Skip to main content

Ce vrea CNA să schimbe în regulile de pe TV. Radu Herjeu: „nu se poate face o legislaţie perfectă, dar măcar să închidem câteva din portiţe”

 
Ce vrea CNA să schimbe în regulile de pe TV. Radu Herjeu: „nu se poate face o legislaţie perfectă, dar măcar să închidem câteva din portiţe”

Noi reguli în pregătire pentru programele TV. CNA se pregăteşte de modificarea codului de reglementare în audiovizual, practic legislaţia secundară pe baza căreia forul audiovizual analizează programele TV.

Publicitate

Ce se schimbă? Care sunt zonele urmărite de CNA? De ce a fost nevoie de aceste propuneri?

Pe scurt, câteva propuneri, trecute în revistă pentru Paginademedia.ro de Radu Herjeu, membru CNA:

  • Nu ai voie să pui o persoană în situaţii degradante chiar dacă şi-a dat acordul. Cu alte cuvinte, nu-ţi baţi joc de nimeni, nici sub contract.
  • Orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu dizabilităţi precum şi punerea acestora în situaţii ridicole ori umilitoare sunt interzise în cadrul programelor audiovizuale chair dacă există acordul acestora. Ca să întărim clar: de bătrâni nu-ţi baţi joc.
  • Făcăturile vor fi marcate de la cap la coadă. Emisiunile pe bază de scenariu trebuie să anunţe pe tot parcursul că sunt ficţiuni nu ca acum, la început şi la sfârşit. Altfel, mulţi oameni cred că sunt reale.
  • Reconsituiri de sinucideri sau omucideri, trimise după ora 23.00.
  • Realizatorii, obligaţi să ceară punct de vedere persoanelor cărora li se aduc acuzaţii. În aceeaşi emisiune. Audiatur el altera pars înseamnă să audiezi şi partea cealaltă în timpul emisiunii, nu după, nu mâine, nu peste cinci zile. Şi asta este valabil în cazul în care acuzaţiile sunt aduse de către moderator sau de postul de televiziune.

Modificările codului audiovizual pot fi consultate pe site-ul instituţiei, AICI şi AICI.

Radu Herjeu, membru CNA, a explicat în detaliu pentru Paginademedia.ro.

„De când am intrat în CNA am constatat tot felul de portiţe prin care televiziunile reuşeau să se strecoare. Formulări vagi, incomplete, interpretări care puteau duce la discuţii interminabile în consiliu. Şi atunci am spus, nu se poate face o legislaţie perfectă, dar măcar să închidem câteva din aceste portiţe”, a spus Radu Herjeu, despre modificările propuse de el şi ceilalţi membri pentru codul audiovizual, legislaţia secundară pe baza căreia analizează programele.

Radu Herjeu a detaliat pentru Paginademedia.ro principalele modificări propuse de membrii CNA pentru codul audiovizual. Acestea au fost postate spre dezbatere pe site-ul instituţiei.

Protecţia minorilor - au fost cazuri când la ora 15.00 dansau domnişoare la bară

„La protecţia minorului era folosit un singur termen atunci când se descriau emisiunile „interzise” până la ora 22.00 şi acela era obscen. Ori obscen este un cuvânt destul de dur şi pe care oamenii au tendinţa de a-l interpreta strict. Am avut cazuri, de exemplu, cu domnişoare îmbrăcate foarte sumar care la ora 15.00 care dansau la bară. Nu e obscen. Nu aş categorisi un asemenea moment ca fiind obscen. Şi atunci s-a scăpat pe chestiunea asta. Nu este obscen, dar este trivial şi nu are ce căuta la ora respectivă acolo.

Poate mulţi s-au aşteptat la nişte reforme extraordinar, dar nu ai cum. Eu cred că vor schimba destul de multe lucruri, chiar dacă nu sunt revoluţionare. Acum în noul cod vor fi introduţi termenii„vulgar” şi „trivial”, astfel încât să acoperim toată plaja să nu mai fie discuţii de genul: stai că asta nu e chiar obscen.”

Apoi am mers la schimbările privind prezentarea minorilor. Aici sunt câteva schimbări destul de importante. S-a eliminat cam peste tot limita de vârstă. Exista până acum o limită intermediară „minorii până în 14 ani” nu au voie să fie prezentaţi în anumite condiţii. Acum sunt pur şi simplu minorii. Ei nu au voie să-şi dea cu părerea despre probleme intime de familie. Nu au voie să şi dea cu părerea despre situaţii dramatice din jurul lor. S-a considerat că nu au maturitatea necesară pentru a-şi expune o opinie care să poată să influenţeze. În momentul în care prezinţi opinia unui om, implicit îi dai greutate. Ca să nu influenţeze mai ales minorii, să le dea impresia că îşi pot da cu părerea despre absolut orice şi că pot comenta şi analiza ceea ce se întâmplă în jurul lor. Sigur, ei o pot face, dar nu ca lideri de opinie, personaj în care îi transformă televiziunea.

