Minutul Paginademedia cu actriţa Nuami Dinescu. Ce publicaţii citeşte? Ce seriale îi plac? Ce ştiri consumă? Cum şi-a descoperit pasiunea pentru teatru?
Îi plac podcast-urile, pentru că află lucruri noi: "Îmi place să cunosc oameni noi, oameni tineri, să aflu lucruri de care habar nu aveam, timpul e generos, nu trebuie sa grăbeşti invitatul să fie scurt că intră pauza de publicitate".
Nuami preferă serialul Brooklyn Nine-Nine şi spune că se uită la emisiunea culinară Chefi la cuţiţe, de la Antena 1.
Când e un subiect mai important din domeniul politic, Nuami se uită la dezbateri:
"Mă lipesc de câte o dezbatere politică când e un subiect care arde sau când am treburi de facut prin casă. Da, ei se ceartă, eu strig la ei ”vorbiti pe rând, că nu înţeleg nimic."
Nuami Dinescu spune că îşi începe ziua cu Paginademedia şi cu Libertatea:"Îl ştiu pe Petrişor Obae de când a început şi ştiu că nu dă drumul la nicio ştire neverificată."
Nuami Dinescu a jucat în serialul Adela, de la Antena 1, produs de Ruxandra Ion. Aceasta a interpretat personajul Florica.
Mai multe detalii aflaţi în acest interviu, cu actriţa Nuami Dinescu.
- TV sau YouTube?
YouTube. Am libertate să aleg exact ce vreau să văd/ascult, să opresc când mă întrerupe ceva, cineva.
- Radio sau podcast?
Podcast. Îmi place să cunosc oameni noi, oameni tineri, să aflu lucruri de care habar nu aveam, timpul e generos, nu trebuie sa grăbeşti invitatul să fie scurt că intră pauza de publicitate.
- Facebook, Instagram sau TikTok?
Nu am TikTok, Facebook şi Instagram, dar nu sunt foarte prezentă. Mi se pare că trebuie să am ceva de spus, nu să scriu orice, doar sa fie ceva acolo.
- Blog sau vlog?
Mă încăpătânez să rămân la blog, cred că trebuie să ţinem cu dinţii de exerciţiul şi dorinţa de a citi. E un exerciţiu mult mai interesant pentru creierul nostru folosit din ce în ce mai puţin.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Mă uit la buletine de ştiri aşa cum curg ele, să ştiu pe ce lume sunt şi cam atât. Sunt abonată la newslettere de la jurnalişti independenţi. Mă” lipesc” de câte o dezbatere politică când e un subiect care arde sau când am treburi de facut prin casă.
Da, ei se ceartă, eu strig la ei ”vorbiti pe rând, că nu înţeleg nimic, mai apare câte unu pe care se simte indicatia”du-te şi fă-i praf” şi vine cu nişte golăneli de doi bani care, după 15 minute de dezbatere, se duc în neant.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
TV pare mai simplu, dar online în mod deosebit, de la jurnaliştii pe care îi ştiu jurnalişti, nu oameni de paie.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Paginademedia (îl ştiu pe Petrişor Obae de când a început şi ştiu că nu dă drumul la nicio ştire neverificată) şi Libertatea.
- Când ai citit ultima oară un ziar sau o revistă?
Luna trecută am citit Revista Biz. Făcută în intregime în Paris.
- Serial preferat?
Brooklyn 99. Şi cele în care joc eu.
- Emisiunea preferată?
Nu am. Adică mă uit la Chefi la Cutite, de exemplu, daca sunt acasă.
- Actor preferat?
Al Pacino. Katie Bates.
- La ce te uitai la TV când erai mică?
Musatinii, teatru tv, regia Sorana Coroama Stanca.
Dar acum?
Mă uit la filme. Tot ce-mi cade sub ochi, e şi asta un fel de exerciţiu.
- Care este prima ta amintire legată de YouTube
YouTube se leagă de Freddie Mercury. Şi Tom Jones.
- Cât de des postezi pe reţelele sociale?
