Skip to main content

Articolul 13. Pentru cine este "cu noroc" și pe cine nu ajută "taxa pe link?" Câștigă autorii de conținut original. Mai puțin Google și Facebook

 
Articolul 13. Pentru cine este "cu noroc" și pe cine nu ajută "taxa pe link?" Câștigă autorii de conținut original. Mai puțin Google și Facebook

COMENTARIU. Pe 26 martie, Parlamentul European a aprobat primul draft al Directivei pentru copyright în mediul online. Reglementările cu privire la proprietatea intelectuală, la presa din mediul online sau la taxa pe link sunt câteva dintre principalele subiecte incluse în Directivă, la "Articolul 13"

Publicitate

Cine câștigă din Articolul 13? Cine este mai puțin avantajat?

Pe scurt, câștigă creatorii de conținut original. Sunt dezavantajate ceea ce directiva numește "platformele de content sharing". Mai pe înțeles spus, "victimele" directivei sunt greii Google, Facebook sau Twitter.

Adrian Iordache, avocat specializat în drepturi de autor, a analizat pentru Paginademedia.ro care sunt efectele și ce implică Directiva pentru copyright în online, cunoscută și sub numele de Articolul 13.

Oricum, textul Directivei "e complex si prin de conditii, exceptii si nuante, si mai ales de loc de manevra in implementare", spune avocatul.

De menționat faptul că Directiva nu a fost adoptată definitiv, modul de implementare în fiecare Stat Membru va fi subiectul unor dezbateri. Termenul limita pentru implementare este de 24 de luni de la intrarea in vigoare (20 de zile de la publicare, inceputul lui mai 2019.)

Facebook și Google, obligați să ia"licență" de la marii publisheri

De ce o Directivă controversată? Privește câteva zone de reglementare cu impact în industrii foarte valoroase și cu efecte asupra consumatorilor.

Practic, Articolul 13 obligă platformele online ca Youtube, Facebook, Twitter să acorde o mai mare atenție conținutului aflat sub drepturi de autor.

Statele vor fi obligate să „instituționalizeze medierea negocierii accesului dintre deținătorii de drepturi asupra operelor audiovizuale și platformele de video-on-demand, și se limitează reintroducerea protecției asupra operelor ieșite din termenul de protectie IP la aranjamente suficient de originale incat sa fie in sine protejabile”, spune Adrian Iordache.

Tot Directiva se referă la dreptul de licențiere pentru organele de presă online, care poate schimba modelul de business.

„Foarte contencioasa a fost introducerea unui drept de licențiere în beneficiul organelor de presă cu privire la distribuția online a conținutului lor pe platformele de „servicii al societății informaționale” (definit ca orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului), care durează 2 ani (de la 1 ianuarie imediat urmator publicării).

Se rezervă cu aceeași ocazie și un drept al deținătorilor de drepturi încorporate în articolul respectiv, un drept la participarea în veniturile obținute din licența percepută.”

Platformele de content-sharing, victimele Directivei Europene

„Platformele de content-sharing (Facebook, Google, Facebook) vor avea nevoie să obțina licențe de utilizare de la deținătorii de drepturi de proprietate intelectuală ale materialelor”, spune avocatul.

Asta înseamnă că orice platformă sau utilizator al platformei care generează profit de pe urma conținutului aflat sub copyright va fi afectat, excepțiile fiind platformele non-profit sau open source.

Veste bună pentru creatorii de conținut original. „Directiva introduce și obligația Statelor de a introduce protecții pentru autori și performeri, în sensul în care ei trebuie să se bucure de remunerație potrivită și proporțională cu exploatarea operei lor în baza unei licențe, precum și să primească informări cu privire la exploatare și să își poată retrage autorizarea pentru exploatare în cazul în care opera, deși licențiată, nu a fost exploatată.”

Opinia avocatului Adrian Iordache asupra Directivei cu privire la Copyright, integral, în continuare:

Care sunt „stegulețele roșii” ale Articolului 13?

Acces: Pe de-o parte, Directiva pare sa faciliteze accesul (fara risc legal) la continut ce nu mai este "pe piata", introducand proceduri de licentiere colectiva si de informare cu privire la detinatorii drepturilor si valorificarea lor curenta.

In acelasi sens, se cere Statelor sa institutionalizeze medierea negocierii accesului dintre detinatorii de drepturi asupra operelor audiovizuale si platformele de video-on-demand, si se limiteaza reintroducerea protectiei asupra operelor iesite din termenul de protectie IP la aranjamente suficient de originale incat sa fie in sine protejabile.

Articolele de presa: Foarte contencioasa a fost introducerea unui drept de licentiere in beneficiul organelor de presa cu privire la distributia online a continutului lor pe platformele de „servicii ale societății informaționale” (definit ca orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului), care dureaza 2 ani (de la 1 ianuarie imediat urmator publicarii).

In urma negocierilor intense din EP:

  • Dreptul nu se aplica articolelor publicate anterior Directivei;
  • Utilizarii ne-comerciale sau private;
  • Link-urilor;
  • Extraselor foarte sumare (de ex, un cuvant sau cateva cuvinte).

Interesant, se rezerva cu aceeasi ocazie si un drept al detinatorilor de drepturi incorporate in articolul respectiv, un drept la participarea in veniturile obtinute din licenta perceputa.

Platformele de content-sharing:

Platformele de content-sharing (adica acelea care au ca macar unul din scopurile principale punerea la dispozitie catre public de continut furnizat de catre utilizatori, dar care continut este organizat si promovat in scopul obtinerii de profit) vor avea nevoie sa obtina licente de utilizare de la detinatorii de drepturi de proprietate intelectuala ale materialelor.

Fara aceasta licentiere (sau in afara ei), platformele au obligatii specifice sa incerce licentierea, sa caute sa filtreze informatia care incalca drepturi de propreitate intelectuala si reactioneze eficient ca raspuns la sesizari de incalcare.

Negocierile au adus multe exceptii. Se excepteaza platformele non-profit, sau open source (dar nu numai) iar in cazul furnizorilor mici sau la inceput de drum, oblgiatia de filtrare a continutului ne-conform e diminuata.

Cumva, solutiile tehnice trebuie sa permita utilizatorilor sa genereze continut care include material protejat cand utilizarea in sine este exceptata, precum in cazul citarii legitime, sau in scopul criticarii, recenziei, satirei, parodiei etc.

Remuneratia autorilor si performerilor:

Directiva introduce si obligatia Statelor de a introduce protectii pentru autori si performeri, in sensul in care ei trebuie sa se bucure de remuneratie potrivita si proportionala cu exploatarea operei lor in baza unei licente, precum si sa primeasca informari cu privire la exploatare si sa isi poata retrage autorizarea pentru exploatare in cazul in care opera, desi licentiata, nu a fost exploatata.

In loc de concluzii?

Textul e complex si prin de conditii, exceptii si nuante, si mai ales de loc de manevra in implementare de catre Statele Membre. Cu alte cuvinte, efectele sunt cu bataie lunga, dar cu siguranta vor influenta modul in care interactionam cu platformele de socializare si de content sharing si streaming.

Daca va modifica substantial modelul de business al presei online, ramane de vazut, iar masura in care asta promoveaza dezvoltarea de platforme europene (deja la ordine de marime in urma US si China), va ramane un subiect de controversa politica.

O complicatie suplimentara vine si dinspre Brexit, si e foarte posibil ca UK sa nu fie nevoita sa implementeze directiva, punand-o posibil intr-o pozitie de avantaj concurential in gazduirea de platforme noi.

Autor: Andreea Iordache andreea.iordachepaginademedia.ro

Trimite un comentariu