Skip to main content

Confesiunea unui neacoperit. Viorel Ilișoi, despre "cum n-am devenit Robert Turcescu"

 
Confesiunea unui neacoperit. Viorel Ilișoi, despre "cum n-am devenit Robert Turcescu"
Foto: ActiveWatch

Confesiunea unui neacoperit. "Vreau să fiu James Bond, nu Cicciolina, amice!". A fost refuzul jurnalistului Viorel Ilișoi la o încercare de racolare.

"Mi-a lăudat simțul de observație, a mai dat un coniac, m-a făcut să mă simt patriot", povestește cunoscutul ziarist într-un articol publicat pe blogul ActiveWatch despre cum doi ofițeri SRI au încercat să-l racoleze prin 1995, pe vremea când lucra la revista Timpul. "Mergeam aproape săptămânal în Basarabia, mă întâlneam cu scriitori, cu ziariști… N-aș vrea eu, la întoarcere, să-i povestesc lui, tot așa, la un coniac… "

Publicitate

Paginademedia.ro prezintă, în continuare, câteva fragmente din articolul scris de ziaristul Viorel Ilișoi. 

În 1995 eram redactor la revista „Timpul“ din Iași. Într-o zi m-a sunat un fost coleg de redacție, despre care de mult nu mai știam nimic. Voia să-mi spună ceva – n-a zis la telefon ce. (...) Mi-a lăudat simțul de observație, puterea de sinteză, a mai dat un coniac, m-a făcut să mă simt bine, important. Și patriot! Mi-a băgat în cap că patria are nevoie de mine. Mergeam aproape săptămânal în Basarabia, mă întâlneam cu scriitori, cu ziariști… N-aș vrea eu, la întoarcere, să-i povestesc lui, tot așa, la un coniac… Tot așa, la o masă, să-i povestesc ce-a mai zis Dumitru Matcovschi, ce mai crede Valeriu Matei despre una, despre alta, ce părere are Grigore Vieru, ce zic politicienii cu care vorbesc, popii, ziariștii, oamenii simpli… Și dacă mai am spațiu în memorie, pot să-i mai spun câte ceva și de prin redacția „Timpul“, poate și de pe la scriitorii din România…

− Dar în principal din Basarabia, pentru că trebuie să contracarăm acțiunile KGB-ului!

M-am dus săgeată la redacție, i-am relatat totul lui Liviu Antonesei. Era directorul revistei, era și președintele Consiliului Județean Iași. Avea, în plus, experiență cu securiștii ăștia – mai vechi sau mai noi. I-am spus că n-am de gând să intru în povestea aia.

– Bine, a zis Antonesei, tăcem și așteptăm următoarea mișcare a SRI-ului.

I-am zis ce hotărâsem chiar de la prima întâlnire să-i spun:

– Băi, lasă-mă dracului în pace, tu chiar ai crezut că o să devin turnătorul tău? Așa mă știi tu pe mine? Eu îmi iubesc țara, dar nu vreau să-mi torn prietenii. Asta e muncă de curvă, ce-mi ceri: să culeg cu urechea de la prietenii mei și să dau cu ciocul la tine. Dă-mi o treabă de bărbat, să-i pun o bombă sub birou lui Snegur când îi iau interviu, pac! apăs pe declanșator când ajung în vamă, să fotografiez un obiectiv strategic, să compromit o tânără agentă din tabăra adversă… Vreau să fiu James Bond, nu Cicciolina, amice!

Dacă Doamne ferește acceptam? Dacă mă avansau de la turnător la fruntaș, caporal etc. și ajungeam vreun ofițer acoperit? Ar fi venit banii peste mine din toate părțile, poate ajungeam șef la vreun ziar, vector de opinie la televiziune… Dar mai bine nu, căci la schimb ar fi trebuit să-l pup zece ani în cur, tautologic, pe Băsescu. Or, mie îmi plac totuși femeile.

Articolul integral, pe blogul ActiveWatch.

 

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro

Trimite un comentariu