Skip to main content

Parchetul ICCJ prezintă detalii privind dosarul lui Adrian Sârbu

 
Esca Sarbu
Esca Sarbu

Esca SarbuParchetul ICCJ a făcut publice, astăzi, detalii din dosarul în care Adrian Sârbu este acuzat de instigare la evaziune fiscală, spălare de bani şi instigare la delapidare.

Publicitate

Paginademedia.ro vă prezintă, în continuare, conţinutul integral al comunicatului de presă publicat de Parchetul ICCJ.

Biroul de informare publică şi relaţii cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

"Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 3 februarie 2015, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii SÂRBU ADRIAN (reţinut) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la evaziune fiscală (două acte materiale), spălare de bani (două acte materiale) şi instigare la delapidare şi PETROVICI LIANA (reţinută) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani.

Inculpaţii au fost prezentaţi cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, care a dispus emiterea unui mandat de arestare pe numele inculpatului Sârbu Adrian şi instituirea măsurii controlului judiciar faţă de inculpata Petrovici Liana.

Din referatul cu propunere de arestare preventivă a rezultat următoarea situaţie de fapt:
În cadrul societăţilor din grupul MEDIAFAX a fost creat un mecanism infracţional coordonat de către reprezentanţii acestora si pus in aplicare de angajaţi, mecanism ce avea nu doar scopul sustragerii de la plata către Bugetul General Consolidat al Statului a taxelor si impozitelor ci şi utilizarea sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în scopul plăţii de bonusuri pentru funcţiile de top ale societăţilor şi în special pentru inculpatul Sârbu Adrian, evident după disimularea adevăratei naturi a provenienţei acestor sume de bani prin interpunerea în circuitul financiar a societăţilor de tip fantoma sau a unor societăţi ce facturau servicii fictive.

Schema descrisă presupunea în prima etapă: înfiinţarea unor societăţi comerciale (de tip fantomă) pe numele unor persoane lipsite de posibilităţi materiale şi cunoştinţe în domeniul media, care în fapt nu şi-au exercitat niciodată mandatul de asociat şi administrator al acestora, fiind în fapt folosite de către angajaţii S.C. MADIAFAX GRUP S.A. La circa 1 an şi jumătate, societăţile comerciale (de tip fantomă) la care am făcut referire anterior erau înlocuite cu altele noi, de acelaşi gen, fapt ce le permitea un control direct şi strict asupra acestora de către managementul grupului Mediafax, creându-se astfel aparenţa de legalitate a circuitelor frauduloase în faţa autorităţilor, în eventualitatea realizării unor verificări.

O altă verigă a schemei infracţionale viza practica semnării contractelor de cesiune drepturi de autor între persoanele angajate de S.C. MADIAFAX GRUP S.A. şi societăţile controlate de către inculpaţi şi suspecţi.

Astfel, persoanele beneficiare ale drepturilor de autor, din care o parte semnificativa erau angajate şi la societăţile din grup cu contracte individuale de munca, erau determinate de către angajaţii de la resurse umane să semneze contracte de cesiune drepturi de autor cu aceste societăţi, fără a intra în contact direct cu reprezentanţii legali, în sensul existenţei unor negocieri a clauzelor de contractare a muncii acestora, de termene de livrare a produselor etc. Activităţile de angajare ale beneficiarilor drepturilor de autor se făceau la departamentul resurse umane al grupului şi interviurile aveau loc cu şefii departamentelor unde persoanele respective se angajau, sau după caz, cu managementul companiilor pentru cei care urmau să ocupe funcţii de coordonare şi conducere în cadrul companiilor.
Practic, acest mod de plată era o condiţie „sine qua non”, impusă în mod direct la angajare, dar şi ulterior, cu ocazia schimbării contractelor de cesiune de drepturi de autor după o firmă pe alta, ca urmare a popririi conturilor bancare si înregistrării unor datorii mari către bugetul de stat.

Pentru mulţi dintre aceşti angajaţi semnarea contractelor de cesiune şi actelor adiţionale era o pură formalitate, fără de care nu se puteau angaja şi nu îşi puteau continua activitatea.