S-au avut în vedere şi emisiunile tabloid în cazul acestor propuneri? „Sigur că da. De fapt, de acolo s-a plecat şi la un articol care eu cred că ar mai putea fi discutat: interzicerea minorilor în campaniile sociale. S-a plecat de la faptul că emisiunile tabloid aduceau minori în studio şi îi foloseau pe post de ursul la circ pentru a trezi simpatia oamenilor. Numai că interzicerea lor în toate campaniile sociale presupune interzicerea lor şi în acele spoturi pentru fundaţii umanitare. Ori nu ştiu dacă e în regulă, dacă nu facem mai mult rău. Poate va trebui pe undeva disociată prezenţa lor în emisiuni de anumit tip şi în campanii sociale de bună credinţă făcute de fundaţii serioase, solide. Asta va mai fi de discutat.

Nu-ţi baţi joc de nimeni, nici sub contract: „nu ai voie să pui o persoană în situaţii degradante chiar dacă şi-a dat acordul”

„Vestitele acorduri prin care televiziunile se spălau pe mâini spunând: domne, omul şi-a dat acordul, putem face ce vrem cu el. Da, poţi să faci ce vrei cu el, dar nu poţi să dai la televizor orice. Dacă ne aducem aminte cazul acela cu Ioana Tufaru, în care a pus-o să-şi scoată ceara din urechi şi au veni după aceea cu acordul. Da, femeia şi-o fi dat acordul să-ţi baţi tu joc de ea, dar nu ai voie să arăţi la televizor.

Pentru că telespectatorul nu ştie dacă ai acord sau nu, iar un minor nu percepe decât faptul că ţi-ai bătut joc de un om şi că asta e legitim pentru că s-a dat la televizor.

S-a introdus acest lucru: nu ai voie să pui o persoană în situaţii degradante chiar dacă şi-a dat acordul. S-a mai introdus ca acordul să fie semnat înainte de difuzarea emisiunii şi să se scrie data şi ora la care a fost încheiat. Pentru a evita discuţiile care au fost anul trecut în cazul fetei violate în care acordul nu se ştie exact dacă nu cumva a fost luat în timpul emisiunii, într-o pauză sau chiar după.

Apropo de acord, orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu dizabilităţi precum şi punerea acestora în situaţii ridicole ori umilitoare sunt interzise în cadrul programelor audiovizuale chair dacă există acordul acestora. Ca să întărim clar: de bătrâni nu-ţi baţi joc.

Aici va fi cu Lis. Eu îl înţeleg, omul e plecat. Asta este, are o vârstă. Dar nu-i normal să-l pui să se îmbrace în Fiona şi Cu Shrek. Nu-i normal. Chiar dacă el îşi dă acordul, nu e normal. Pentru că transmiţi un mesaj absolu oribil celor de acasă. Şi mai ales minorilor care or să înţeţeleagă că e absolut firesc să faci chestia asta cu oamenii în vârstă. Ei nu ştiu, pe ei nu-i interesează dacă şi-a dat sau nu acordul. Legitimează un anumit gen de comportament pe care din păcate nu-i contrapune nimic şcoala. Pentru că nu avem ore de educaţie civică.”

Ştirile despre acte de violenţă în şcoli

„La ştirile sau relatările referitoare la acte de violenţă din unităţile de învăţământ s-au adăugat „sau de natură sexuală”. Din păcate au apărut acte de natură sexuală în şcoli. Atunci ştirile trebuie să conţină şi punctul de vedere al directorului pentru că aşa mi se pare normal.

Art 11 spunea: este interzisă orice referire peiorativă sau discriminatorie la originea etnică, naţionalitate, rasă ori religia minorului precum şi la un eventual handicap al acestuia. Am introdus şi „defăimătoare”, pentru că, din punctul meu de vedere, acest cuvânt acoperă o plajă mult mai amplă de atitudini decât peiorativ sau discriminatoriu.

Am introdus acest termen tocmai pentru că se referă la o afirmaţie negativă despre un om sau despre un grup numai că omul face parte din grupul respectiv sau grupul respectiv are anumite elemente comune.”

