Skip to main content

VIDEO. Maria Andrieș, la PaginademediaLIVE: „Nu m-am gândit că îi fac un serviciu sau un deserviciu, ci că e în interesul cititorului să afle asta despre Viorica Dăncilă”

 
VIDEO. Maria Andrieș, la PaginademediaLIVE: „Nu m-am gândit că îi fac un serviciu sau un deserviciu, ci că e în interesul cititorului să afle asta despre Viorica Dăncilă”

Cum au descoperit subiectul? Cum l-au documentat? A fost sau n-a fost PR pentru Viorica Dăncilă? Erau sau nu îndreptățiți să scrie despre viața personală a premierului României? 

Jurnalista Maria Andrieș, cea care a documentat subiectul adopției fiului Vioricăi Dăncilă, care a mers în teren, într-un sat din Teleorman, pentru a-i cunoaște familia adoptivă, a vorbit cu Paginademedia.ro despre dezvăluirile din Libertatea.

Publicitate

Ce a contat cel mai mult când ziarul a decis să publice materialul? 

„Argumentul pe care le-a luat în calcul este că o persoană publică cu funcție de conducere și este un aspect al vieții ei care ne privește pe toți, care e de interes”, a spus Maria Andrieș despre decizia de a publica povestea.

„E emoționant ca un premier al unui guvern social democrat care dezamăgește, să arăți cât de săraci au rămas, că nu ai reușit să salvezi decât unul din marea masă și nu ai reușit ca premier să schimbi ceva în bine sau ca partid care te-ai aflat în ultimii 30 de ani în mare parte la putere. Nu cred că te avantajează”, a mai povestit jurnalista. 

Viorica Dăncilă nu le-a răspuns. Premierul va avea o poziție publică, spune Maria Andrieș, în această seară, pe Antena 3.

Din interviul acordat Paginademedia.ro:

  • StartulAm primit mesajul pe Facebook după gala de la Ateneu, când a fost ceremonia preluării președinției Consiliului Uniunii Europene. În loja oficială a ieșit în evidență fiul premierului. Cu această ocazie, cei care îi știau situația, au transmis acest mesaj. Înțeleg că a mai circulat și pe alte site-uri. A venit acest mesaj și am zis să vedem despre ce era vorba. A venit numele familiei, Malancu, numele satului și de aici a fost relativ ușor să găsim familia.
  • Documentarea: A fost relativ ușor să găsim familia. Am fost în Butești. Știau toți povestea și vecinii știau, era cunoscută în toată comuna. I-am găsit, am discutat cu ei. Au fost dispuși să stea de vorbă. Ne așteptam să fie greu, să fie cineva care să nu vrea să vorbească, dar au vorbit și și-au spus povestea.
  • I-au mai căutat cinevaAu mai fost căutați în toamna trecută, în toamna lui 2018, au primit un telefon, de la Realitatea și atât.

Piedici mai degrabă tehnice pentru că noi am încercat, în paralel cu povestea cu rudele naturale ale lui Victor, să lămurim și adopția efectivă cu actele. La maternitatea din Videle ne-au spus că nu au arhivă decât din 2015. Au pe hârtie înregistrate toate internările, dar va dura foarte mult să caute.

  • Ce urmează:  Am solicitat și din partea premierului Dăncilă lămuriri despre felul în care s-a făcut adopția. Am vorbit cu directorul spitalului, cu avocați. E foarte greu să ajungi într-un timp atât de scurt la documente, dar sigur vom lămuri și partea asta.

Urmează o parte în care să arătăm cum s-a făcut adopția. Până în august 1990 adopțiile nu erau de competența tribunalelor. Adopția se făcea destul de simplu, dar nici chiar atât de simplu cât să iei copilul după șapte zile din maternitate.

  • Adopția? Există o Agenție Națională a Adopțiilor. Acolo n-am pronunțat numele (Viorică Dăncilă - n.r.), dar acolo șefa și experții de la acea agenție ne-au spus că a trecut atât de mult timp că nimeni nu mai știe cum se derulau adopțiile. Și nici măcar nu mai interesează pe nimeni.

