Skip to main content

VIDEO. Ernest, povești cu Big Brother: Sîrbu a refuzat formatul. Am ieșit din casă că m-am îndrăgostit. Olandezii ne-au premiat să-i furăm pelerina Violetei

 

PaginademediaTV. Povești din “bucătăria” emisiunii Big Brother, primul reality-show din România după o licență de afară, cu Ernest, concurent în primul sezon, acum prezentator al emisiunii Ochii din umbră de la Kanal D.

Publicitate

Cât de real era Big Brother? Ce reguli avea emisiunea? De ce a ieșit din casă? Ce fac ceilalți concurenți?

Un interviul video cu Ernest cu amintiri din perioada Big Brother, de la începutul anilor 2000, despre intrarea în media la Fun Radio (“aveam 100 de dolari salariu, 75 era chiria”), despre primul lui show TV, realizat la început cu persoane reale – Trădați în dragoste, dar și despre actuala emisiune de la Kanal D, Ochii din umbră, care scoate încă audiențe bune. Noul sezon Ochii din umbră începe pe 21 august.

 “Am primit de la oameni inclusiv chei de la apartamentele lor ca să montez camere de supreveghere”, își amintește Ernest.

Cât de real era Big Brother?

Ernest, la Interviurile PaginademediaTV:

“A fost 100% real. Foarte real. Niciodată, mie cel puțin - și nici din ce am discutat cu ceilalți, - nu mi s-a spus că trebuie să faci asta sau ai grijă că o cam iei pe o pantă și riști să fii eliminat.

O singură dată producătoarea Adela Harnagea a intervenit peste noi, dar dintr-un motiv pe care îl înțeleg perfect. După vreo lună și ceva în casă, ne-au dat o petrecere cu mult alcool, muzică și am stat până la răsăritul soarelui. Am vrut să vedem cum răsare frumos soarele din Lacul Morii, la Semănătoarea. Ne-am culcat pe la vreo 7.00 dimineața, îți dai seama, rupți, și ei la ora 1.00 aveau un live. La ora 12.40 toți dormeam, eram lemn, nu se trezise niciunul și au intrat peste noi cu niște găleți mari cu apă, au dat cu apă pe noi, ne-au zis că nu avem voie să vorbim despre asta și aia a fost singura dată când s-a intervenit.”

Adrian Sârbu nu a vrut Big Brother

Ernest:

"Din câte știu, Adela Harnagea a plecat special din PRO pentru că la vremea respectivă Sârbu nu și-a dat ok-ul pentru Big Brother. A spus că România nu e pregătită și că nu va face banii pe care vrea el să-i facă. Și Adela și-a dorit atât de mult să facă Big Brother încât a venit la Prima."

Big Brother l-a ajutat să rămână în România:

"Se puneau în joc 50.000 de dolari. Bine, cifra aia nu era reală, pentru că se aplicau impozite asupra ei. În final, te alegeai cu vreo 34.000. Erau bani, adică pentru un puști de 20 de ani plecat din provincie, venit în București, plictisit pe acolo la facultate, erau niște bani care îți ofereau o trambulină către un viitor.

Oricum, eu nu aveam de gând să rămân în România. Dacă nu era treaba cu Big Brother, terminam facultatea și plecăm de mult în străinătate să îmi caut norocul acolo."

Ce se vedea din casă vs. ce era în casă:

"Ei aveau 60 și ceva de camere sau câte erau, și din alea selectau. Acum, știi foarte bine, dacă eu am o problemă cu cineva și am 24 de ore de brut și am nevoie doar de 60 de minute pentru emisia pe care eu o dau, poate dau la o parte niște momente în care el a vorbit de Shopenhauer și mai știu eu ce și poate las momentele în care râgâie, se scarpină în fund sau mai știu eu ce. Uite așa reușesc să inducă diverse idei.