Făcăturile, marcate de la cap la coadă. Emisiunile pe bază de scenariu trebuie să anunţe pe tot parcursul că sunt ficţiuni

„O altă schimbare de nuanţă, dar eu cred că va schimba percepţia telespectatorilor: este obligativitatea celor care fac reality show-uri de a scrie tot timpul emisiunii pe ecran că este vorba despre o ficţiune.

Mulţi oameni cred că sunt reale, deşi eu îmi aduc aminte când a început Ernest la Prima TV şi mă întrebam cum poate cineva să creadă că această emisiune nu este făcătură. Şi totuşi, şi astăzi sunt oameni care sunt convinşi că emisiunilea acelea sunt pe bune, iar ei sunt oameni reali. Noi ne-am confruntat cu foarte multe sesizări pentru că oamenii, neînţelegând că acela este un scenariu spuneau „cum e posibil să arăţi o mamă care îşi zguduie copilul”. E posibil pentru că o face şi într-un film sau un serial, iar acolo nu te deranjează foarte tare pentru că ştii că e ficţiune.

Vor trebui să scrie ficţiune pe tot parcursul emisiunii. Până acum erau 10 secunde la începutul şi la sfârşitul emisiunii. Chestiunea aceasta e valabilă la reality-show-uri, dar au fost cazuri când chiar la emisiunile-tabloid s-au întâmplat astfel de făcături.

Făcăturile de la emisiunile tabloid? Herjeu: „Acolo e greu. Dacă nu-şi declară emisiunea e foarte greu să intervin să demonstrez că a fost un scenariu. Pot să presupun că Guţă nu s-a ridicat să dea în amantă-sa pentru că i-au venit lui piticii pe creier. E foarte greu de demonstrat. Şi oricum scenariul nu e ca aici ca un script. Problema e ca măcar la cele la care tu recunoşti că e program de ficţiune.”

Reconsituiri de sinucideri sau omucideri, trimise după ora 23.00

„S-a mărit de exemplu limita de la 22.00, la 23.00 pentru programele care conţin descrieri ori reconstituiri ori reconstituri ale unori sinucideri, omucideri, mutilări sau automutilări, practice criminale sau oculte sau acte de violenţă domestică ori a violului. S-au introdus şi actele de violenţă domestic şi viol tot pentru că ne-am confruntat cu astfel de cazuri.

Şi le-am împins spre 23.00 tocmai pentru a împiedica apariţia acestor cazuri la emisiunile tabloid, care furau startul, începeau mai devreme, de la 22.00 şi până la 23.00 unde puteau să dea lucruri vulgare sau obscene, dădeau chestii din astea.

Programele, mai clar delimitate

„Foarte important pentru protecţia minorului şi unde au fost câteva schimbări. La primul aliniat spune aşa: nu pot fi difuzate între 6.00 şi 23.00 producţii care prezintă: violenţă fizică, psihică sau de limbaj în mod repetat.

Şi venea radiodifuzorul şi spunea: păi, ce, i-a dat doar un pumn, nu i-a dat cinci pumni. Deci dacă-i dădeai un pumn şi-i aruncai creierii pe pereţi, nu era nicio problemă, pentru că i-ai dat un singur pumn. Şi atunci am introdus: „violenţă fizică, psihică sau de limbaj în mod repetat sau cu un grad mare de intensitate sau gravitate”.

La articolul ce interzice, între 6.00 şi 23.00 „scene de sex, limbaj sau comportament obscen”, acum este „limbaj sau comportament trivial, vulgar sau obscen”. Aici, din punctul meu de vedere, am închis o foarte mare uşă, pentru că nu era o „uşiţă”.

Realizatorii, obligaţi să ceară punct de vedere persoanelor cărora li se aduc acuzaţii

„La cum arată astăzi televiziunea, o consider poate cea mai importantă schimbare, şi anume: obligativitatea moderatorului sau realizatorului unei emisiuni de a-l conta pe cel despre care se vorbeşte în emisiunea lui.

Până acum, legislaţia spunea: cel despre care se vorbeşte poate interveni. Asta nu înseamnă nimic. Adică, dacă sună, să nu-l opreşti. Nu! Atâta timp cât tu abordezi un subiect, tu decizi să vorbeşti despre persoana respectivă, intră în obligaţia ta să-l contactezi şi să-i ceri opinia. Nu mai rămâne la latitudinea lui. Poate omul nu se uită la televizor, nu este în ţară, în momentul acela.