Inițial, n-am pronunțat numele Dăncilă. Când am început să pronunțăm numele, atunci s-au închis, nici măcar avocații nu au vrut să mai vorbească. A existat o crispare. Noi avem multe de lămurit pentru că a fost acea perioadă în 1990 când au fost valuri de adopții.

  • Decizia din redacțieAm avut o dezbatere (în redacție - n.r.) cu argumente să vedem unde e interesul public aici. Au fost argumente contra, că e viață privată și că nu avem justificare. Pe de altă parte premierul Dăncilă este persoană publică, este în interesul cetățenilor să știe ce fel de om este în fruntea României.

Ce fel de fapte a făcut acest om și cum anume a adoptat copilul. Dacă dorea să-și protejeze viața privată, după părerea mea, dădea un semnal și-l ținea pe Victor Dăncilă, îi făcea o nuntă în cadrul restrâns și nu invita toată conducerea PSD, nu-l aducea în loja de la Ateneu.

În momentul în care iei în mână destinul unei țări, renunți la privilegiile de a-ți trăi viața departe de ochii publici. Trebuie să fii transparent. Trăiești într-un acvariu. Trebuie să-ți asumi acest lucru.

  • Abordarea emoțională? Emoția face parte din viață. Este emoționant și nici nu trebuie să subliniezi cu roșu, nici nu trebuie să fii foarte sensibil ca fire ca să sesizezi contrasul între drumul pe care l-au avut în viață frații lui care munceau de la 13-14 ani, cu spinarea, muncă fizică, și cum s-a descurcat Victor.
  • PR pentru Dăncilă?  Noi am prezentat realitatea, că am descoperit ceva. Pe Viorica Dăncilă nu o pune nici într-o lumină bună, nici proastă. Mai degrabă ne deschide ochii asupra felului cum se trăiește la noi. Nu m-am gândit că îi fac ei un serviciu sau un deserviciu, m-am gândit că e în interesul cititorului să afle asta despre Viorica Dăncilă.

Mi se pare că e mult mai grav dacă știam lucrul acesta și nu-l spuneam. Avem dreptul să știm, ca români, că premierul României are un copil adoptat.

Iată și interviul în varianta video:

Interviul acordat Paginademedia.ro de Maria Andrieș, integral:

Petrișor Obae: V-ați gândit vreun moment când ați lansat articolul v-ați gândit că va avea așa un efect în societate?

Da, tocmai pentru că nu e doar despre premierul României sau despre o familie din Teleorman, ci este despre noi toți. E un prilej bun să medităm la felul în care le oferim șanse copiilor din România. Dacă au toți o șansă bună și egală cu a celorlalți copii. Deocamdată, concluzia pe care am tras-o noi este că ne cam abandonăm copiii de zeci de ani.
Așa spun frații lui, el a avut noroc, Victor Dăncilă a ajuns într-o familie care i-a oferit șansa de a avea acces la educație, la studii, de a locui în condiții confortabile. Pe când ceilalți șapte frați și surori ai lui au trebui să se zbată pentru a-și asigura strictul necesar. Unii dintre ei au reușit mai bine, dar nu în România, ci în Germania. Alții au reușit să-și facă o viață aici trăind de pe azi pe mâine.

Petrișor Obae: Cum ați ajuns la acest subiect?

Am primit mesajul pe Facebook după gala de la Ateneu, când a fost ceremonia preluării președinției Consiliului Uniunii Europene. În loja oficială a ieșit în evidență fiul premierului. Cu această ocazie, cei care îi știau situația, au transmis acest mesaj. Înțeleg că a mai circulat și pe alte site-uri.

A venit acest mesaj și am zis să vedem despre ce era vorba. A venit numele familiei, Malancu, numele satului și de aici a fost relativ ușor să găsim familia.

A fost relativ ușor să găsim familie. Am fost în Butești. Știau toți povestea și vecinii știau, era cunoscută în toată comuna. I-am găsit, am discutat cu ei. Au fost dispuși să stea de vorbă. Pe mama am găsit-o în satul veci, la câțiva kilometri, și toată lumea o cunoaște pentru că ea, pentru a-și crește cei șapte copii a muncit prin curțile oamenilor.