Țin minte și acum că Alida s-a uitat la emisiunea cap-coadă filmată și la un moment dat m-a chemat și pe mine. Am rezistat 15 minute să mă uit și am zis „frate, stai un pic, ce e asta?” Eu nu așa am trăit experiența stând acolo cu voi în casă.

E ca și când eu am trăit totul, după care mi se prezintă frânturi, crâmpeie. E mult mai ușor să fii manipulat ca și telespectator, să îți fie indusă ideea că ăștia sunt mai deștepți, ăștia sunt mai tăntălăi, ăștia sunt mai cuminți, ăștia sunt mai năzdrăvani."

Despre regulile emisiunii: am ieșit că m-am îndrăgostit

“E lege că dacă doi de îndrăgostesc în casă, unul dintre cei doi îndrăgostiți în două săptămâni zboară. Tocmai pentru că interesul publicului atunci crește: hai să vedem ce se întâmplă cu cel care a ieșit din casă, ce se întâmplă cu cel care a rămas în casă, rezistă dragostea lor? Suferă? Sunt lacrimi?

Singură greșeală pe care eu am făcut-o e că m-am îndrăgostit pe bune la momentul respectiv de Andreea. E ciudată izolarea, pentru că eu în primele săptămâni ale show-ului o detestam, nu-mi plăcea deloc, fizic mă refer. După care în a treia lună mi se părea cea mai femeie pe care am văzut-o.

În momentul în care am pus mâna pe format și am început să citesc acolo ce înseamnă Big Brother, de la infrastructură și terminând cu armata de psihologi care trebuie să fie implicați ca să știe exact cum să manipuleze pentru că tu să obții un maxim de audiență din show-ul ăsta, atunci mi-am dat seama de anumite lucruri.

Mai era o treabă interesantă și s-a aplicat în cazul Izabelei. Ea avea un mod destul de colorat de a se exprima, ceea ce, pentru o femeie, nu e chiar ok. Probabil dacă era personaj în Franța sau în Germania, nu ar fi rezistat prea mult, pentru că telespectatorii ar fi fost oripilaţi. Ea constant a fost propusă pentru eliminare, noi cei din casă constant o propuneam pentru eliminare, dar uite că ea nu a fost scoasă din casă.

Producătorul a ținut-o în casă pentru că, dacă frățiorii de acolo erau prea intelectuali, dacă erau prea cuminței, nu făcea audiență. Și atunci normal, trebuie să știi cum să le împaci, să știi cum să le pui ca omul să nu mai poate schimba canalul. Trenuie să știi cum să îi pescuiești și “biblia formatului” asta te învață.”

Resentimente?

“În final și la urma urmei nu am de ce să fiu supărat dacă cineva nu m-a prezentat așa cum sunt eu. Nu am ce să le reproșez acelor oameni, pentru că în momentul în care tu intri acolo semnezi un contract, e clar o emisiune tv, n-ai de ce să arăți cu degetul că “dom’le tu mi-ai făcut mie o imagine proastă”.

La vremea aceea, niciunul dintre noi nu avea habar ce înseamnă o imagine, un contract prin care nu ai voie ani de zile să vorbești.

Recompensă pe pelerina Violetei:

“Olandezii erau disperați că Violeta intra la duș cu pelerina. Culmea, înainte de a pleca în casă, ni s-au controlat bagajele, au văzut pelerina, dar nu s-au gândit că ar putea fi astfel folosită. Atunci au pus o recompensă, nu mai știu cât era – 500, 1000 de euro, ca să i-o furăm. Am pus eu ochii pe ea, am văzut-o, am trecut pe lângă ea discret, să nu se observe, dar până să o iau a venit Florin Staicu”.

Personaje:

“Am fost eu însumi și probabil că asta a contat foarte mult. Eu nu am încercat niciodată să mă prefac, nu am încercat să merg pe ideea „hai să fiu atent la gesturi, la limbaj, la tot, să fiu băiatul ăla ok, să îmi impun să fac anumite lucruri că să mă placă un anumit segment de..”.

