Skip to main content

Fotograful Alex Gâlmeanu, proiect special pentru The New York Times

 
Fotograful Alex Gâlmeanu, proiect special pentru The New York Times

Fotograful şi artistul vizual Alex Gâlmeanu, specializat în fotografie editorială, publicitară, de modă şi experimentală, a semnat, recent, în cotidianul The New York Times. A fost cooptat de redacţia americană pentru a realiza fotografii care să ilustrareze un articol scris de jurnalistul Andy Trincia despre Timişoara, declarat Capitala Europeană a Culturii.

Publicitate

Articolul din The New York Times conţine 10 fotografii realizate de Alex Gâlmeanu şi a fost publicat în data de 27 octombrie şi poate fi citit şi vizualizat şi în ediţia online, doar de cititorii care cu abonament.

Titlul articolului ilustrat de Alex Gâlmeanu este „It Might Be Time to Consider Timisoara” – „Ar fi timpul să luăm în considerare Timişoara”

În cariera de peste 25 de ani, Alex Gâlmeanu a creat nu doar fotografii pentru articole de presă, editoriale de fashion, ci şi postere fotografice şi materiale promoţionale şi pentru, atât pentru filme din cinematografia autohtonă, precum „Ana, mon amour” (2017), „Morometii 2” (2018), „Acasă, casa mea” (2020) şi „Miracle” (2021), cât şi pentru producţii internaţionale, precum „No One Gets Out Alive” (2021) – produs de Netflix şi „Django” (2022) – produs de Sky şi Canal+.

Cea mai recentă colaborare pentru cinematografie este pentru filmul documentar realizat de Oana Giurgiu, pentru documentarul „Spioni de ocazie”, care a primit anul acesta două dintre cele mai importante premii din industrie, Gopo şi UCIN

Fotografiile realizate de Alex Gâlmeanu şi selectate de redacţia The New York Times din America ilustrează cele mai importante atracţii turistice ale oraşului Timişoara:

Captură: The New York Times

  • Catedrala Romano-Catolică Sf. Gheorghe, din Piaţa Unirii – văzută din două unghiuri (din faţă şi prin geamul unui tramvai istoric).
  • Catedrala Mitropolitană Ortodoxă.
  • Umbrelele multicolore de pe Strada Alba Iulia, care face legătura între Pieţele Victoriei şi Libertăţii.
  • Copii care se joacă în Piaţa Unirii din Timişoara.
  • Piaţa Victoriei.
  • Alte detalii care ilustrează arhitectura oraşului – surprinse într-o reflecţie pe fereastra unui tramvai istoric.
  • Opera Naţională Română.
  • Restaurante şi terase din Piaţa Unirii.
  • Faţadele colorate ale unor clădiri din Piaţa Unirii.

​VIDEO. Alex Gâlmeanu, în studioul Paginademedia.ro

GALERIE FOTO. Alex Gâlmeanu: „Am tras o mie de fotografii”

Am mai avut coleborări cu presa internaţională, dar nici una ca aceasta. A venit total neaşteptat.

Nici nu îmi dau seama cum m-au găsit. A fost o şedinţă foto extrem de plăcută.

Am ajuns în Timişoara într-un weekend, am colindat vreo două-trei zile oraşul şi am fotografiat fără nici o presiune. Am prins şi o Timişoara foarte efervescentă, a contat mult că este şi Capitală Culturală.

N-am mai fost de vreo zece ani acolo şi am remarcat o schimbare foarte mare în bine. Am avut un text scris de jurnalistul american, pe care a trebuit să-l urmăresc.

Textul dicta cu largă aproximaţie ce zone ar trebui să urmez.

Am luat-o foarte personal. Pentru că am făcut, în primul rând, fotografii care să îmi placă mie.

Am mai avut genul acesta de colaborări, dar nu s-au axat pe un articol sau un oraş, ca acum, ci pe oameni.

Am tras o mie de fotografii şi am trimis o selecţie destul de largă, din care au fost selectate cele zece”, a povestit, pentru Paginademedia.ro, Alex Gâlmeanu.

„Dintre realizările profesionale recente, Alex Gâlmeanu a menţionat colaborarea cu regizoarea şi producătoarea Oana Giurgiu.

