“Am început să scriem în mai şi am terminat în august un sezon. În 3 oameni, niciunul cu experienţă. Partea cea mai mişto a proiectului este că regizoarea Letiţia Roşculeţ a ales să lucreze cu 2 oameni care nu mai scriseseră niciodată scenariu de serial.” Este o parte din povestea Andreei Georgescu, scenarist la serialul TripluSec, dat de Pro TV.
Cum a ajuns la serial? O poveste ...lungă. Absolventă de farmacie, dar şi de jurnalism, a lucrat în presă, la Evenimentul zilei, apoi la site-ul Unica. A încercat şi antreprenoriatul, cu o companie proprie de digital. A lăsat afacerea în România pentru ...stand-up. Nu aici, ci la New York. A plecat peste ocean să înveţe (şi să facă) comedie.
Paginademedia.ro a stat de vorbă cu scenarista de la TripluSec. Despre serialul despre Pro TV, despre ce înseamnă să scrii pentru televiziune, despre umor, despre viaţa de comediant la New York.
Antreprenor în Bucureşti şi stand-up comedian în New York, Andreea s-a potrivit perfect pe brief-ul echipei de producţie de la Pro TV. Cum a ajuns la ei?
“Căutau un stand up comedian şi mi-au scris pe facebook. Eram la New York, era vineri şi aveam spectacol seara. A doua zi m-a sunat Letiţia Roşculeţ să îmi povestească despre proiect şi că s-a gândit la mine. Am făcut un skype cu producătoare şi aşa a început totul”, spune Andreea.
"De la o glumă bună la una extraordinară e un singur pas. Trebuie să ai inspiraţia să îl faci"
Acum 5 ani, spunea într-un interviu că vrea să rămână în posteritate drept “fata aia înaltă care ne făcea să râdem”
Umorul nativ o ajută să spargă orice bariere chit că e vorba despre detensionarea unei întâlniri de business sau de bariera de limbaj pe care o poate resimţi un român când urcă pentru prima oară să facă stand-up în faţa new-yorkezilor de la Gotham.
Poate ştie formula râsului cu poftă din cursurile Facultăţii de Farmacie pe care a urmat-o în paralel cu Jurnalismul. Sau poate că a învăţat tactici de detensionare din momentul în care a devenit antreprenor. Cert e că Andreea are acum toate atu-urile care o fac să fie “fata aia înaltă care ne făcea să râdem”.
Avea o afacere în Bucureşti (o mai are şi în prezent), dar a pornit spre New York. La cursuri. 6 luni de stand-up comedy printre americani. 6 luni în care s-a simţit din nou ca în studenţie. Singura diferenţă era însă că nu primea pachet de acasă, ci trebuia să aibă grijă şi de afacerea din ţară, în timpul liber.
Cum salvezi o glumă proastă? Nu există reţetă şi nici nu e posibil spune Andreea.
“Chiar dacă faci aceleaşi glume şi uneori au mers, nu înseamnă că o să meargă şi în alt club pentru că publicul e altfel, are alte triggere pentru râs.”
"Dacă nu merge, măcar să ştii că ai făcut cât de bine ai putut, deşi nu te ierţi niciodată."
Cât munceşti pentru 7 minute de glume bune şi degajate?
“Foarte, foarte mult”, spune Andreea care descrie şi emoţiile care se ascund în spatele relaxării afişate pe scenă:
„Lumea zice că eşti foarte relaxat pe scenă. Oamenii care sunt în line up sunt de fapt cei mai îngroziţi. Atât de mari sunt emoţiile în culise încât nici cu cei cu foarte multă experienţă nu pot vorbi cu ceilalţi pentru că îşi repetp ce au de spus prima dată.”
Cum e când nu râde lumea la show? “Prima dată a fost Satana”
“E rău”, spune Andreea din start şi îşi aminteşte prima ei scenă de genul acesta:
“La mine prima dată când nu au râs oamenii, îmi repetam în minte că mai am puţin şi termin show-ul.
Prima dată a fost Satana, dar a fost ok că publicul a râs doar la unul din 12 comedianţi şi erau intelectuali care râd la lucruri diferite. Practic atunci când ţi se întâmplă să ai parte de un public pe care nu îl amuzi, încerci să rămâi pe scenă, chiar dacă e una din cele mai grele experienţe.”
Cum arată gluma salvatoare?
“Nu există gluma salvatoare. Ce te salvează la o audienţă, te trage în jos la alta. Oamenii sunt atât de diferiţi. De multe ori m-am salvat spunând că înţeleg că nu li se pare funny, dar în România moare lumea la gluma mea. Aşa că oamenii râd.”
Care e gluma preferată?
“Am fost la un date cu un afro american care mi-a mărturisit că îl fac să roşească. I-am zis să nu îşi facă griji pentru că nu se vede”, spune Andreea.
Inspiraţia o găseşte în tot ce o înconjoară şi preferă să nu facă glume cu referinţe culturale şi politice. Scrie totul în engleză pentru că e mult mai puţin stilistică decât limba română şi îţi permite să construieşti fraze scurte.
Ascultând glumele colegilor de la Gotham şi-a dat seama şi de modul în care poţi cizela textul astfel încât să transformi o glumă mediocră în una excelentă doar prin frazare sau prin adăugarea unei prepoziţii.
Un minut de acţiune şi dialog pentru TV înseamnă o pagină de Word
Scrierea scenariului a fost o luptă pentru Andreea, specialist în comunicare şi om cu experienţă în jurnalism. Aptitudini care au ajutat-o, dar nimic nu a pregătit-o pentru scrierea dialogului pentru un serial.
Dacă iniţial se întâlneau toţi trei să scrie, formula câştigătoare a fost totuşi munca separată pe secvenţe. Acţiunea curgea mult mai lin şi munca era mai eficientă, povesteşte Andreea.
“Pentru mine a fost o luptă şi un exerciţiu de humbleness extraordinar. Mă bucur că am putut lua de la zero ceva ce nu am făcut vreodată. Pe măsura ce scrii, îţi vin mai multe idei. Ştii şi acţiunea şi detaliile care te ajută să vizualizezi totul. M-a ajutat să învăţ să gândesc în imagini pentru că eu gândeam doar în scris şi mi-am dat seama că dacă era clar pentru mine, nu însemna că e clar şi pentru actori, regizor şi tot cast-ul.”
#NoPressure e formulă pe care o foloseşte Andreea destul de des în conversaţiile cu prietenii ei. În timpul proiectului a simţit pe pielea ei cum e să scrii sub presiune atunci când ştii că propriile tale expresii, cuvinte şi gânduri urmează să fie interpretate de actori ca Oana Pelea şi Victor Rebengiuc.
“Mă simţeam empowered că trebuie să scriu ceva mişto, însă oricât de mişto ai incercat să scrii, nu o să iasă la fel de mişto cum o interpretează ea (n.r Oana Pelea).
Trimite un comentariu