Probabil că acum, la 35 de ani, dacă m-aș duce acolo, aș fi chiar lupul în blană de oaie, dar atunci nu, asta a fost strategia mea, să fiu eu însumi și să mă distrez, să îmi trăiesc viață că și cum aș fi fost cu niște prieteni și, ok, suntem în vacanță undeva

Despre vot:

“Aveam dubii legate de sistemul de vot. La un moment dat stăteam în studio, era un personaj, Radu, avea un laptop. Dar laptopul nu prea era conectat la nimic, în vremea respectivă wifi-ul era o discuție de NASA. Exista într-adevăr un cablu UTP pe care puteai să îl conectezi, doar că al lui nu era conectat.

Mai era o chestie care mie mi s-a părut ciudată: cum se face că procentele la vot erau mereu foarte apropiate? Nu exista niciodată o diferență de genul 80-20%.”

Interviul a fost realizat în studioul Mindopoly.

VIDEO. Ernest, amintiri despre Big Brother, despre începuturile în media, la radio, dar și detalii despre Trădați în dragoste, Ochii din umbră, despre reality-show-uri și pericolul Facebook:

Transcrierea pe larg a interviului acordat de Ernest PaginademediaTV:

Ernest, Școală de detectivi:

Am făcut o școală de detectivi, am făcut și cursuri de psihologie, pentru că am vrut să fiu cât mai în temă cu ce înseamnă genul de emisiuni Trădați în dragoste. Am făcut o școală de detectivi particulari și mereu îi îndrept pe oameni către o persoană sau o instituție care e abilitată, care să poată să îi ajute. Unii dintre ei nu au nevoie să știe, știu exact să sunt înșelați. Nu vor să știe dacă e blondă, brunetă, roșcată, dacă e mai tânără, dacă e mai suplă. Dar au nevoie de acel psiholog care să îi ajute să găsească o rezolvare să iasă din depresie. Pe foarte mulți îi ajută să stea de vorbă, pur și simplu, cu un străin, despre problema lor. Foarte mulți, foarte multe femei de fapt, nu au curajul să facă pasul acela, să se rupă de acel rău și rămân prinse într-o viață care nu le convine și practic se irosesc.

Referitor la școală de detectivi. La ce ai folosit cunoștințele de acolo?

Făcând treaba cu Ochii din umbră - mă rog, eu am făcut școala pe când făceam Trădați în dragoste la Prima TV - am vrut să fiu cât mai informat despre ceea ce înseamnă meseria de detectiv particular, cum se face un filaj, ce înseamnă un filaj. Așa mi-ar fi fost mult mai comod: da băieți, acum prezint emisiunea, ok, arătați-mi un desfășurător și fac eu pe rotundul. Nu, am vrut să știu exact cu ce se mănâncă treaba asta, nu m-am gândit neapărat la o afacere de viitor în care eu să-mi deschid un cabinet. E și asta o idee, pentru că ai un nume, ai o imagine, te poți orienta spre așa ceva.

Mie mi-ar fi fizic imposibil să fac asta. Și fața, dar și faptul că nu am niște dimensiuni, că și înălțime mă refer, în medie, nu mă încadrez în medie. Mie mi-ar fi foarte greu să fac asta și să trec neobservat, dar am făcut școală de detectivi pentru a fi cât mai în temă cu ce înseamnă genul acesta de meserie, pentru a putea, în momentul în care prezint această emisiune, să nu par un fraier pentru că nu știu ce naiba vorbesc acolo.

Tu prezinți acest format de câți ani? Sunt zece? Atunci când ai intrat cum te-au ales?