Tu, ca moderatori, îţi asumi responsabilitatea pentru ce se întâmplă la tine în emisiune chiar dacă acuzaţiile sunt făcute de invitaţi. Iar dacă tu decizi să continui discuţia în direcţia aceea chiar dacă omul nu e în studio, producătorul trebuie să încerce să-l contacteze în timpul emisiunii. De foarte multe ori, ei tocau mărunt acelaşi om timp de trei emisiuni. Bun, la prima emisiuni nu ai dat de el, dar nici până la a doua? Nici la a treia?

Din păcate, la noi cu politizarea televiziunilor sunt foarte dese practicile acestea.”

Audiatur el altera pars = „audiezi şi cealaltă parte în emisiune. Nu după aceea! Nu peste cinci zile!”

„Am întărit asta, pentru cei ce nu ştiu ce înseamnă audiatur el altera pars. Oamenii aveau senzaţia că e un fel de drept la replică. Nu. Audiatur el altera pars înseamnă să audiezi şi partea cealaltă în timpul emisiunii, nu după, nu mâine, nu peste cinci zile. Şi asta este valabil în cazul în care acuzaţiile sunt aduse de către moderator sau de postul de televiziune. Atunci eşti obligat!”

Iarăşi un articol care este introdus nou şi vizează materialele înregistrate care nu erau acoperite de nimic. Până acum problema era doar în live sau emisiune ca moderatorul sau invitaţii să nu aducă acuzaţii. În schimb, dădeau material, iar acesta nu era acoperit. Atunci am introdus şi aces aspect. Când într-un material vorbeşti despre un om, trebuie să ai opinia lui pentru că iarăşi nu te mai poţi folosi de scuza că e live. Nu cred că ar trebui să fie un cod pentru aşa ceva.

Este inadmisibil să dai o ştire de genul: „DNA a ajuns la univeriateta nu ştiu care şi se pare că prorectorul a fost luat la declaraţii”, ca după o săptămână să vii să spui că nu era de fapt prorectorul ăla. Pe cine mai interesează atunci? Răul e deja făcut.

Sau îmi aduc aminte că a fost un material despre un adjunct al poliţiei, în care se spunea că e acuzat de posesie de droguiri. S-a făcut materialul fără opinia omului care să spună: nu m-a acuzat nimeni, vezi că e celălalt adjunct al poliţiei. E inadmisibil. Una e un caz live, un accident, ştiu ce înseamnă, şi alta un material înregistrat.

Cei care fac acuzaţii trebuie să prezinte probele

„Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice cel puţin probele care le susţin. Aveam situaţii cu invitatul care avea alături, pe masă un teanc de hârtii, iar moderatorul îşi făcea traba şi spunea: probe aveţi? Iar interlocutorul răspundea: da, uite-le aici.

Acum am făcut mai clar: „să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare pentru a permite publicului să evalueze cât sunt de justificate”.

Comportamentul rasist, nepermis în programele audiovizuale

Art 47 care până acum spunea aşa: este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. Dar rasiste ce au?

Era o problemă dacă ziceai de evrei sau de străini, dar dacă ziceai de negri, nu e nicio problemă. Deci am introdus şi „rasism”. Şi am introdus aceste două articole: „Sunt interzise în programele audiovizual afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup definit de gen, vârstă, etnie, rasă, naţionalitate, credinţe religioase, orientale sexuală”, dar nu şi politic. Nu are nicio legătură.

De ce? Pentru că de foarte multe ori se pleca de la un caz particular: un individ, un rom, prins la furat. Iar apoi în emisiune se spunea „aşa sunt romii, aşa fac romii”.

Nu e normal, nu e firesc, nu are nicio legătură, nu toţi romii sunt hoţi sau slab educaţi. În SUA, nu se glumeşte cu treburile astea şi ar fi bine să nu se glumească nici la noi.

Trăim într-o vreme în care povestea asta cu refugiaţii va ajunge şi la noi mai devreme sau mai târziu. Povestea asta se va acutiza în Europa.

Subiectul ăsta al diferenţei de rasă, de etnie, de religie va deveni extrem de sensibil. Dacă televiziunea nu-şi asumă o oarecare responsabilitate în a gestiona tensiunile de genul acesta şi nu în a le alimenta, mă tem că va fi unul dintre vinovaţii pentru care lucrurile s-ar putea să iasă foarte rău în societate şi în Europa.

Oamenii învaţă de la moderatorii de televiziune. În momentul în care auzi de la un moderator de televiziune că toţi ungurii sunt cum sunt şi că ungurii ne urăsc şi că musulmanii sunt vai de capul lor şi machidonii sunt toţi nişte ticăloşi, omul ăla chiar dacă n-a întâlnit în viaţa lui un ungur, un musulman sau un machidon, când îl va cunoaşte, din start va avea o opinie despre el, ceea ce nu e în regulă.