Depinde de evenimente, de stare, de timp. Dacă văd ceva deosebit, vreau să ajut pe cineva, vreau să împărtăşesc ceva cu lumea, atunci se întâmplămai des. Repet, nu vreau să scriu bălării, doar să fiu acolo, deşi ştiu că exista niste algoritme care te „penalizează” dacă nu interacţionezi des, dar viaţa e viaţă, reţelele de socializare, pentru mine, sunt doar căi de comunicare în online, viaţa e dincolo de ele.
- Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru actorie?
E poveste lungă, cât spaţiu ai? Pe scurt, am avut în mine o căutare febrilă mereu, o căutare căreia nu am ştiut să-i dau nume, nu mi se potrivea nimic, nu mă liniştea nimic, nu mă bucura nimic, deşi făceam totul cu conştiinciozitate şi seriozitate.
Pina în ziua în care, la 18 ani, m-am întâlnit cu un baiat care îmi făcea curte şi mi-a spus ca el cântă în cor la Voicu Enachescu, la UTC, şi l-am intrebat daca acolo au şi teatru. Aveau, aşa că, a doua zi m-am prezentat la Izvor, vis-a-vis de Teatrul Bulandra, m-au pus oamenii să citesc un text şi asa am intrat intr-un prim spectacol dupa schiţele lui Caragiale.
Am început cu Grigore Popa si Constantin Fugasin. Am mai „baletat” eu pe la filologie, cursuri de canto cu Mihaela Runceanu, vreo trei luni m-am dus la un curs de japoneza, toate astea în timp ce muceam şi încercam să intru la filologie, dar, la un moment dat, am pus stop la tot şi am plecat la Teatrul din Reşita care angaja actori corp ansamblu, adică figuranţi. Am plecat de acolo după un an.
Aşa a început aventura mea cu teatrul care a devenit televiziune cel mai mult şi acum film.
- Spune-mi o întâmplare amuzantă care s-a întâmplat în timp ce filmai?
Cea mai amuzantă de care îmi amintesc este legată de Adela, de secvenţa în care Anca Sigartau (Nuţi) îi trage un pumn în nas lui Marius Rizea (Ilie), îl umple de sânge şi eu nu mă pot opri din răs.
Noroc că s-au tras câteva duble până m-am liniştit. M-a şi întrebat regizorul de ce râd. Am râs şi când îi explicam, deşi Florica trebuia să se supere pe Nuţi, nu să radă în halul acela, dar ei doi, Anca şi Marius erau atât de mişto...
- Dar şi o întâmplare dificilă?
Tot în Adela, trebuia să mă pup cu Marius. Şi era la prim plan. Pur şi simplu l-am umplut de fond de ten, că mă ascundeam în gulerul sacoului.
Am reuşit să filmăm secventa după ce Marius şi-a dat seama că e complicat pentru mine şi mi-a explicat cum facem. Tehnic.
- Îţi place mai mult pe scena teatrului sau să apari într-un serial?
Sunt stări diferite, nu pot să aleg. Iubesc să joc la fel de mult, nu pot să aleg între ele, mergem de mână şi cu filmul, şi cu teatrul.
- Cum se pregăteşte un actor înainte de a intra în rol?
Pregatirea începe de la prima lectură, la masă când îţi întâlneşti prima dată personajul. Începi să-l vezi cum arată, cum se îmbracă, începi să-l simţi, să mergi cu el peste tot. Pe măsură ce avansează repetiţiile şi deja stii textul, replicile, te trezeşti uneori că vorbeşti folosind replicile lui, ale personajului. Asta însemnă că eşti deja pe drumul bun.
De la o repetiţie la alta, se fixează în memoria ta, în conştiinţa ta „omul” creat, personajul şi cel mai greu e prima ieşire în lume, mai ales în teatru, la premieră.
Poate să fie foarte prost primul spectacol, dar de la un spectacol la altul, mai scade tensiunea, eşti mai stapân pe personaj, contează foarte mult colegii, actorii cu care joci, relaţia cu ei, conteaza si cât sunt de serioşi şi de creativi, contează enorm regizorul care ştie ce vrea să facă din textul respectiv, care nu lucrează cu biciul.
Faci aşa că aşa zic eu, la mine nu există aşa ceva, actorul nu e un robot, ei toţi, împreună, sunt un întreg care funcţioneaza condus inteligent şi creativ.
Autor: Adriana Diură adriana.diurapaginademedia.ro