Din probele administrate până în prezent, a mai rezultat că practica semnării contractelor de cesiune drepturi de autor, între persoanele angajate ale MEDIAFAX GRUP S.A. şi societăţile controlate de persoanele cercetate se perpetua de la o luna la alta prin semnarea de acte adiţionale la aceste contracte (în cadrul cărora se modifica doar suma remuneraţiei), angajaţii fiind puşi în faţa faptului împlinit ori de cate ori erau chemaţi la departamentul resurse umane al MEDIAFAX, unde le erau prezentate spre semnare respectivele înscrisuri, cei mai mulţi dintre angajaţi semnându-le fără a le mai citi, activitatea fiind o pură formalitate.

Semnarea contractelor de cesiune drepturi autor se făcea fără a exista o negociere prealabilă, cu toate că această condiţie era o prevedere contractuală. Mai mult, decizia rezilierii şi semnării unor noi contracte cu alte societăţi nu se făcea la iniţiativa angajaţilor, aceştia fiind practic transferaţi prin decizia conducerii MEDIAFAX către alte societăţi comerciale în care modul de colaborare (angajare) se desfăşura identic.

Astfel, pe baza probatoriului administrat rezultă faptul că nu ar fi existat posibilitatea unei delimitări între munca pe care o prestau conform contractului de munca şi cea care era prezentată în contractele de cesiune de drepturi autor şi remunerată sub forma cesiunii pentru aceste drepturi, neexistând la nivelul MEDIAFAX GRUP SA un sistem implementat şi utilizat, de natura a conduce la aceasta delimitare.

O altă etapă a schemei descrise o reprezintă practica instituită de către persoanele cercetate care controlau societăţile (de tip fantomă) la care am făcut referire anterior, care facturau lunar sume cu TVA reprezentând prestări servicii către S.C. MEDIAFAX GRUP SA., S.C. MEDIAFAX S.A., S.C. APROPO MEDIA S.R.L., creând aparenţa unor circuite comerciale reale şi posibilitatea acestora din urmă să-şi deducă TVA-ul aferent facturilor emise de acestea.

În acest fel, societăţile din grupul MEDIAFAX beneficiau de deductibilitatea taxei pe valoare adăugată şi diminuarea bazei impozabile cu sumele înregistrate ca şi cheltuieli aferente facturilor emise de unele dintre societăţile de tip fantomă, reuşind să-ţi echilibreze balanţa de TVA prin diminuarea TVA colectat, cu TVA –ul dedus din facturile de cheltuieli la care am făcut referire anterior.

Astfel datoriile către bugetul de stat (TVA–ul colectat aferent facturilor emise) se transferau, în baza unor operaţiuni comerciale fictive, către societăţile anterior menţionate, care invocând lipsa disponibilităţilor băneşti (lipsă provocată tocmai de MEDIAFAX GRUP SA, MEDIAFAX SA si APROPO MEDIA SRL ca urmare a neplăţii facturilor care le erau emise) nu le mai achitau către bugetul de stat, intrând în procedură de insolvenţă şi ulterior fiind radiate (vezi cazul EASTFIELD PROD SRL, DIGITAL AGE SRL; PRODUCTIV MANAGEMENT SRL).

Totodată, intenţia de fraudare a taxei pe valoare adăugată şi a impozitelor cu munca, rezultă însăşi din modul în care se efectuau plăţile către unele dintre societăţile comerciale anterior menţionate, cărora le erau poprite conturile, tocmai pentru neplata taxelor generate de relaţiile comerciale respective, în sensul că S.C. MEDIAFAX GRUP S.A., S.C. APROPO MEDIA S.R.L. şi MEDIAFAX S.A. achitau persoanelor fizice, titulare de drepturi de autor (care de altfel le erau si angajaţi cu contract individual de muncă) direct în conturile bancare ale acestora, conturi în care de altfel, le achitau şi drepturile salariale.
În acest fel, se evita poprirea acestor sume în conturile bancare ale societăţilor datornice, şi se putea asigura plata beneficiarilor de drepturi de autor (în speţă a angajaţilor lor pe diverse societăţi), aşa cum de altfel se negociase încă la angajare cu aceştia.

