După doi ani de tăcere, fostul Bigger Marcel Străuţ vorbeşte într-un interviu acordat în exclusivitate Paginademedia.ro despre ce s-a întâmplat în martie 2009. Atunci, agenţia s-a închis brusc, într-o dimineaţă, lăsând datorii de milioane de euro către agenţii de publicitate.

Cel mai căutat om din publicitate a fost în Bucureşti în aceşti doi ani. În Capitală l-a găsit şi Paginademedia.ro. Se ocupă de un nou proiect.

„N-am dispărut deloc, am fost în Bucureşti tot timpul. N-am plecat, cum s-a spus, în ţările calde, n-am plecat nicăieri”, spune el.

Paginademedia.ro vă prezintă în trei părţi interviul acordat în exclusivitate de Marcel Străuţ.

“N-am faţă de cine să mă explic, singurul loc unde pot să fac asta este în faţa procurorilor”, declară el.

Versiunea lui Marcel Străuţ trimite cauzele scandalului Bigger la noul acţionar către care a vândut firma. „Nu-l cunoşteam”, spune Străuţ. Recunoaşte însă (într-un exerciţiu de schimbare de roluri) că, la prima vedere, nici el nu ar crede propriile explicaţii.

Un interviu despre evenimentul de acum doi ani, despre ce spune când lumea îl numeşte „ţeparul de la Bigger”, despre oamenii cu care s-a întâlnit după, dar şi despre ce face acum: un proiect online.

BACKGROUND: Într-o dimineaţă de martie 2009, Marcel Străuţ îşi anunţa angajaţii că a vândut firma şi că noii angajaţi nu se vor mai concentra pe publicitate. În aceeaşi zi, proprietarul sediului Bigger închide clădirea, pe motiv de neplată a chiriei. A doua zi, Bigger nu mai funcţiona. Agenţia rămânea cu sume de plătit de câteva milioane de euro. Numai către Media Direction (care a depus şi plângere la DNA), sumele se ridică la opt milioane de lei. A fost acuzat de înşelăciune. Bigger a rămas cu datorii şi la Splendid Media şi la Clir Media (care vindea Antena 1)

Prima parte a interviului:

Petrişor Obae: Acum doi ani, Marcel Străuţ dispărea din peisaj. Ce-a făcut Marcel Străuţ timp de doi ani de zile?
Marcel Străuţ: N-am reapărut acum, eram în business şi atunci, aveam business-uri paralele. Unele dintre ele s-au mai închis din cauza crizei. Am fost, doar că n-am mai fost implicat în publicitate.

În ianuarie 2011, apari cu un proiect online, TopDeals.
Nu mă ocup eu personal, nu este proiectul meu. Eu vin cu partea de suport de knowhow pe partea de promovare, dar nici aici nu sunt foarte implicat. Altcineva a venit cu ideea.

Care este rolul tău în această afacere?
Mai mult de consultant, cu un share profit. Adică în funcţie de profiturile care vor fi voi lua şi eu un share, dar e mai mult o înţelegere, nicidecum un contract.

Asigur suportul ăsta de promovare, unde să ne promovăm, cum să promovăm site-ul s.a. De asemenea, pe partea de parteneriate am o serie de cunoştinţe şi diverşi prieteni ale căror afaceri se pretează la o astfel de promovare.

Din câte m-am uitat e un site inspirat din Groupon.
Nu e inspirat, mai sunt vreo alte 40 de genul acesta. Noi suntem unii din cei 40.

Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, site-ul este deţinut de Luciana Zamfirescu, prietena ta.
Da.

Faptul că TopDeals a fost înscrisă pe numele prietenei tale are vreo legătură cu aceste probleme de imagine pe care le ai şi acesta este motivul pentru care nu ţi-ai asumat-o, direct, tu ?
Nu a fost investiţia mea, nu a fost ideea mea de business, e o idee adusă de Luciana din America şi asta a fost. Este o investiţie mică, mai mult de 5.000 de euro nu s-au băgat.

Tu eşti implicat mai mult decât consultant în acest proiect?
Nu. În share profits, ţi-am zis, o să am o parte din profit dacă o să fie. Când a început proiectul acesta şi am fost şi eu de la zero în el, nu am anticipat că va fi aşa o competiţie. Deja e foarte mare competiţia pe zona asta şi nu se ştie când va fi profitabil acest business.

Explicaţii: "Eu nu ştiam cine cumpără şi cine preia afacerea."

O să revenim puţin la momentul acela, acea zi din martie 2009. De ce, peste noapte, ai zis “gata dau agenţia”?
Păi n-am zis peste noapte, în primul rând. Partenerii cu care am lucrat atunci au ştiut şi-au participat, de asemenea, şi ei la numeroase negocieri pe care le-am avut, de preluarea agenţiei, cu investitori, chiar şi reţele internaţionale. Am fost la Washington, am fost la Londra, am fost la Praga, unde am prezentat agenţia şi portofoliul agenţiei pentru o vânzare, o asociere. S-a discutat şi cu Leo Burnett la Washington, s-a discutat şi la Londra cu WPP, s-a discutat şi cu Mediaedge-ul la Praga. Şi asta se întâmpla de cel puţin un an jumătate, doi.