Mai mulți, 11 ani. În 2005 în februarie a intrat emisia. Acolo a fost o altă poveste, acolo s-a legat de Big Brother și de factorul imagine pe care o ai în momentul respectiv. Nu doar cu mine s-a încercat o emisiune TV, cu majoritatea celor care au fost la Big Brother s-a încercat într-o formă sau într-altă intrarea lor în televiziune. Hai să fim serioși, capitalul de imagine pe care îl aveau concurenții de la Big Brother era unul foarte mare. Toată țara știa de Big Brother, toată țara îți știa numele, erau fraieri să nu profite de asta. Mai mult decât atât, contractele pe care noi le-am avut cu Prima TV în perioada Big Brother și ce a însemnat un an sau doi ani după, nu ne permiteau să ne incercăm norocul în altă parte. Și atunci când cineva vine și oferă această șansă normal că zici da, bineînțeles.

Ți-au spus de ce tu la o emisiune de genul ăsta?

Clar eram mai nonconformist și asta s-a văzut acolo probabil și felul meu de a fi. Normal, am fost întrebat dacă cunosc formatul Cheeters, chiar îl urmărisem cu mare drag, probabil că și asta a contat. Oricum, îți trebuie și o oarecare doză de nebunie, trebuie să fii și un pic cu-cu să accepți să te bagi în treaba asta. Te gândești și la reversul medaliei că na, pot avea probleme. Am dat peste niște indivizi care nu sunt chiar finuți, cu care nu te poţi înțelege la un pahar de vorbă. Dar, inevitabil s-ar fi găsit alt nebun care să facă treabă asta.

Tu când ai intrat la Big Brother, când te-ai dus acum mulți ani să te înscrii, ce aveai în minte?

Să câștig banii. Se puneau în joc 50.000 de dolari. Bine, cifra nu era reală, pentru că se aplicau impozite asupra ei, iar în final, te alegeai cu vreo 34.000 de dolari. Oricum erau bani. Pentru un puști de 20 de ani plecat din provincie, venit în București, plictisit pe acolo la facultate, erau niște bani care îți ofereau o trambulină către un viitor. Orice viitor, că e în România, că e în străinătate. Oricum, eu nu aveam de gând să rămân în România. Dacă nu era treaba cu Big Brother, terminam facultatea și plecăm de mult în străinătate să îmi caut norocul acolo.

Ce s-a întâmplat după m-a ținut în țară. Inițial am lucrat în radio. Big Brother a fost în 2003, de când s-a terminat Big Brother și până în 2005 când a început Trădați în dragoste, a mai fost Fă-ți bagajele, dar a fost 3 luni sau patru pe perioada verii. În perioada aceea, eu stăteam în București, plăteam o chirie. Nu o să uit niciodată, am avut norocul că m-am angajat în radio. Nu neapărat că aș fi avut eu mari veleități de DJ de radio, dar, ok, e o imagine, îl cunoaște lumea, perfect, pune-l în față microfonului și lasă-l să vrbeasca, poate iese ceva, poate știe lumea de el și îl ascultă. Câștigam 100 de dolari, trebuia să dau 75 de dolari chirie, mai rămâneau 25 cu care trebuia să trăiesc, să mă descurc.

Dacă ne uităm acum la Big Brother, cât de reality era, cât de real era într-adevăr ce vedeau românii la televizor?

Lucrez în domeniul ăsta de multă vreme. Știi foarte bine cât de ușor se poate manipula un brut. El a fost foarte real. O singură dată producătoarea Adela Harnagea, a intervenit peste noi. După vreo lună și ceva au zis ok, hai că și-o iau ăștia razna și ne-au dat o petrecere cu mult alcool, muzică și am stat până la răsăritul soarelui. Am vrut să vedem cum răsare frumos soarele din Lacul Morii, la Semănătoarea. Ne-am culcat pe la vreo 7.00 dimineața, îți dai seama, rupți. Ei la ora 1.00 aveau un live, și la ora 12.40 toți dormeam, eram lemn! Nu se trezise niciunul și au intrat peste noi cu niște găleți mari cu apă, au dat cu apă pe noi, ne-au zis că nu avem voie să vorbim despre asta și aia a fost singura dată când s-a intervenit.

