Un jurnalist care îşi abandonează profesia pentru politică, spunem noi, "trece baricada", notează Mihnea Măruţă pe PressOne, într-un editorial despre ziarişti şi politicieni, despre jurnalişti care se duc spre politică.
"Asta înseamnă că, în presă, politicianul este perceput inconştient ca duşman, iar schimbarea taberei este echivalată, deci, cu o trădare", continuă jurnalistul.
Mihnea Măruţă:
"Nu poţi trece de cealaltă parte a baricadei decât dacă, de fapt, tu nu erai într-una dintre tabere, ci între ele, sub baricadă, făcând joc dublu.
Decât dacă, ani de zile, ai fost nu jurnalist, ci un om de afaceri care s-a îmbogăţit din presă, prin jocuri subterane care intermediau între cele două lumi."
Sunt oameni care şi-au vândut publicul şi credibilitatea pentru bani, care au folosit ziarul sau emisiunea exclusiv în interes personal.
Paginademedia.ro vă prezintă câteva fragmente din materialul semnat de Mihnea Măruţă.
Un articol în contextul în care lista PNL pentru europarlamentare este deschisă de Rareş Bogdan, fostul realizator al emisiunii Jocuri de putere, de lea Realitatea TV.
Mihnea Măruţă, despre jurnalişti şi politicieni:
Asemănări:
Temeiul care uneşte politicianul şi jurnalistul este că ambii îşi construiesc profesia pe o convenţie nescrisă cu o masă de oameni – electoratul, respectiv publicul.
Acei oameni, majoritatea neştiuţi, îi investesc cu încrederea că vor lucra în slujba lor: pe politician, pentru a le îmbunătăţi viaţa; pe jurnalist, pentru a-i ajuta să ia decizii în cunoştinţă de cauză. (...)
Cea mai subtilă asemănare dintre cele două categorii: ispita continuă de a acumula din ce în ce mai multă putere.
Cu cât sunt mai influenţi, cu cât cuvintele lor produc cercuri concentrice tot mai largi, cu atât politicianul şi jurnalistul experimentează mai acut aşa-numitul conflict faustic: vânzarea sufletului pentru depăşirea propriilor limite (întotdeauna conştientizate).
Uneori, asta înseamnă renunţarea la principii, alteori – încălcarea legii, dar există şi cazuri, acolo, sus, unde singurătatea e obligatorie, când ceea ce se negociază este chiar sufletul, şi nu altceva.
Deosebiri:
Jurnalistului i se cere să pună întrebări, în timp ce de la politician se aşteaptă răspunsuri.
Jurnalistul trebuie, deci, să formuleze probleme, în timp ce politicianul trebuie să găsească soluţii.
Mai adânc: jurnalistul e obligat să scormonească după ceea ce merge sau riscă să fie rău, în timp ce politicianul e dator să gândească în termeni de bine.
După "logica" lui, nu ar mai exista oameni politici !!!... Ar trebui să înființăm licee politice pentru comune și respectiv facultăți politice pentru orașe...Apoi, mastere și doctorate pentru a fi om politic de ministere...