Skip to main content

Negruțiu: Clienții trebuie să lase mai mulți bani către creatorii de conținut curat, nu spre hoții de clicuri

 
Negruțiu: Clienții trebuie să lase mai mulți bani către creatorii de conținut curat, nu spre hoții de clicuri
florin negrutiu

“Dacă vor să se așeze în vitrine onorabile, în care să nu le fie rușine să-și afișeze reclama, toți oamenii din industrie trebuie să lase mai mulți bani către creatorii de conținut curat”, scrie Florin Negruțiu într-un text publicat pe Republica.ro. “Spre cei care chiar îl produc, nu spre hoții de clicuri”, continuă el.

Publicitate

Din bugetele de publicitate, la publisheri ajunge foarte puțin, spune Negruțiu:

"Unul dintre viralele începutului de an pe Facebook a fost un anunț al unui angajator de presă online care oferea 20 de bani pe articol. Potrivit ofertei, la 500 de articole publicate, un ziarist harnic poate ajunge să câștige chiar 100 de lei pe lună.

Realitatea e că, în presa cu milioane de clicuri, din 10 lei câți are de dat o companie pentru reclamă, după comisioane, discounturi, taxe, utilități, costuri de infrastructură, ziaristul constată că la el au ajuns tot 20 de bani. Atâta face articolul lui. Ca să-și justifice leafa, el este forțat să producă mai mult și mai repede, la o linie de asamblat texte care exclude orice inițiativă și creativitate.

Redacțiile online s-au transformat astfel în ultimii ani în fabrici chinezești, în care nu se mai scriu anchete și reportaje, ci se produc itemi pe cap de om."

Fenomenul copy-paste în goana după afișări este foarte răspândit.

Florin Negruțiu:

"Deprofesionalizarea presei este o realitate cruntă, iar mult blamatul hoț de texte de la Radio Stil, plătit cu 20 de bani pe item, descrie fenomenul cu sinceritate. O puzderie de site-uri parazite maschează furtul sub denumirea tehnică de agregare.

Lipsa citării a devenit o practică generalizată. Ți se iau textele integral și ți se face favoarea, câteodată, să fii menționat ca sursă la final.

Chiar în redacțiile cu pretenții, în goana după volume mari, produsele „jurnalistice” nu mai au niciun certificat de calitate, ies incontinent din enterul calculatoarelor fără să treacă și prin creier. Dacă altădată redacțiile aveau editori, editori coordonatori sau „mintea limpede” cu rolul să citească tot ca să nu scape vreo greșeală, azi nimănui nu pare să-i pese că 85.000 de cititori au dat clic pe o bizarerie precum sirena descoperită pe o plajă din Egipt, evident o imagine cutremurătoare, care era în realitate o banală piesă de decor din filmul Pirații din Caraibe. Cine-i despăgubește pe cei 85.000 de consumatori țepuiți? Nimeni.

Efectul?

“Efectul este o mare de jeg online în care companiilor care țin la obrazul lor le vine din ce în ce mai greu să-și lanseze produsele. Căci dacă vom avea vreo schimbare, aceasta nu va veni de la presă (prea deprimată să inoveze) sau de la cititori (prea comozi să plătească un conținut de calitate, când tot netul „e gratis”), ci de la cumpărătorii de spații publicitare”, scrie Negruțiu.

Din articolul lui Florin Negruțiu:

Dacă ai o pastă de dinți căreia vrei să-i faci reclamă în presa online, poți să te uiți mai atent la următoarele lucruri:

- Mecanismul volume mari de trafic vândute la prețuri mici și-a atins limitele și s-a dovedit falimentar. Publicitarii s-au bucurat când presa online le-a livrat milioane de clienți unici, calculând simplist că asta echivalează cu milioane de clienți reali. Apoi s-au întrebat dacă acele milioane de unici sunt cititori mulțumiți, dispuși să le cumpere produsul, sau cititori volatili, stresați și nervoși, simple cifre obținute prin metode de agregare, cross-promo, clickbait, SEO agresiv și toate celelalte inginerii ale onlineului.

- Cumpărătorii de publicitate au început în fine să se uite la calitatea conținutului, la demografice, la interesele cititorului, la timpul petrecut pe site, pentru că au înțeles că tipul acesta de magazin sătesc care e onlineul românesc, în care reclama nu doar că se pierde în avalanșa de zgură, dar își pierde și valoarea, nu le aduce beneficii. Dacă-ți pui reclama lângă o sirenă falsă, consumatorul ar putea ajunge la concluzia că, dacă-ți folosește pasta de dinți, riscă să-i pice plombele.

- Următorul pas este esențial: cine nu înțelege că un produs de calitate nu se face cu 20 de bani va perpetua cu bună știință această morișcă a irelevanței, din care toată lumea are de pierdut. Dacă tu produci pasta de dinți cu 1 leu și te afișezi lângă o știre de 20 de bani, valoarea pastei tale de dinți scade.

Parteneriatul reclamă-conținut nu funcționează decât pornind de la valori apropiate, care să aibă permanent în vedere calitatea și satisfacția consumatorului. Pentru că un client mulțumit cumpără mai mult și este dispus să încerce un produs mai bun și mai scump.

- Un interviu, un reportaj, o anchetă consumă timp și bani. Clienții care vor înțelege să se asocieze cu aceste produse jurnalistice premium vor fi câștigătorii anului 2016 în termeni de brand awareness și respect din partea publicului. Aici ajungem la investiția în viitor. Căci interesul tău nu este să-mi vinzi doar mie pasta de dinți, ci să te asiguri că și copilul meu va folosi pastă de dinți, că nu va crește un barbar decerebrat sub asaltul gunoiului care i se livrează zilnic."

Fragmentele din articol au fost preluate cu acordul editorilor Republica.ro. Articolul integral, aici.

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • Am lucrat la Gândul sub „bagheta” acestui părinte-fondator al click bait-ului în România. Nu îl întrecea nimeni la titluri senzaționaliste și la abilitatea de a insera imagini pornografice pe site-urile partenerilor de cross, în special noaptea, ca să rămână până dimineața. Am crezut că nu văd bine autorul când am citit textul lui de pe Republica.
  • Negrutiu asta este fenomenal de ipocrit. Alo, ai uitat perioada Gandul? Florinele, esti unul dintre responsabilii principali pentru degradarea brandului Gandul in goana ta mizerabila dupa click-uri... Poti sa-ti mai pui in CV si ca esti unul dintre membrii fondatori ai acestui curent din online-ul romanesc pe care acum il blamezi. Asa ca nu o mai face acum pe fecioara care a descoperit stirile de la ora 5
  • incredibil cine spune asta, un om cheie la Gandul.info, adica site-ul care practic a implementat click bite-ul. ipocrizie maxima

Trimite un comentariu