El a fost foarte real. Niciodată, mie cel puțin, și nici din ce am discutat cu ceilalți, nu mi s-a spus că trebuie să faci asta sau ai grijă că o cam iei pe o pantă și riști să fii eliminat.

Într-adevăr, ei nu a prezentat sau nu au dat tot, pentru că la vremea respectivă nici Internetul nu era așa de dezvoltat.  Nu aveai cum să te uiți la Big Brother, dacă aveai chef, 24 din 24. Și aici intervine montajul pe care îl făceau ei. Ei aveau 60 și ceva de camere sau câte erau, și din alea selectau. Ca producător, dacă am o problemă cu cineva și am 24 de ore de brut și am nevoie doar de 60 de minute pentru emisia pe care eu o dau, poate las la o parte niște momente în care el a vorbit de Shopenhauer și mai știu eu ce și poate laș momentele în care râgâie, se scarpină în fund sau mai știu eu ce și uite așa reușesc să inducă diverse idei.

Ai simțit astfel de lucruri?

Nu aveam cum să le simt pentru că nu știam ce se vede la televizor. Am avut o problemă pentru că, îți dai seama, părinții tuturor au înregistrat Big Brother pe casete VHS, că aia era la vremea respectivă.

Țin minte și acum că Alida s-a uitat la emisiunea cap-coadă filmată și la un moment dat m-a chemat și pe mine. Am rezistat 15 minute să mă uit și am zis „frate stai un pic, ce e asta?” Eu nu așa am trăit experiența stând acolo cu voi în casă.

Care era diferență între ce vedeai și ce se întâmpla efectiv?

E ca și când eu am trăit totul, după care mi se prezintă frânturi, crâmpeie. E mult mai ușor să fii manipulat ca și telespectator, să îți fie indusă ideea că ăștia sunt mai deștepți, ăștia sunt mai tăntălăi, ăștia sunt mai cuminți, ăștia sunt mai năzdrăvani.

Ai simțit că se încearcă crearea unor tipologii inclusiv prin montaj?

Show-ul nu se face pentru unul dintre cei 12 concurenți să place acasă cu cei 36.000 de euro. Show-ul este făcut că să aducă bani, publicitate, nu? Cum aduci cât mai mulți telespectatori? Prin diverse strategii, diverse tehnici. De exemplu, e lege că dacă doi de îndrăgostesc în casă, unul dintre cei doi îndrăgostiți în două săptămâni zboară. Tocmai pentru că interesul publicului atunci crește: hai să vedem ce se întâmplă cu cel care a ieșit din casă, ce se întâmplă cu cel care a rămas în casă. Rezistă dragostea lor? Suferă? Sunt în lacrimi? Sunt de mult studiate și știute.

Și au fost astfel de momente?

Da, evident. Mi-am dat seama că dramele noastre - de ce am fost eu votat, de ce am ieșit eu din casă, nu mă plac oamenii, cu ce am greșit eu - erau ușor false. În final și la urma urmei nu am de ce să fiu supărat dacă cineva nu m-a prezentat așa cum sunt eu.

Nu am ce să le reproșez acelor oameni, pentru că în momentul în care tu intri acolo semnezi un contract, e clar o emisiune TV. N-ai de ce să arăți cu degetul că dom’le tu mi-ai făcut mie o imagine proastă. La vremea aceea, niciunul dintre noi nu avea habar ce înseamnă o imagine, un contract prin care nu ai voie ani de zile să vorbești.

Înăuntru acolo tu simțeai tipologiile fiecărui personaj?

Normal, pentru că te-ai dus acolo să câștigi banii, deci nu ești în vacanță. Ești într-un concurs, într-o întrecere. E ca la masa de poker, trebuie să încerci să joci la cacealma, să îi ghicești pe toți. Eu am fost eu însumi și probabil că asta a contat foarte mult. Eu nu am încercat niciodată să mă prefac, nu am încercat să merg pe ideea „hai să fiu atent la gesturi, la limbaj, la tot, să fiu băiatul ăla ok, să îmi impun să fac anumite lucruri că să mă placă un anumit segment ”. Probabil că acum, la 35 de ani, dacă m-aș duce acolo aș fi chiar lupul în blană de oaie, dar atunci nu, asta a fost strategia mea: să fiu eu însumi și să mă distrez, să îmi trăiesc viața că și cum aș fi fost cu niște prieteni și suntem în vacanță undeva.