Ne așteptam să fie greu, să fie cineva care să nu vrea să vorbească, dar au vorbit și și-au spus povestea.

Petrișor Obae: I-au mai căutat cineva?

Au mai fost căutați în toamna trecută, în toamna lui 2018, au primit un telefon, de la Realitatea și atât.

Petrișor Obae: Unde era temea lor?

Se raportează, ca niște oameni simpli, la faptul că e vorba despre un om important din România, iar părerea lor nu contează. Ei s-au bucurat că într-un fel faptul că a apărut articolul îi ajută cumva ce doreau ei să-i spună lui Victor Dăncilă, fratele lor pierdut, au reușit să-i transmită prin intermediul ziarului Libertatea.

Una dintre surori a încercat să-l contacteze, dar a spus că nu vrea să stea de vorbă, iar cu ceilalți frați nu a stat niciodată de vorbă.
Sunt oameni cu mult bun simți, cu multă demnitate și sufletiști.

Petrișor Obae: În documentarea voastră a mers totul ușor sau ați avut piedici?

Ei ne-au spus că nu vrea să apară pentru că s-ar putea să aibă probleme la muncă. Fetele din Germania au spus

Piedici mai degrabă tehnice pentru că noi am încercat, în paralel cu povestea cu rudele naturale ale lui Victor, să lămurim și adopția efectivă cu actele. La maternitatea din Videle ne-au spus că nu au arhivă decât din 2015. Au pe hârtie înregistrate toate internările, dar va dura foarte mult să caute.

Petrișor Obae: Unul dintre reproșuri a fost că nu ați săpat mai mult pe zona aceasta a legalității. Ați amintit de acest moment sugerând că ar fi fost ceva în neregulă.

Am solicitat și din partea premierului Dăncilă lămuriri despre felul în care s-a făcut adopția. Am vorbit cu directorul spitalului, cu avocați. E foarte greu să ajungi într-un timp atât de scurt la documente, dar sigur vom lămuri și partea asta.

Urmează o parte în care să arătăm cum s-a făcut adopția. Până în august 1990 adopțiile nu erau de competența tribunalelor. Adopția se făcea destul de simplu, dar nici chiar atât de simplu cât să iei copilul după șapte zile din maternitate.

E foarte greu să găsești informații. Abia din 2015 au ajuns spitalele noastre să aibă bază de date electronică.

Petrișor Obae: Jurnalistic privind lucrurile: ați lansat subiectul. Ați lăsat partea de documentare legată de adopție în urmărire. Nu este mai dificil acum să urmăriți subiectul având în vedere că a fost expus publicului? Mă refer ca muncă sau piedici de documentare.

Noi am avut rețineri atunci când am încercat să obținem informații de la autorități. Există o Agenție Națională a Adopțiilor. Acolo n-am pronunțat numele (Viorică Dăncilă - n.r.), dar acolo șefa și experții de la acea agenție ne-au spus că a trecut atât de mult timp că nimeni nu mai știe cum se derulau adopțiile. Și nici măcar nu mai interesează pe nimeni.

Inițial, n-am pronunțat numele Dăncilă. Când am început să pronunțăm numele, atunci s-au închis, nici măcar avocații nu au vrut să mai vorbească. A existat o crispare. Noi avem multe de lămurit pentru că a fost acea perioadă în 1990 când au fost valuri de adopții.

Petrișor Obae: Ce ați făcut după documentarea subiectului?

Am avut o dezbatere (în redacție - n.r.) cu argumente să vedem unde e interesul public aici. Au fost argumente contra, că e viață privată și că nu avem justificare. Pe de altă parte premierul Dăncilă este persoană publică, este în interesul cetățenilor să știe ce fel de om este în fruntea României.

Ce fel de fapte a făcut acest om și cum anume a adoptat copilul. Dacă dorea să-și protejeze viața privată, după părerea mea, dădea un semnal și-l ținea pe Victor Dăncilă, îi făcea o nuntă în cadrul restrâns și nu invita toată conducerea PSD, nu-l aducea în loja de la Ateneu.

