"Negocierea agendei editoriale este, probabil, cel mai frecvent compromis la care recurg redacţiile de tot felul", spune un raport realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu privire la starea sectorului mass-media din România în 2014.
Potrivit studiului întreprins de echipa CJI, agenda mediatică ajunge "să reflecte cu preponderenţă interesele unor grupuri de interese – politice sau economice, şi nu neapărat ilegitime - în detrimentul interesului public, la care mass-media sunt obligate prin însăşi natura lor".
Din analiza celor de la CJI reiese că mass-media au devenit mai mult instrumente de influenţă decât mijloace de informare, astfel încât la nivelul opiniei publice, "jurnaliştii nu mai sunt percepuţi ca lucrând 'undeva', ci 'pentru cineva', asumându-şi necondiţionat agenda patronilor lor".
Un studiu al ActiveWatch a arătat că, în 2014, circa 40% din televiziuni erau afiliate politic prin intermediul patronilor sau directorilor lor.
Raportul "Starea sectorului mass-media din România în 2014" relevă şi o tendinţă inversă a fenomenului de afilieră politică a instituţiilor de presă. Patronii politici au abandonat sau închis unele operaţiuni de media considerând că acestea nu le aduc rezultatele aşteptate.
"Această tendinţă transmite mesajul că mass-media nu mai are relevanţă pentru actorii politici, sugerând că există alte căi pentru păstrarea influenţei lor în rândul comunităţilor de alegători, căi mai obscure şi care scapă scrutinului public", mai spune raportul CJI.
„Politicienii au aservit media, iar transformarea unor branduri acum câţiva ani de zile respectabile în instrumente de propagandă s-a soldat cu scăderi de circulaţie, trafic etc. Reduse la statutul de trâmbiţe politice, acest gen de branduri nu mai aveau vreo utilitate pentru aceiaşi politicieni. După ce au cumpărat presa, ei au distrus-o”, spune Iulian Comănescu, despre efectele pe care le-a avut cumpărarea presei de către politicieni.
Studiul realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent vorbeşte şi despre trei categorii de instituţii de media, în funcţie de proprietarii acestora.
1. Primele sunt acele instituţii ai căror patroni au afaceri în cu totul alte zone, au conexiuni politice, şi care îşi ţin în viaţă operaţiunile de media aducând bani din celelalte afaceri.
„În acest caz, presa devine parte a unui mecanism de persuasiune subterană, prin care obţii avantaje de business, aşa că o ţii ca şi cum ai plăti un cost, e un factor de cost. Nu te mai interesează jurnalismul în sine. În cel mai bun caz, e o chestie aseptică”, spune Alexandru Lăzescu, fost preşedinte al TVR, în prezent redactor-şef la Revista 22 .
2. Un al doilea tip de afacere este cea care funcţionează ca o structură de şantaj.
„Profesioniştii şantajului de presă nu mizează neapărat pe publicare, ci eventual te anunţă că, dacă nu plăteşti, publică. Iar materialul e trimis la toate instituţiile care pot face viaţa grea, de la Garda financiară la ANAF, Parlament etc. Uneori sunt prostii, uneori mai apar investigaţii cu miză. Lumea întreagă e speriată de tipul acesta”, adaugă Lăzescu.
3. "A treia categorie sunt redacţiile care încearcă să fie cât de cât decente, dar cărora le este imposibil să nu facă mici compromisuri. Nu funcţionează doar la comandă, încearcă să rămână critice, dar uneori sunt nevoite să îndulcească tonul", potrivit raportului CJI.
Despre raportul Starea sectorului mass-media din România în 2014
Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.roPentru acest raport echipa Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) a realizat, în perioada octombrie 2014 – aprilie 2015, peste o sută de interviuri cu manageri, editori, jurnalişti din presa locală şi centrală.
Interviurile şi analiza au fost realizate în cadrul proiectului Consolidarea Convenţiei Organizaţiilor de Media, coordonat de CJI în parteneriat cu Centras.
Trimite un comentariu