Fiecare a avut strategia lui, fiecare a încercat să își valorifice cât mai mult calitățile, atât fizice cât și mentale. Nu am încercat să mă prind în jocul ăsta.

Singura greșeală pe care eu am făcut-o e că m-am îndrăgostit pe bune la momentul respectiv de Andreea. E ciudată izolarea, pentru că eu în primele săptămâni ale show-ului o detestam, nu-mi plăcea deloc, fizic mă refer. După care în a treia lună mi se părea e cea mai femeie pe care am văzut-o.

Când ți-ai dat seama că ăsta a fost motivul pentru care a trebuit să pleci?

Când am pus mâna pe format. În momentul în care am pus mâna pe format și am început să citesc acolo ce înseamnă Big Brother, de la infrastructură și terminând cu armata de psihologi care trebuie să fie implicați ca să știe exact cum să manipuleze pentru că tu să obții un maxim de audiență din show-ul ăsta, atunci mi-am dat seama de anumite lucruri.

Plus că iar am dubii legate de sistemul de vot. La un moment dat stăteam în studio și era un personaj, Radu. Avea un laptop, și laptopul nu prea era conectat la nimic. În vremea respectivă, wifi-ul era o discuție de NASA. Exista într-adevăr un cablu UTP de care puteai să îl conectezi, doar că al lui nu era conectat. Mai era o chestie care mie mi s-a părut ciudată: cum se face că procentele la vot erau mereu foarte apropiate? Nu exista niciodată o diferență de genul 80-20%.

Dacă s-ar face iar un Big Brother, crezi că ar mai avea succes?

Interes este și dacă îl faci cum trebuie, oamenii se uită. Ce înseamnă: să nu încerci tu să intervii, să nu încerci tu să te joci de-a Dumnezeu. Big Brother este unul dintre puținele show-uri pe care poți să le faci 100% real, pentru că ești în acel acvariu, acolo nu te poate mușca nu știu ce șarpe, nu te poate înțepa nu știu ce păianjen, nu poți avea probleme că astăzi plouă, nu putem filma. Ai condițiile necesare, trebuie doar să interacționezi tu ca om cu ceilalți oameni. Genul acesta de reality clar ar prinde.

De ce nu se face un Big Brother? Nu ştiu, probabil insuccesul primelor le-a dat de gândit, pentru că investiția în studioul respectiv este una masivă. În momentul în care cumperi formatul, Endemol vine să se asigure că ai infrastructura necesară să produci respectivul show.

Se merge pe un alt tip de format care pare reality dar nu este reality. Pare că se întâmplă cu personaje reale dar nu e așa. De ce crezi că s-a ajuns la avalanșa asta de show-uri?

Toate televiziunile folosesc asta. Le este mai convenabil, mult mai comod, de la chestiuni financiare până la planificarea timpului. Când mergeam la filaj, puteam să stau și două săptămâni.

Dar nu distruge asta ideea de reality? Faptul că ce vezi tu acolo e de fapt un serial pus în scenă ca faptă adevărată.

Ar trebui să se cheme în alt fel, nu reality show. Eu la un moment dat chiar am vrut să renunț să mai fac treaba asta, când nu am mai putut să le facem cu oameni din viața de zi cu zi. A intervenit problema că îți trebuie acordul scris, dacă eu mă duc și îl filez pe un om care are cât de cât un nivel de trai, o familie, o mașină, un statut în societate, nu am cum să mă duc la omul ăla și să îi fac o ofertă de nerefuzat. Pe ce sumă de bani ar fi omul respectiv de acord că eu să îl difuzez la televizor și să îi arunc în aer căsnicie, relație de afaceri sau mai știu eu ce?Nu ai avea bani ca să faci asta.