Cei din agenţie nu ştiau de decizia ta.
Ba da, lumea ştia din agenţie, au fost şi oameni care au vizitat agenţia, am avut vizite în agenţie din partea investitorilor. Eu, împreună cu partenerii mei, cu Ştefan Voloacă, cu Luciana Zamfirescu am vizitat investitori la ei acasă, am fost la Londra, v-am zis. De asemenea, au venit oameni de la Mediaedge la noi în firmă.

Angajaţii ştiau, de asemenea, eu le spuneam “vedeţi că astăzi vine cineva, hai să facem măcar curat”, deci ştiau de această intenţie. Ştiau de intenţia noastră de a ne asocia, de a da în preluare...

Doar că tu ai venit atunci şi le-ai spus “am vândut agenţia, cine a cumpărat-o nu va mai continua activitatea”.
Nicidecum, nu a fost treaba asta, asta au înţeles ei şi îmi pare rău de treaba asta. Ce le-am comunicat lor a fost ceea ce ştiam şi eu din intenţia noilor investitori. Se pare că n-a fost niciun investitor sau nu ştiu care a fost planul lor pentru că nici eu nu mai dau de ei. Ei mi-au spus că pe ei îi interesează o extindere a domeniului de business.

Atunci de ce mesajul tău către ei a fost...
Eu nu mai sunt acţionar in agenţia asta, viitorul acţionar o să dezvolte şi altă parte şi asta va rămâne o pondere mai mică în total business, dar asta nu înseamnă că...

Investitorul acela este o fată care avea 21 de ani.
Da, exact. Eu am discutat cu un avocat din partea lor, o doamnă avocat.

Dar cine este acea persoană de 21 de ani, Tatiana Roşca?
E o persoană care a cumpărat şi atunci am văzut-o, la vânzare. Eu nu ştiam cine cumpără şi cine preia afacerea. Toate negocierile le-am făcut cu un avocat de-al lor. Dacă ei au ales să bage o ciudată, eu am fost în faţa faptului împlinit, eu chiar n-am ştiut cine preia.

Eu ştiam că dau acestor avocaţi, nu pe cine aveau ei în spate

Tu nu ştiai cine va prelua firma?
Nu ştiam cine va prelua firma, ştiam că va prelua firma şi mi s-a părut foarte corectă propunerea lor. Eu le-am prezentat situaţia financiară şi de portofoliu.

În dimineaţa aceea nu s-a dat impresia că ştia cineva din agenţie. Eu îţi spun, pentru că am stat de vorbă cu ei.
Cu siguranţă, recunosc că nu ştiau toţi despre toate discuţiile noastre. Adică normal că nu stăteam să-i spun fiecărui angajat “am stat de vorbă cu WPP astăzi sau că am schimbat un e-mail nu mai ştiu cine”. Nici nu ştiau cu cine discut, sincer să fiu.

Totuşi mie mi-e greu să cred că nu ştiai cine este Tatiana Roşca.
Crede-mă că nici acum nu ştiu cine e Tatiana Roşca.

Cum poţi vinde o companie fără să ştii cui o dai?
Eu ştiam că dau acestor avocaţi, nu pe cine aveau ei în spate. Eu trebuia să am un salariu foarte mare în compania asta, după preluarea asta.

"Am fost în Bucureşti tot timpul. N-am plecat, cum s-a spus, în ţările calde"

Care era înţelegerea cu noul proprietar?
El a zis că face nişte investiţii, că nu mă vrea partener în noul proiect. Eu nici n-am achiesat la planul lui de a face tipografie sau nu ştiu ce voia el să facă. Şi a fost dorinţa lui să meargă singur în treaba asta, doar că pe partea de publicitate eu trebuia să continui, cel puţin ăla era contractul meu.

Şi tu ai dispărut pur şi simplu din peisaj...
N-am dispărut deloc, am fost în Bucureşti tot timpul. N-am plecat, cum s-a spus, în ţările calde, n-am plecat nicăieri.

Ce s-a întâmplat cu banii care erau încasaţi de la clienţi?
Nu ştiu, au fost în cont nişte bani. De asemenea, trebuiau să se încaseze nişte bani. Noul proprietar a optat să facă nişte plăţi, dar de aici nu mai ştiu, din momentul predării eu nu i-am mai găsit pe oamenii ăia, din momentul semnării actelor şi predării actelor contabile.

Tu ai predat firma şi nu ţi-a mai păsat.
Eu am vorbit cu oamenii care mi-au fost aproape şi care trebuiau să mă descurce din acest rahat în care am intrat. Că n-am vorbit cu tine sau cu alţi oameni, nici nu m-a sunat vreun fost angajat, dar nu ştiu ce să vorbesc cu foştii angajaţi. Trebuia să vorbesc cu cine trebuia să mă descurce din această nebunie mediatică...