Citarea surselor

„Povestea cu interviul lui Cioloş luat de la Digi24 şi dat pe Antenă şi cu cinci minuţele din alea 20 cu sigla, s-a reglementat aici. Trebuie să spui de la început şi până la sfârşit de ce e preluat şi de unde e preluat. Iată o altă chestie pe care nu m-am gândit vreodată că trebuie să o băgăm într-un cod.

Până la evenimentul acela eu nu m-am gândit că cineva ar putea face aşa ceva. Dar iată că se face aşa ceva.”

Reclamele sunt şi ele „programe audiovizuale”

„Avem modificări şi la publicitate. Şi aceasta este considerată un program audiovizual şi ar trebui să respecte toate articolele, dar de multe ori ei încearcă să se eschiveze şi să spună că nu e producţia televiziunii. Reprezentanţii televiziunilor spun: Nu poţi să mă ţii pe mine responsabil de faptul că un spot dat de cineva încalcă legislaţia. Nu l-am facut eu şi atunci de ce să mă taxezi pe mine? Şi atunci am introdus totuşi specific, anumite lucruri pe care publicitatea nu are voie să le facă, astfel încât radiodifiuzorul când primeşte aşa ceva să poată să spună “sorry”, nu pot să difuzez, mă amendează pe mine CNA-ul în condiţiile astea.

Fără copii în reclamele la mâncare

Aici, cel mai controversat punct, deşi, din punctul meu de vedere nu este esenţial, asta cu interzicerea minorilor în publicitatea la mâncare. E un articol cu care eu nu am fost de acord, dar asta nu contează, eu sunt în general un om de echipă şi apreciez democraţia.”

S-a votat, s-a trecut, s-ar putea ca în discuţiile ulterioare, în urma dezbaterii publice, să se schimbe puţin articolul asta. Eu cred că se va schimba puţin.

Eu aşa cred, mie mi s-a părut excesiv, sincer, pentru că, da, până la 14 ani şi eu aş fi fost de acord pentru că e pe undeva exploatarea imaginii unui copil pentru a induce într-un alt copil ideea că e normal să îi ceri lu mamii bomboane că a văzut la televizor.

Acum, să introduci totuşi interdicţia unui adolescent de 17 ani, 11 luni şi 29 de zile să joace într-o reclamă mi se pare uşor excesiv, la vârsta aia nici părintele nu mai poate să îi interzică să mai mănânce la fast-food, cu atât mai puţin să îi interzic eu să joace într-o reclamă.

De ce se vizează doar reclamele la mâncare? Cele mai multe reclame sunt la alimente nesănătoase, la fast-food, la băuturi carbogazoase, deci la lucruri ori cu conţinut mare de grăsimi, ori dezechilibrate energetic, ori cu conţinut mare de zahăr, deci care fac rău. Să pui un copil să facă reclamă la un lucru care în mod normal îi face rău e uşor anormal. E uşor caraghios. De asta, la mâncare şi nu la alte produse.

Recomandări noi, în pauzele publicitare: „Hrănirea exclusiv la sân a copilului în primele 6 luni este esenţială pentru o viaţă sănătoasă.”

„O altă modificare: cartoane noi cu „Hrănirea exclusivă la sân a copilului în primele şase luni este esenţială pentru o viaţă sănătoasă” şi „Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneazoastră petreceţi cât mai mult timp cu el” vor fi pe post după fiecare spot publicitar în care sunt alimente care ar putea dăuna nou-născuţilor. Noi am considerat că e un mesaj poziti, ca şi celelalte. Încercăm încet încet să normalizăm lucrurile astea.

Propunerile, 30 de zile în dezbatere publică

„Textul cu modificările este pe site şi oricine poate trimite opinii, amendamente care se vor discuta. Eu aş vrea sincer de la telespectatori, aş vrea să îi văd cum gândesc şi ce aşteptări au de la noi şi de la radiodifuzor.”

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • NU MAI VISATI !!! O regula simpla, sa scrii naibii "RELUARE" cand o emisiune se reia! Si NU se respecta si NU se dau amenzi serioase! Vreti Legi respectate? Dati 50.000 de euro amenda pentru orice infractiune! Si se va respecta, GARANTAT!
  • Ma bucur ca televiziunile sunt obligate sa puna "ACEST PROGRAM ESTE O FICTIUNE", desi Te vreau langa mine cred ca o sa ignore legea.
  • Eu sunt de acord cu ce propune Radu Herjeu s-a ajuns prea departe ce fac televiziunile acum numai scandaluri si mizerii as scoate emisiunile tabloid.

Trimite un comentariu

sus