În cazul în care S.C MEDIAFAX GRUP S.A., MEDIAFAX S.A şi APROPO MEDIA S.R.L. ar fi realizat plăţile în conturile unora dintre societăţile anterior menţionate, controlate de persoanele cercetate, aşa cum rezultă din probatoriul administrat şi în conformitate cu care s-ar fi derulat operaţiunile comerciale, prin emiterea de facturi şi înregistrarea lor în contabilitatea societăţilor implicate, aceste sume ar fi fost poprite, pentru acoperirea debitelor fiscale restante.

De asemenea, în acest fel, prestatorii persoane fizice nu ar mai fi putut fi plătiţi, şi astfel, ar fi fost încălcate înţelegerile negociate cu privire la modul de încasare a drepturilor salariale purtate intre aceştia şi reprezentanţii societăţilor MEDIAFAX GRUP S.A., MEDIAFAX S.A şi APROPO MEDIA S.R.L.

Din aceste considerente se constată că scopul încheierii acestor contracte de achiziţie conţinut de către societăţile comerciale anterior menţionate, nu era unul comercial in sensul obiectelor inserate în contracte, ci era de a regla în contabilitatea S.C. MEDIAFAX GRUP S.A., S.C. MEDIAFAX S.A. şi S.C. APROPO MEDIA S.R.L., cheltuielile deductibile din punct de vedere fiscal de care beneficiau nejustificat societăţile cercetate.

Acest aspect nuanţează ideea că societăţile care facturau serviciile către societăţile din grupul MEDIAFAX, aveau un rol pur formal, scopul fiind de a genera în mod fictiv documente justificative având ca şi consecinţă prejudicierea bugetului de stat prin neplata taxelor.

Ultima verigă a schemei infracţionale viza transferul sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala, în conturile unor societăţi „prestatoare” de servicii fictive, în baza unor relaţii comerciale fictive sau transferul direct în contul unor societăţi de tip fantoma, cu titlul de plata în numele societăţilor prestatoare de servicii fictive, operaţiuni urmate de extragerea sumelor din conturile acestor societăţi si returnarea lor in casieria societăţii, fără documente justificative, de unde erau utilizate pentru plata de salarii „la negru”, bonificaţii, însa cel mai adesea fiind predaţi prin intermediul inculpatei Liliana Şerban inculpatului Sârbu Adrian.

Cercetările efectuate în cauză si analiza efectuată cu privire la tranzacţiile efectuate între S.C. Mediafax Group S.A., S.C. Apropo Media S.R.L., S.C. Digital Age S.R.L., S.C. Produktiv Complet Management S.R.L., S.C. Vasal Hard 3 Total Imex S.R.L., S.C. Razor 2 Total S.R.L., S.C. Finance Prest Engineering S.R.L., S.C. Quartz Total Point S.R.L., S.C. Pro Media Total Services S.R.L., S.C. Aurelia 1 Total S.R.L., S.C. Volare 5 Total Com S.R.L., S.C. Bentos 1 Top Impex S.R.L., S.C. Development 1 Total Growth S.R.L., S.C. Capital 1 Agent Com S.R.L., S.C. Recovery 1 Agent Com S.R.L., S.C. Com Stoc Services S.R.L., S.C. Capital Uno Equity S.R.L., S.C. First Equity Agent S.R.L., S.C. Vexam 2 Tot Com Dat S.R.L. au pus în evidenţă existenţa a 4 tipuri de circuite financiare create în scopul disimulării adevăratei naturi si provenienţe a sumelor ce erau returnate în casieria societăţii.

Totodată, din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul Sârbu Adrian este deţinătorul unei cote de 87% din acţiunile S.C. ALLERIA MANAGEMENT COMPANY S.A., societate ce deţine 99,41378% din S.C. MEDIAFAX S.A., 95% din acţiunile S.C. APROPO MEDIA S.R.L. şi 50% din S.C. MEDIAFAX GROUP S.A. (restul de 50% fiind deţinută în cote egale de S.C. MEDIAFAX S.A şi S.C. APROPO MEDIA S.R.L.).