„Cred că cel mai important lucru de anul acesta, pentru mine, din punct de vedere profesional, este documentarul «Spion de ocazie», realizat de Oana Giurgiu. Este vorba despre un film documentar slideshow, făcut doar din fotografii, film care a ajuns la performanţa de a lua anul acsta cele mai bune două premii, Gopo şi UCIN”, a mai spus Alex Gâlmeanu.

„Piaţa Unirii din Timişoara încapsulează multiculturalismul şi toleranţa religioasă”

Jurnalistul american Andy Trincia, care a semnat articolul, notează în The New York Times despre Timişoara următoarele:

  • „Unii numeau acest oraş Micul Viena.”
  • „Oraşul este plin de arhitectură secesivă şi barocă.”
  • „Catedrala Mitropolitană Ortodoxă are trei terenuri de fotbal în lungime.”
  • „În Piaţa Victoriei palatele, care sunt de la începutul secolului al XX-lea, încă sunt identificate după numele proprietarilor lor iniţiali.”
  • „Timişoara este una dintre cele trei Capitale Europene ale Culturii în 2023. Are o gamă completă de expoziţii de artă, concerte, festivaluri de muzică, teatru şi dans care se extind până în decembrie.”
  • „Piaţa Unirii încapsulează multiculturalismul şi toleranţa religioasă a Timişoarei. Vizavi de domul catolic, aşa cum este cunoscut la nivel local, se află episcopia şi biserica ortodoxă sârbă, decorată şi colorată. O şcoală în limba germană (care a produs doi laureaţi ai Premiului Nobel) şi o librărie sunt în apropiere, în timp ce la câteva străzi distanţă se află Sinagoga Cetate, finalizată în 1865 şi redeschisă anul trecut, după o îndelungată renovare.”
  • „La restaurante, aşteptaţi-vă să plătiţi de la 25 până la 45 de lei (adică între 5,50 $ şi 10 $), pentru supe şi aperitive, şi de la 70 până la 90 de lei pentru antreuri”.

Alex Gâlmeanu: „Să fii fotograf este de cele mai multe ori minunat” 

Contul de Instagram al lui Alex Gâlmeanu este precum o expoziţie de fotografie

fotografii: arhiva personală - Instagram

„Să fii fotograf este de cele mai multe ori minunat, dar uneori «minunatul» devine chiar mai minunat. Pe la sfârşitul verii, am primit o cerere interesantă pe o adresă de e-mail de la The New York Times, da, chiar The New York Times, cu întrebarea dacă aş vrea să colaborez cu ei pentru un articol despre Timişoara.

Foto-editorul care m-a contactat mi-a spus că ştie despre faptul că sunt un fotograf de portret, dar pare că mă pricep suficient de bine şi la ceea ce ar putea fi numit «fotografie de călătorie». Poate că seria mea «As I Found It» a dat, în sfârşit, roade.

Bineînţeles că am acceptat, apoi, cândva în septembrie, am şi fost în Timişoara pentru un weekend prelungit.

Tema mea a fost să urmăresc şi să ilustrez un text foarte bun scris de un autor american, Andy Trincia, care chiar trăieşte în Timişoara deja de o perioadă lungă de timp.

Articolul este acum publicat, cu tot cu fotografiile mele. Adică puteţi să analizaţi şi cum mă descurc ca fotograf de călătorie, pe o temă dată.

Sigur că nu este neapărat cel mai complex job pe care l-am realizat până acum, dar, este The New York Times, nu se întâmplă chiar în fiecare zi”, a povestit Alex Gâlmeanu, pe reţelele sociale.