Toate aspectele importante, cine este acest om devin de interes pentru public că avem dreptul să știm, așa cum am avut dreptul să știm despre casele lui Klaus Iohannis, despre unde își face concediul Klaus Iohannis și cu cine mai ales ce stare de sănătate are.

Cum au decurs dezbaterile:

Au fost la o masă cum stăm aici, ne-am prezentat punctele de vedere. Argumentul pe care l-am pus eu pe masă. Eu vorbesc ca femeie, fiind într-o țară ușor patriarhală, am zis că mă bucur pentru orice femeie care ajunge într-o funcție de conducere.

Dezamăgirea legată de Viorica Dăncilă a fost că ea, de când a ieșit în atenția publică, nu a reușit să depășească stadiul de personaj bidimensional. A fost caricaturizată la maximum. Niciun conducător bărbat pe care România i-a avut după anii 90 n-a fost atât de caricaturizat cum este această femeie.

Singurul lucru adevărat pe care îl aflu despre ea este că a luat un copil și l-a crescut. Și asta îi adaugă, în ochii mei, o dimensiune omenească și o face să pară un om în carne și oase

Argumentele pe care le-am luat în calcul este că o persoană publică cu funcție de conducere și este un aspect al vieții ei care ne privește pe toți, care e de interes. 

Argumentele contra au fost că este viața privată.

După cum arată și mai multe decizii ale Curții de la Haga, viața privată a conducătorilor de Guverne, de țări, a persoanelor publice, este de interes, până într-un anumit grad.

În momentul în care iei în mână destinul unei țări, renunți la privilegiile de a-ți trăi viața departe de ochii publici. Trebuie să fii transparent. Trăiești într-un acvariu. Trebuie să-ți asumi acest lucru.

Petrișor Obae: Un alt reproș care a venit în comentarii a fost că articolul a fost într-o notă foarte accentuat emoțională. Dincolo de factual s-a mers foarte mult pe această pedală a emoției.

Emoția face parte din viață. Este emoționant și nici nu trebuie să subliniezi cu roșu, nici nu trebuie să fii foarte sensibil ca fire ca să sesizezi contrasul între drumul pe care l-au avut în viață frații lui care munceau de la 13-14 ani, cu spinarea, muncă fizică, și cum s-a descurcat Victor.

Petrișor Obae: Această notă emoțională a articolului a atras și altă reacție, că acest articol este PR pentru Viorica Dăncilă.

Noi am prezentat realitatea, că am descoperit ceva. Pe Viorica Dăncilă nu o pune nici într-o lumină bună, nici proastă. Mai degrabă ne deschide ochii asupra felului cum se trăiește la noi.

Petrișor Obae: Văzând reacțiile, te-ai gândit că poate ar trebui să-l scrii altfel?

Am scris faptele. Aceasta este realitatea. Am scris ce mi-au spus oamenii cu care am vorbit. Cum ieși puțin din oraș și intri la sat sărăcia este cruntă. Și avem așa o orbire, nu mă refer la noi jurnaliștii, cât la cei care ne conduc. E ca și cum oamenii aceia nu ar exista pentru nimeni. 

Nu m-am gândit că îi fac ei un serviciu sau un deserviciu, m-am gândit că e în interesul cititorului să afle asta despre Viorica Dăncilă.

Mi se pare că e mult mai grav dacă știam lucrul acesta și nu-l spuneam. Avem dreptul să știm, ca români, că premierul României are un copil adoptat.

E emoționant ca un premier al unui guvern social democrat care dezamăgește, să arăți cât de săraci au rămas, că nu ai reușit să salvezi decât unul din marea masă și nu ai reușit ca premier să schimbi ceva în bine sau ca partid care te-ai aflat în ultimii 30 de ani în mare parte la putere, nu cred că te avantajează.

Petrișor Obae: Unul dintre comentariile care au circulat cel mai des a fost că „ați intrat cu bocanii în viața cuiva”.