În aceste condiţii, deşi în perioada săvârşirii faptelor ce formează obiectul prezentului dosar inculpatul Sârbu Adrian nu îndeplinea funcţii in cadrul acestor societăţi, se poate spune că, în fapt, deţinea controlul asupra tuturor societăţilor din grup, deciziile acestuia impunându-se cu putere de lege.

Astfel, în cadrul şedinţelor de bugetare a societăţilor la care a participat şi inculpatul Sârbu Adrian, s-a arătat interesat de găsirea unor modalităţi concrete de evitare a taxelor datorate bugetului de stat, fapt pentru care, la nivelul managementului S.C. MEDIAFAX GROUP S.A., S.C. MEDIAFAX S.A. si S.C. APROPO MEDIA S.R.L., a fost gândit un sistem de eludarea a taxelor care în mod normal şi firesc trebuiau virate la bugetul de stat, sens în care s-a hotărât înfiinţarea de societăţi în care să fie transferat capitalul, pentru a fi protejat de sistemul legislativ din România, care impunea obligativitatea achitării acestor taxe.

Sistemul creat nu avea ca scop doar sustragerea de la plata către bugetul general consolidat al statului a taxelor si impozitelor, ci şi utilizarea mai departe a sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în scopul plăţii de bonusuri pentru funcţiile de top ale societăţilor şi în special pentru inculpatul Sârbu Adrian.

Totodată, pe baza probatoriului administrat până în prezent a rezultat faptul că inculpata Petrovici Liana, al cărei cabinet de avocatură se ocupa în exclusivitate de societăţile din grupul Mediafax, a fost prezentă la o discuţie ce a avut loc la cabinetul său, în anul 2008 (anterior apariţiei S.C. MEDIAFAX GROUP S.A.) la care au participat alături de ea mai multe persoane, moment în care s-a decis utilizarea unor societăţi, de genul celor de tip fantomă interpuse în circuitele fictive.

Astfel, se evitau achitarea taxelor către bugetul de stat, pe de altă parte diminuându-se şi TVA-ul de plată, inculpata Petrovici Liana evidenţiind avantajul că, prin această metodă TVA-ul aferent facturii emise în numele societăţii utilizate era dedus de către S.C. PUBLIMEDIA INTERNATIONAL SERVICES S.A.

Totodată, pe baza probatoriului administrat până în prezent a rezultat că inculpata Petrovici Liana (în calitate de avocat) a participat în cursul lunii aprilie 2014, la o întâlnire ce a avut drept scop găsirea unei modalităţi în care să fie închis soldul de casa existent în balanţa contabila a S.C. TELEFERIC PRAHOVA S.A. care evidenţia, la acea dată, o sumă în casierie în cuantum de aproximativ 2.100.000 lei, care în realitate lipsea, fiind anterior însuşită de către Adrian Sârbu, în calitate de acţionar al societăţii prin intermediul S.C. ALLERIA MANAGEMENT COMPANY S.R.L., fiind remisă acestuia prin intermediul directorului general G. G. Cu această ocazie, inculpata Petrovici Liana a întocmit şi avizat contractele prin care au fost create circuitele financiare fictive având drept scop ascunderea şi disimularea modului în care sumele de bani au fost însuşite din casieria S.C. TELEFERIC PRAHOVA S.A., având cunoştinţă de scopul urmărit de inculpaţi.

Prejudiciul total produs bugetului general consolidat al statului, prin activitatea infracţională derulata de către inculpaţi, se cifrează la valoarea de 16.809.964 lei.
Dosarul a fost constituit în baza sesizării Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a fost instrumentat împreună cu ofiţerii de poliţie judiciară ai Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, procurorii beneficiind şi de suportul tehnic şi informativ al Serviciului Român de Informaţii.

Precizăm că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate în nicio situaţie să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie."

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
viewscnt

Trimite un comentariu

sus