Mai este și timpul. Una este să știi că filmăm marți, miercuri, joi, de la ora x la ora x, și alta este să nu știi. Alta este să ai o echipă, două, trei, cinci, mereu gata, în standby, că plouă, că ninge, că e noapte, că e zi, hai acum că se filmează. E mult comod, e mult convenabil.

Dar ești mai mult actor în noua postură.

Nici măcar, se merge destul de mult și pe improvizație. Tocmai de aceea se face un casting, nu distribui pe oricine acolo. Trebuie ca persoana care dă viață acelui personaj să fie ca și structură cât mai aproape de ceea ce cauți tu. La fel se face în teatru, în film, în ce vrei tu. Nu poți să îl distribui pe Schwarzenegger în rolul lui Hamlet, nu ai cum.

Ai fost tentat să schimbi ceva?

Nu, pentru că eu nu am două zile la fel. Nu am două emisii la fel, nu sunt două cazuri la fel, mereu există solicitare, de aia am făcut și niște cursuri pe psihologie, mereu există solicitarea acestui nou. În permanență te gândești că cineva se uită la ține, acel cineva mai mult decât sigur are o vârstă mai înaintată decât a ta, are o școală a vieții mai amplă decât a ta și nu ai cum să-l dezamăgești pe omul ăla aburindu-l cu niște vorbe lipsite de substrat. Tocmai de aceea nu m-am plictisit, tocmai de aceea nu am schimbat, pentru că mă solicita foarte mult. Necesită și o documentare și o implicare emoțională. 

Ți s-a propus și alt gen de emisiune?

Am încercat și genul de emisiune de platou, genul de emisiune live, tot pornind de la subiecte care pot genera scandal, adică neînțelegeri între vecini, între rude, genul acesta de scandal.

Da, pot să fac și alte lucruri, dar momentan nu m-am plictisit de ceea ce fac. Nu am încetat până în momentul de față să cred în ceea ce fac. Când o să ajung punctul respectiv,  o mă privesc în oglindă şi o să zic "eu nu mai vreau să fac asta”, nu o s-o mai fac. O să mă dau la fund un an de zile, eu însumi îmi scot din sistem tot ce înseamnă Ernest pe care îl vedeți la Ochii din umbră.

Stai stresat când vin audiențele?

Îți vine crezi, nu mă interesează la modul în care fiu stresat de ele, nu ma stresez la modul în care-mi rod unghiuţele așteptând mailul cu cifrele. Fii sigur, nu o să-mi ridice nimeni statuie, nu mai există genul acela de monstru sacru. Lumea te uită foarte repede, în 4-5 luni de zile ai dispărut. De aceea consider că nu trebuie fii stresat, nu trebuie lași aceste cifre să îţi guverneze lumea. Nu e nicio tragedie. Big Brother m-a învaţat asta. Ne stresam foarte mult, am fost șocați când am ieșit de la Big Brother şi am citit commenturile bloggerilor. Ajungeai aproape să încerci să îţi răstorni aproape toată viaţa susul în jos, după care am stat şi m-am gandit că am fost şi la nişte întâlniri cu respectivii. Analizându-i pe ei un pic şi luându-i aşa la disecat, am observat cine mă arată pe mine cu degetul. Omul ăsta ce face el cu viaţa lui? Ce a realizat el în viaţa lui, cine este, cu ce îi ajută pe alţii? Păi cu nimic. Si atunci de ce să mă afecteze?

Te vedeau pe tine altfel decât erai în realitate? Zic de Big Brother.

Mie asta mi-a dat foarte mult aripi, faptul că oamenii interacționau cu mine și li se părea că sunt exact ăla pe care îl vedeam la televizor. Și în ziua de azi mi se întâmplă să fiu salutat pe stradă. Mulți mi-au spus că nu e o diferență între cum m-au perceput ei la Big Brother și cum sunt eu de fapt în viața reală.