VIDEO. Alex Gâlmeanu, în dialog cu Andi Moisescu

  • Alex Gâlmeanu s-a născut la 29 octombrie 1978, în Bucureşti.
  • Este pasionat de fotografie încă din copilărie.
  • A început să realizeze primele fotografii în aprilie 1992, la doar 14 ani, când a învăţat să fotografieze folosind echipamentul disponibil în casa părinţilor, unde avea inclusiv un laborator foto funcţional.
  • Cariera profesională în fotografie a început doar câţiva ani mai târziu, în 1998, când s-a angajat la grupul media Ringier, unde a lucrat pentru cu cele mai importante publicaţii „glossy” ale companiei.
  • În 2002, şi-a deschis propriul studio foto şi propria companie şi a început să colaboreze şi cu alte publicaţii, precum Elle, Marie Claire, Esquire, GQ, Glamour, Harper’s Bazaar, Cosmopolitan, Men's Health şi altele.
  • Este, fotograf, artist vizual şi director de imagine, specializat în fotografie editorială, publicitară, de modă şi experimentală.
  • Este renumit pentru numeroasele sale portrete fotografice ale personalităţilor româneşti şi pentru realizarea de campanii publicitare naţionale şi internaţionale pentru mărci cunoscute.
  • A realizat mai multe seriii fotografice, precum „Oamenii pe care îi cunosc”, „Anastasia”, „Muzeul Fotografiei”.

​Alex Gâlmeanu lucrează şi pentru piaţa de publicitate

  • În anii următori, colaborările sale s-au extins pe piaţa de publicitate, lucrând cu agenţii locale şi internaţionale, pentru campanii comerciale ale unor mărci precum Coca-Cola, Orange, Audi, BMW, Samsung, Huawei, Raiffeisen, Philips, Avon, Oriflame, Pantene şi multe altele.
  • Alex Gâlmeanu a susţinut prima sa expoziţie personală, „Oameni pe care îi cunosc”, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti în aprilie 2005.
  • În 2007, a expus „Ma Roumanie” la Nantes, Franţa, cu ocazia Congresului „French-Romanian Partnerships and Europe”, organizat de Institutul Cultural Român la Paris.
  • În 2008, seria „People I Know” a fost expusă la Paris sub patronajul Ambasadorului României în Franţa, Teodor Baconschi.
  • Lucrările lui Gâlmeanu au fost expuse şi la Toulouse – în mai 2010, la Reykjavik – în septembrie 2011 şi la Cork – în noiembrie 2011 (în cadrul unor evenimente organizate de Institutul Cultural Român din Paris şi Londra, n.r.).
  • În decembrie 2016, a participat la expoziţia de artă contemporană „Dada Roots”, organizată de Institutul Cultural Român din Varşovia.
  • A colaborat cu regizoarea Oana Bujgoi Giurgiu, la realizarea filmului documentar „Spioni de ocazie”, produs de Libra Film. Filmul a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj, în iunie 2021, şi a fost proiectat în cinematografele din toată România. Producţia a fost distinsă cu titlul de „Cel mai bun film documentar” la „Premiile Gopo 2023” şi UCIN, două dintre cele mai importante premii din cinematografia contemporană românească.

​Alex Gâlmeanu, un fotograf publicat pe mai multe suporturi medie

  • În februarie 2020, Casa de licitaţii Artmark a prezentat două dintre imaginile lui Gâlmeanu la licitaţia „Artă post-războinică şi contemporană nr. 353”. Două dintre imaginile sale au fost publicate şi în cartea „Accidentally Wes Anderson”, în octombrie 2020.
  • De-a lungul timpului, Alex Gâlmeanu a creat postere fotografice şi materiale promoţionale pentru unele producţii internaţionale de film precum „No One Gets Out Alive” (2021), produs de Netflix, şi „Django” (2022), produs de Sky şi Canal+, precum şi cât despre afişele oficiale ale unor producţii cinematografice româneşti, printre care „Ana, mon amour” (2017), „Morometii 2” (2018), „Acasă, casa mea” (2020) şi „Miracle” (2021).
  • În 2021, Gâlmeanu a creat componenţa foto şi video a campaniei de socializare „Atingeri Nedorite”, care vizează combaterea abuzului sexual asupra minorilor. Campania a câştigat mai multe premii, inclusiv „Campania anului” la premiile pentru comunicare digitală 2022 şi câştigătorul la categoria Film şi video la Premiile de excelenţă europene 2022.
  • În plus, Alex Gâlmeanu a fost membru în Consiliul de Creaţie al Festivalului Diplomei în 2018, 2019, 2020, 2021, 2022 şi 2023. La ediţia Diplomei din 2022, Gâlmeanu a fost numit şi „ambasador” al festivalului, în care fotograful a promovat evenimentul printr-o serie de interviuri.
Autor: Anca Bejan anca.bejanpaginademedia.ro
viewscnt

sus