Confesiunea unui neacoperit. Viorel Ilişoi, despre "cum n-am devenit Robert Turcescu"

Confesiunea unui neacoperit. "Vreau să fiu James Bond, nu Cicciolina, amice!". A fost refuzul jurnalistului Viorel Ilişoi la o încercare de racolare.

"Mi-a lăudat simţul de observaţie, a mai dat un coniac, m-a făcut să mă simt patriot", povesteşte cunoscutul ziarist într-un articol publicat pe blogul ActiveWatch despre cum doi ofiţeri SRI au încercat să-l racoleze prin 1995, pe vremea când lucra la revista Timpul. "Mergeam aproape săptămânal în Basarabia, mă întâlneam cu scriitori, cu ziarişti… N-aş vrea eu, la întoarcere, să-i povestesc lui, tot aşa, la un coniac… "

Paginademedia.ro prezintă, în continuare, câteva fragmente din articolul scris de ziaristul Viorel Ilişoi.

În 1995 eram redactor la revista „Timpul“ din Iaşi. Într-o zi m-a sunat un fost coleg de redacţie, despre care de mult nu mai ştiam nimic. Voia să-mi spună ceva – n-a zis la telefon ce. (...) Mi-a lăudat simţul de observaţie, puterea de sinteză, a mai dat un coniac, m-a făcut să mă simt bine, important. Şi patriot! Mi-a băgat în cap că patria are nevoie de mine. Mergeam aproape săptămânal în Basarabia, mă întâlneam cu scriitori, cu ziarişti… N-aş vrea eu, la întoarcere, să-i povestesc lui, tot aşa, la un coniac… Tot aşa, la o masă, să-i povestesc ce-a mai zis Dumitru Matcovschi, ce mai crede Valeriu Matei despre una, despre alta, ce părere are Grigore Vieru, ce zic politicienii cu care vorbesc, popii, ziariştii, oamenii simpli… Şi dacă mai am spaţiu în memorie, pot să-i mai spun câte ceva şi de prin redacţia „Timpul“, poate şi de pe la scriitorii din România…

− Dar în principal din Basarabia, pentru că trebuie să contracarăm acţiunile KGB-ului!

M-am dus săgeată la redacţie, i-am relatat totul lui Liviu Antonesei. Era directorul revistei, era şi preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi. Avea, în plus, experienţă cu securiştii ăştia – mai vechi sau mai noi. I-am spus că n-am de gând să intru în povestea aia.

– Bine, a zis Antonesei, tăcem şi aşteptăm următoarea mişcare a SRI-ului.

I-am zis ce hotărâsem chiar de la prima întâlnire să-i spun:

– Băi, lasă-mă dracului în pace, tu chiar ai crezut că o să devin turnătorul tău? Aşa mă ştii tu pe mine? Eu îmi iubesc ţara, dar nu vreau să-mi torn prietenii. Asta e muncă de curvă, ce-mi ceri: să culeg cu urechea de la prietenii mei şi să dau cu ciocul la tine. Dă-mi o treabă de bărbat, să-i pun o bombă sub birou lui Snegur când îi iau interviu, pac! apăs pe declanşator când ajung în vamă, să fotografiez un obiectiv strategic, să compromit o tânără agentă din tabăra adversă… Vreau să fiu James Bond, nu Cicciolina, amice!

Dacă Doamne fereşte acceptam? Dacă mă avansau de la turnător la fruntaş, caporal etc. şi ajungeam vreun ofiţer acoperit? Ar fi venit banii peste mine din toate părţile, poate ajungeam şef la vreun ziar, vector de opinie la televiziune… Dar mai bine nu, căci la schimb ar fi trebuit să-l pup zece ani în cur, tautologic, pe Băsescu. Or, mie îmi plac totuşi femeile.

Articolul integral, pe blogul ActiveWatch.