Ce planuri ai pe zona de online?

Mă feresc, eu nu am cont de Facebook. De ce? Eu am terminat facultatea de automatizări calculatoare. Ceea ce fac cei de la Facebook nu e deloc ok. E cioara vopsită pe românește. Adică îți pun la dispoziție niște facilități pentru că, într-adevăr, vrei să patrezi legătura cu prieteni plecați la distanță, dar dacă tu nu ești o persoană care să fie deja sigură pe ea, stăpână pe ea, care să aibă o vârstă, să fi trecut printr-o experiență a vieții, ajungi să fii dependent de un sistem de like-uri.

Ajungi să nu mai vrei să interacționezi normal, decât prin intermediul acestui mediu. Ajungi să te dărâme dacă poză pusă de tine, în care tu aveai încredere că îți va aduce 3000 de like-uri. Nu face acea cifră, stai să te gândești că ceva nu e în regulă cu ține. Ajungi să nu mai fii stăpân pe deciziile tale, să nu mai fii sigur pe tine, să nu mai știi să gestionezi un eșec. Devii dependent de tot ce înseamnă joculețele respective, astea îți răpesc timp. Și ce se întâmplă cu informațiile la care, cu sau fără voia ta, ei au acces? Președinți ajung să fie președinți pentru că Zuckerberg îi ajută, la modul ăsta a ajuns influența lui.

Dacă te-ai lăsa de televiziune, ce ai face?

Mi-ar plăcea foarte mult să fac facultatea de psihologie și mi-ar plăcea să lucrez în domeniul acesta. De când fac genul acesta de emisiune am constatat că este un domeniu în care i-ar plăcea foarte mult să lucrez, cel al psihologiei. Pentru că este un job pe care l-aș face cu foarte mult drag și am și o afinitate pentru asta.

Mie de exemplu mi-ar plăcea, ca și format, o emisiune pentru copii și constat că nu există deloc, cel puțin făcută aici în România. Bun, există canalele de desene și mai știu eu ce, dar cum vrei să-ți crești, să îți educi copilul în spiritul poporului tău cu tradițiile tale, cu datinile tale, dându-i televiziune din America? Nu există. Îl bagi în supa globalizării, a corporatizării și încet încet o să îi întrebi „dar noi de ce sărbătorim Crăciunul? Că punem brad în casă și că primim cadouri. Vine moșul și ne dă Coca Cola”. Copiii au nevoie de povestitori, au nevoie de modele de urmat, au nevoie de genul acesta și nu prea cred că îl primesc.

Transcriere realizată de Daniel Puișor

 

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • Interviu cu Ernest la pagina de media?! Cred ca pagina de media se discrediteaza facand interviuri cu astfel de personaje care au promovat emisiunile trash/facaturi pe piata romaneasca.
  • Monica, fetita, investeste si tu ceva in educatia ta ca sa nu mai postezi pe trei nasturi. Burci era la prima in 2003, iar Big Brother a mai avut "un alt sezon". Am citit comentariul tau pe verticala si e plin de greseli. Cred ca daca-l citeam pe tot faceam cancer.
  • Prima e de apreciat ca a avut curaj sa aduca formatul in Romania. Din pacate Burci a vrut sa il faca fara bani si asta s-a vazut in productie si in faptul ca nu a mai existat alt sezon. Probabil daca incepea la ProTV aveam acum sezoane bune de BB . Vezi succesul de care se bucura emisiunile cu nuntasi la ANtena 1 care e tot un fel de BB dar cu tema matrimoniala si fara scene din dus:). Burci a ratat si UTopia. Genul de patron de televiziune care crede ca daca stie sa fure de la stat ajutat de psd se si pricepe la tv. Nu e suficient sa cumperi Dallasul ca sa ai viziune in tv. Bine ca nu a facut si SUrvivor ca nu-l mai vedeam acum la pro

Trimite un comentariu