Ne-au deschis ușa și nici nu am forțat-o. Am vorbit chiar și cu membri din familia Dăncilă. A trebuit să verificăm informația. Am luat legătura cu rude care cunoșteau situația.

Petrișor Obae: Și nu v-ați pus întrebarea: nimeni n-a scris despre asta?

Și ei se mirau, dar de fapt mirarea celor din sat a fost că atunci când a fost campania electorală la generale, la locale, Victor Dăncilă a venit prin sat, la fel și Viorica Dăncilă, iar oamenii spuneau: uite, au trecut și nu v-au întrebat pe voi, deși știa că sunteți frații lui. Mama s-ar fi așteptat să fie căutată.

I-au transmis frații lui că să nu-i fie rușine că suntem săraci. Noi n-am furat, noi muncim.

Petrișor Obae: Ce urmează în seria de articole?

Urmează să lămurim partea legală a poveștii. Efectiv cum s-a făcut adopția. Solicităm actele, felul în care a fost înregistrat. Nu că s-ar fi făcut cu rea intenție, dar există dubii. Câtă vreme avem dubii suntem datori să punem lumină acolo. Despre felul cum a fost înregistrat. Chiar suntem curioși cum se proceda.

Petrișor Obae: După primul material nu ați avut niciun răspuns din partea Vioricăi Dăncilă. A urmat al doilea. Aveți un răspuns sau semnale că vreți primi un răspuns.

Se pare că va exista o ieșire publică în care ea va explica felul în care l-a adoptat. De fapt asta așteptam, nu neapărat să vină să vorbească cu noi, cât să dea un scurt comunicat în care să spună măcar că a fost adoptat legal sau să iasă într-o conferință de presă și să dea toate detaliile.

Noi am încercat să obținem o reacție încă de duminică. Nu trebuie nici un fel de crispare, câtă vreme nu au nimic de ascuns.

Petrișor Obae: După aceste reacții, te-ai gândit că poate ar fi trebuit să faci altfel?

Nu e prima dată când ne confruntăm cu reacții contradictorii, noi le considerăm un semn că ne-am făcut treaba așa cum trebuie.
 

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro

Comentarii

  • Tolo si-a pus cenusa azi in cap.

    Continuând documentarea pe teren, Maria Andrieș a găsit azi la Siliștea primul certificat de naștere al copilului înfiat de prim-ministrul României.
    Actul a fost întocmit în 9 ianuarie 1990 pe numele mamei, Floarea Trocan, și a fost trecut pe numele Dăncilă pe 1 martie 1990.
    Inițial, băiatul s-a numit Aurel Trocan, iar apoi Victor Dăncilă
    Documentul probează că mama naturală s-a înșelat când a spus că primul certificat de naștere a fost făcut direct pe numele Dăncilă și arată totodată că prim-ministrul Guvernului României a spus aseară adevărul.

    Articolul trebuia sa apara dupa terminarea documentarii. Acum Maria poate sa se intoarca la scris editoriale. Acolo se pricepe mai bine.
  • Sa fim sinceri, a fost o ancheta ratata.
    Pentru ca nu au gasit nimicio neregula.
    Apropo, ar fi fost bine sa o intrebati cate articole a scris la viata ei, dar nu comentarii si editoriale in GSP, ca pe alea le stiu cu totii...
  • maria andrieș este zero ca jurnalist de când alerga în 2005 prin finlanda după jucătorii finlandezi să le dea șpagă pentru a câștiga nu știu ce meci de fotbal.
  • Nu vad interesul publicului pentru asta, dar de la o "jurnalista" de tabloid ma astept doar la "laturi", ca tot ziarul si trustul
  • Hai, pe sistemul asta ca "că e în interesul cititorului să afle asta" sa cercetam si noi tot dosarul Mariei Andries, i-ar placea? Hai sa aflam si sa publicam cine a fost primul "iubit" al Mariei, daca cumva a avut copii si cum, cu cine s-a intalnit mama ei, sa aflam detalii "picante" din viata privata a intregii familii ca asta "e in interesul cititorului sa afle". Nu conteaza viata publica, ci hai sa rascolim viata privata a Mariei Andries.

Trimite un comentariu