În momentul acela, Bigger avea datorii foarte mari datorii către mai multe zone.
Nu ştiu ce înseamnă datorii. O firmă are de încasat şi are de primit. Datorii nu ştiu dacă erau, da, trebuiau să fie plătite, se încasau, se plăteau şi se reţinea comisionul care era. Bigger avea de încasat cel puţin 2 milioane şi jumătate de la clienţi.

Numai către Media Direction, datoria era de peste 1 mil de euro.
Nu era o datorie, era o plată care trebuia făcută. Era un termen scadent, era conform contractului. Ai o datorie în momentul în care ai întârziat nişte plăţi, atunci e o datorie. Plăţile nu erau întârziate.

"Plăteam conform contractelor cu furnizorii"

Unul dintre clienţii Bigger era Adevărul. Adevărul era cu plăţile la zi.
Nu ştiu ce declaraţii au ei. Normal că ei pot să spună că au plătit tot şi în avans.

Sunt declaraţiile de atunci ale lui Răzvan Corneţeanu.
Eu ştiu că luna ianuarie nici nu era plătită de Adevărul.

Dar datoria mare către Media Direction este pe finalul lui 2008, pe ultimele luni din 2008. Ce s-a întâmplat cu acei bani, pentru că tu erai încă în firmă?
Datorie există în momentul în care nu ţi-ai respectat un contract. Atâta timp cât am fost eu acolo, contractul dintre Bigger şi Media Direction a fost respectat ad literam.

Păi cum, dacă acumulasei datorii? Media Direction nu a mai fost de acord să cumpere pentru Bigger din ianuarie 2009 pentru că avea datoriile pe ultimele luni.
OK, iarăşi termenul de datorie este incorect spus aici. Datorie e când nu îţi respecţi un contract.

Avea de primit bani, hai să zicem aşa.
Avea de primit bani conform contractului. Atâta timp cât am fost eu acolo plăţile au fost făcute la zi.

Şi cum, dacă ei n-au mai vândut pentru Bigger tocmai pentru că plăţile nu erau la zi?
Nu, ei n-au mai vândut pentru Bigger, n-au mai vândut pentru Next, n-au mai vândut pentru Spoon, n-au mai vândut pentru tot acel pool de media. Deci ei n-au mai vrut să se lege de cap cu ăştia mici.

Bun, Adevărul plătise, de ce Bigger n-a plătit mai departe acei bani?
Deci eu îţi spun următorul lucru, eu plăteam conform contractelor cu furnizorii. Cu furnizorii puteam să am nişte termene mai largi, Adevărul să plătească, nu ştiu, în trei luni de zile şi eu plăteam la patru luni de zile. Eu plăteam conform contractului şi dacă îi întrebi şi pe cei de la Media Direction şi pe restul s-au plătit conform contractelor. Nu existau întârzieri la plată.

Media Direction spune că nu s-au plătit contractele.
Eh, să-ţi arate contractul şi anexa la contract. Nu ştiu ce spun ei. Şi mie mi-au făcut o reclamaţie la procuratură că aveau patru milioane, îţi arăt.

Media Direction m-a reclamat la procuratură cu patru milioane

Dacă totul era conform contractului, atunci de ce te-au mai reclamat la procuratură şi acum procesul este la DNA pentru înşelăciune?
Poate să mă reclame. M-a reclamat şi Splendid Media.

Şi de ce?
O reclamaţie e foarte uşor să o faci. Ei m-au reclamat la procuratură cu 4 milioane şi ăia au zis că nu e de competenţa lor şi au dus-o la DNA. E atât de uşor să mă duc la poliţie, fac o declaraţie că Petrişor avea să-mi dea mie nişte bani şi ăia te cheamă şi pe tine, mai cheamă şi persoanele pe care le mai dau eu acolo şi-ţi face un dosar penal, asta este în România.

Nu cred că lucrurile sunt atât de simple.
Îţi spun că aşa sunt de simple, am foarte multe neînceperi penale. Asta cu Media Direction, una dintre ele este de neîncepere a urmăririi penale.

Una încă este în faza de cercetare.
Da, este în faza de cercetare, cum altele două cu Splendid Media şi încă una cu Media Direction. Ei s-au dus pe la toate parchetele şi pe la toate astea cu relaţiile lui Cristi Burci (acţionar Media Direction, n. red). Lui îi este foarte uşor să dea un telefon, la ce relaţii are el, şi să spună “ia faceţi-i dosar lu’ ăla”.

Aşa, pe nepusă masă?
Da, prezintă nişte contracte, n-a prezentat anexa la contract şi nişte facturi. Ştii ce a făcut Media Direction? A făcut un dosar aşa cu printuri de pe internet. Uite ce se spune despre Marcel Străuţ pe internet. Aşa se fac dosarele în România.

PRECIZARE: La acest articol vor fi aprobate NUMAI comentariile ASUMATE.

Citeşte şi:

• Agenţia Bigger Group s-a închis brusc dimineaţă
• Marcel Străuţ (2): Povestea sediului: un proprietar furios, chirii, subînchirieri şi încă o plângere la adresa lui Străuţ
• Marcel Străuţ (3): Cu cine s-a întâlnit după scandal. Cum îi cade sintagma “ţeparul de la Bigger”