterior emisiunii din data de 9.12.2009, declara public că nu este intimidată de atacurile trustului de presă, exercitate asupra sa și a consiliului, ci, dimpotrivă, își va face meseria ca și atunci când a fost angajata acestui trust [...].

Date fiind actele anterioare de sancționare a postului TV emise de CNA, se observă cerința legală stabilită de art. 239 Cod penal, ca fapta de amenințare, ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracțiunii de ultraj să fi fost îndreptată împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii. În același sens, de vreme ce făptuitoarea a exercitat amenințările cu dezvăluirea unor aspecte ce țin de viața privată și profesională a persoanei vătămate în timpul unei emisiuni televizate, difuzate în direct la o oră de maximă audiență, este îndeplinită și condiția săvârșirii nemijlocite și prin comunicare directă.

Având în vedere că persoana făptuitoare se află la primul impact cu legea penală, nu are antecedente penale și a dat dovadă de cooperare pe parcursul anchetei, se conchide că în cauză își găsesc aplicațiunea prevederile art.181 Cod penal. [...] Prin urmare, se apreciază că, în concret, fapta de ultraj prin amenin]are comisă de Gabriela Vrânceanu Firea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Este de asemenea adevărat că, față de modalitatea în care a fost comisă – emisiune difuzată în direct pe un post TV - și de urmările pe care le poate produce, fapta săvârșită de Gabriela Vrânceanu Firea nu este lipsită de orice pericol social, ci prezintă acel pericol necesar și suficient pentru a atrage aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda prevăzută de art.91 lit. c Cod penal, în limita sa maximă.» Având în vedere cele de mai sus, prin ordonanța în discuție s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru șantaj – faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii – și neînceperea urmăririi penale pentru ultraj – fapta neprezentând pericolul social al unei infracțiuni – cu aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 lei.

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Trimite un comentariu